Să recunoaștem: nu suntem o țară obișnuită cu situațiile de criză. De fapt, nici o țară din Occident nu este. Avem problemele noaste, dar nu suntem nevoiți să stăm izolați săptămâni de zile din cauza unui ciclon. Sau să trecem prin perioade lungi în care să mâncăm doar conserve și fierturi în fiecare zi, complet izolați de lume. Ori să petrecem zile în șir fără lumină sau apă curentă pentru spălat.
Dar există țări pe Pământ pentru care astfel de contexte sunt destul de frecvente. Iar persoanele din aceste locuri ale lumii privesc oarecum amuzate la starea de panică a europenilor și americanilor, care își fac provizii ca și cum are veni sfârșitul lumii din cauza epidemiei de coronavirus.
Sursa foto:Pinterest
Vanuatu, o țară mereu amenințată de ciclon
Republica Vanuatu este un arhipelag aflat la 1750 de kilometri de Australia, adesea complet izolat de continent, din cauza condițiilor meteorologice. Aceste insule sunt locuite de melanezieni, încă din anul 1300 î.Hr.
Lanțul de insule care intră în componența acestui stat se întinde pe o distanță de aproximativ 800 km. Cele mai mari dintre cele treisprezece insule principale ale arhipelagului sunt Espiritu Santo (4.900 km²), Malekula (2.023 km²), Efate (923 km²) și Erromango (894 km). În afară de acestea, Vanuatu mai dispune de aproximativ 70 de insule mai mici.
Clima tropicală și subtropicală din Vanuatu, cu o perioadă foarte ploioasă și fierbinte din noiembrie până în aprilie, aduce un risc important: acela al unui ciclon care se poate declanșa oricând, conducând la o stare de izolare pe insulele mai mici sau mai mari ale arhipelagului.
Localizarea geografică a insulelor în Pacificul de sud, o zonă traversată anual de ciclon, face ca în lunile ianuarie- februarie insulele să se confrunte cu 2-3 cicloane. Într-o decadă, locuitorii din Vanuatu fac față la minim 20 de astfel de evenimente, dintre care minim 3 pot fi devastatoare.
Cicloanele sunt foarte greu de prezis, de aceea locuitorii din Vanuatu se află mereu sub amenințare.
Cicloanele tropicale care afectează orice insulă din Vanuatu aduc precipitații abundente, inundații fulgerătoare, inundații de coastă, ieșirea râurilor din matcă, valuri de furtună, alunecări de teren și vânturi interioare foarte puternice. Aceste evenimente pot provoca pagube mari, distrugeri de proprietăți și amenință permanent viața locuiorilor din arhipelag.
În 2015, ciclonul Pam a provocat un adevărat dezastru în Vanuatu. Deși nu au fost decât 16 morți înregistrate, peste 130.000 de persoane au fost afectate, dintre care 54.000 de copii. Comunicațiile în întreg arhipelagul au fost întrerupte, peste 60 de insule au rămas complet izolate de lume zile în șir. 90% dintre clădirile din Vanuatu au fost afectate de ciclonul Pam. Școlile, spitalele, rețeaua de furnizare a apei au fost compromise sau complet distruse în unele zone. Jurnalistul Michael McLennan scria la acea dată: ”Este ca și cum ar fi trecut o bombă...cu adevărat apocaliptic.
Conform UNESCO, mai mult de 268 milioane de dolari au fost necesari pentru recuperarea și reabilitatrea națională.
Sfaturi din partea unui locuitor din Vanuatu pentru criza provocată de coronavirus
Dan McGarry, director media la Vanuatu Daily Post, împărtășește din experiența sa din perioadele de criză legate de ciclon.
”În Vanuatu, unde ciclonul întrerupe în mod regulat comerțul, privim starea de panică din Occident cu amuzament.”, mărturisește jurnalistul.
”Locuiesc în insulele Vanuatu din Pacificul de sud de peste 16 ani. Clima tropicală întrerupe frecvent comerțul. Chiar atunci când sunt la sute de kilometri depărtare, cicloanele sunt o amenințare. Izolarea și lipsurile definesc viețile noastre. Știm cel mai bine cum să le facem față.”
”Vă imaginați cum ne-am amuzat când am văzut rafturile goale în Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie și USA. Este clar că persoanele din aceste țări nu au trecut printr-o criză până acum. Iar când citim despre rezervele de hârtie igienică epuizate din magazine, nu ne putem abține să nu râdem...”
”În 2015, când ciclonul Pam s-a abătut peste mica insulă unde locuiesc, a distrus peste 90% dintre clădiri.”. Oamenii au rămas fără case, fără proprietăți, fără siguranța zilei de mâine, chiar și fără hrană.
Dar adevărata problemă s-a dovedit a fi izolarea.
”Într-o criză trebuie să faci față la două provocări: distrugerile, care nu te vor afecta atât de tare, pe cât o va face izolarea.”, spune McGarry.
”Sigur că nu hârtia igienică va fi atunci adevărata ta problemă. Nici conservele. Din fericire electricitatea și rezervele de apă nu pot fi afectate de coronavirus. Nici comunicațiile. Oamenii din Vest ar trebui să țină cont de binecuvântările din viața lor.”
”Nu de mâncare vei duce lipsă dacă ajungi într-o situație de criză. Pot să-ți povestesc cum am supraviețuit două săptămâni doar cu orez. În 2004, ciclonul Ivy m-a prins cu trei prieteni pe insula Ambae. A durat două săptămâni până să putem stabili un contact cu lumea. În timpul acesta am mâncat doar orez și am folosit toate condimentele pe care le aveam la dispoziție, pentru a-l face mai acceptabil.
Așa că fă-ți niște provizii, dacă consideri că este cazul, mai ales de alimente neperisabile și condimente. Dacă ești surprins de criză, în 48 de ore gustările care îți plac au și dispărut.”
”Dar adevărata problemă este izolarea. Dacă vom fi forțați la carantină de către virus, mulți dintre noi vom face față singurătății sau stării de izolare timp de mai multe săptămâni. Și va trebui să avem grijă de cei mai vulnerabili din familia noastră. Bunătatea este atunci esențială.
Îmi amintesc că am fost surprins de ciclon într-o singură cameră, timp de mai multe săptămâni. La început vorbeam lucruri foarte savante, rezolvam toate problemele lumii. 20 de ore mai târziu ne-am rezumat să discutăm cine este mai grozav: Boutros Boutros Ghali sau Kofi Annan.
Lucrurile devin prostești sau foarte serioase extrem de repede. Depinde de tine să le faci mai ușoare, să treci prin ele. Și fii bun, chiar atunci când îți este greu. Suntem cu toții împreună în asta.”
Urmărește harta interactivă a îmbolnăvirilor cu coronavirus aici.
Urmareste-ne pe Google News
