Sfântul Dumitru reprezintă, în credința populară, data la care natura moare, căldura este îngropată și iarna își intră complet în drepturi. Celebrat pe data de 26 octombrie, Sfântul Dumitru constituie ultima sărbătoare majoră a toamnei și prilejuiește și din acest punct de vedere intrarea în domeniul anotimpului rece.
Află din rândurile de mai jos cine a fost Sfântul Dumitru, care sunt tradițiile și obiceiurile pe care le respectăm cu această ocazie și ce să nu faci pe data de 26 octombrie, ca să te ferești de ghinion tot anul.
Cine a fost Sfântul Dumitru și de ce îl sărbătorim
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în perioada împăraților romani Diocletian (284-305) și Maximian (286-305). Personalitate de vază, Dimitrie era fiul prefectului din Tesalonic, fiind numit apoi prin propriile merite Guvernator al Tesalonicului.
Sursa foto: Pinterest
Pe parcursul vieții sale, Dimitrie s-a convertit la creștinism, religie interzisă până la Edictul de la Milano, din 313, promulgat de Constantin cel Mare, care dicta toleranța religioasă. Pe vremea Sfântului, credința într-un singur Dumnezeu era pedepsită cu moartea.
Aflând despre faptul că Guvernatorul său era creștin, Maximian a hotărât să îl pedepsească. În urma unei victorii strălucite pe care a obținut-o în fața sciților, Împăratul a ordonat ca în fiecare provincie să fie organizate praznice în cinstea tuturor zeilor. Ajuns și la Tesalonic, Maximian a vrut să verifice dacă voința i-a fost ascultată, iar Dimitrie și-a afirmat cu tărie și curaj credința. După ce a respins închinarea la zeii străvechi, Sfântul a fost condamnat la moarte prin ucidere cu sulița, iar creștinii din toată lumea îl sărbătoresc la ziua de 26 octombrie.
Coincidență sau nu, pe 27 octombrie, noi, românii, celebrăm un alt sfânt, de data aceasta mai apropiat de teritoriile noastre. Este vorba despre Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, numit și ocrotitorul Bucureștilor. Aceasta a trăit mult mai târziu, în perioada secolului al XIII-lea, la sud de Dunăre, în Bulgaria.
Cu chemare către viața ascetică, Dimitrie cel Nou s-a retras la un moment dat într-o peșteră, unde nu se știe cu siguranță când a încetat din viață. Se spune că și-a prevestit singur moartea și că, înainte de a-și încheia socotelile cu această lumea, s-ar fi așezat între două lespezi de piatră, cu ajutorul cărora și-a „format” propriul sicriu.
Moaștele sale sunt adăpostite acum de Catedrala Patriarhală din București și au constituit obiectul mai multor procesiuni, din iunie 1774, dată la care ne-au foste date în sfântă încredințare.
Sfântul Dumitru, vestitorul iernii
Conform tradiției populare, Sfântul Dimitrie este „omologul” Sfântului Gheorghe. În credința străveche, anul era împărțit în iarnă și vară. Dacă Sfântul Gheorghe „încuia” iarna și înfrunzea copacii, dând semnalul renașterii naturii, Sfântul Dumitru descuia anotimpul rece, îngropa căldura în pământ și desfrunzea codrii. Aceste analogii sunt cum nu se poate mai potrivite, dat fiind faptul că Sfântul Dumitru reprezintă într-adevăr ultima mare sărbătoare a toamnei.
Este motivul pentru care cele mai răspândite superstiții de Sfântul Dumitru sunt legate de vreme. Numită popular și Sâmedru, sărbătoarea pare să fie un etalon pentru cum va evolua situația meteorologică în timpul anotimpului rece.
Conform traditii-superstitii.ro, dacă de Sfântul Dumitru vremea va fi rece, și iarna se va dovedi aspră. Dimpotrivă, dacă pe 26 octombrie ne vom bucura de temperaturi plăcute și soare generos, vom avea parte de o toamnă lungă și îmbelșugată.
Iată care sunt și celelalte tradiții legate de Sâmedru!
- Privește cerul în noaptea de Sfântul Dumitru! Dacă acesta e senin și înstelat, cu lună plină, se anunță o iarnă bună. Însă, dacă luna nu se întrevede de stratul gros de nori, dacă plouă sau ninge, iarna nu se va dovedi deloc blândă cu noi.
- Poziția lunii ne prevestește și ea durata iernii. Luna nouă anticipează o iarnă scurtă, care începe curând, dar se termină repede. Luna plină marchează o iarnă care va începe repede și se va încheia târziu.
De asemenea, vremea era interpretată de Sâmedru și prin intermediul oilor. Îți vom povesti despre această superstiție mai jos!
Sfântul Dumitru, patronul păstorilor și garantul soroacelor
În tradiția pastorală, Sfântul Dumitru e una dintre cele mai importante sărbători. Este motivul pentru care ciobanii interpretau semnele lăsate de oi, hotărând pe baza lor cum va fi iarna.
Conform unei superstiții, prima oaie care părăsea adăpostul în ziua de Sfântul Dumitru avea mare însemnătate pentru specificul iernii. Dacă aceasta era albă și pleca spre sud, iarna urma să fie aspră, dacă oaia era neagră și se îndrepta către nord, atunci oamenii aveau noroc de iarnă frumoasă și blândă.
O altă tradiție populară îi îndemna pe păstori să așeze pe pământ un cojoc și să aștepte să vadă care este prima oaie ce se va culca pe el. Din nou, oaia albă era „responsabilă” cu un anotimp dificil, friguros, în timp ce oaia neagră vestea o iarnă blândă.
Sfântul Dumitru era în tradiția populară și „garantul soroacelor”. Era momentul în care toate socotelile din timpul anului trebuiau lichidate, fie că era vorba despre chirii sau împrumuturi. Acestea constau în principal în învoielile legate de cai și de oi, pe care negustorii și păstorii le încheiaseră la Sfântul Gheorghe. Iată cum suna zicala potrivită acestei situații: „la San-George se încaieră câinii, iar la Samedru se sfădesc stăpânii”.
Sfântul Dumitru era și perioada în care fiecare om cu stare trebuia să își tocmească servitorii. De asemenea, orice soroc ce era încheiat acum urma să fie însoțit de succes.
Ce să faci și ce să nu faci de Sfântul Dumitru
Ziua de 26 octombrie e marcată de tradiții populare extrem de frumoase. Gospodinele ofereau pomană de grâu fiert cu unt, lapte sau brânză, colaci, covrigi, mere, pâine, struguri, nuci, prune uscate; cu alte cuvinte, toate roadele bogate ale toamnei. Acestea erau duse la biserică, împărțite celor dragi sau oferite morților.
Însă unul dintre cele mai speciale obiceiuri cu ocazia acestei sărbători era legat de „focurile vii”. În ajunul sărbătorii erau aprinse focuri pe tot cuprinsul țării, care îi apărau pe oameni de fiare. Copiii trecuți peste foc urmau a crește sănătoși și voinici, iar tinerii se căsătoreau. La final, țăranii adunau cărbunii care erau îngropați în grădină pentru a-i oferi puterea de a rodi din nou la primăvară.
De Sfântul Dumitru, proprietarii de cai obișnuiau să le tundă părul, mai ales armăsarilor tineri, pentru a crește puternici și frumoși.
Un obicei din Dobrogea presupunea ca tinerii să se adune la o casă și să plece de acolo în sat, cântând din fluiere și din cavale. Unul dintre băieți era îmbrăcat în cadână și primea bacșișuri, tradiție cel mai probabil de origine otomană.
De asemenea, în Oltenia se considera că persoanele care respectau toate datinile străvechi de Sfântul Dumitru vor fi protejați de primejdii și de boli.
În ceea ce privește interdicțiile de Sfântul Dumitru, poți sta liniștită, deoarece șirul de „așa nu” e mai restrâns. Nu ai voie să te piepteni, pentru că gestul tău poate atrage lupii. De asemenea, nu ieși noaptea târziu din casă, deoarece o superstiție din bătrâni ne spune că la această dată morții ies din pământ și se fac moroi sau vârcolaci. E de fapt unul dintre motivele pentru care se aprind focurile vii, menite să îi încălzească pe cei care ne-au părăsit.
După cum ai văzut, ziua de Sfântul Dumitru este plină de obiceiuri frumoase și pline de semnificație. Tu ce datini cunoști cu ocazia acestei sărbători?
Urmareste-ne pe Google News
