Ileana s-a născut pe 7 mai 1958, Iulia a venit pe lume pe 7 octombrie 1959, Valentina a văzut pentru prima dată lumina zilei pe 4 octombrie 1960, Romela este născută pe 15 martie 1963, iar Maria a făcut cunoștință cu această lume pe 20 septembrie 1966.
„Ne-am născut într-o familie de oameni simpli, într-un sat pitoresc, unde se vede toată România. Ne uităm pe fereastră și vedem Prutul, vedem casele din România.”, a spus una dintre ele în podcastul „Fain&Simplu” al lui Mihai Morar.
Toate au studiat muzica și au obținut diplome în acest domeniu, iar de peste două decenii urcă împreună pe scenele din toată lumea. De cântat s-au apucat în urmă cu 40 de ani, doar că a durat 20 de ani până când s-au făcut remarcate la scară largă.
Repertoriul lor este foarte bogat și conține o varietate de stiluri, toate cu influențe folclorice: cântece de joc, de leagăn, colinde, cântece pascale, cântece de dragoste, balade, bocete și altele. De curând, s-au reinventat, dar despre colaborările recente vom povesti ceva mai târziu.
Citește și: Matilda Pascal Cojocărița, fosta Miss Romania. Detalii mai puține cunoscute publicului despre viața artistei
Cea mai mare durere a unui copil este să își vadă părinții cum își dau ultima suflare. În 2011, ele au stat la căpătâiul mamei când a murit și au fost martore la suferința femeii ce le-a dat viață. Acest moment le-a marcat profund, dar cu timpul au învățat să privească și partea bună din această întâmplare nefericită. Moartea mamei le-a întărit și le-a făcut, în mod clar, mai puternice.
Totuși, nu vor uita niciodată ultimele clipe în care mama lor a fost în viață. Iată ce și-a amintit una dintre ele despre acea zi:
„Ea privit mult fotografia aceea, noi eram toate în alb și ea ochii i-a ațintit înspre fotografia asta. Noi plângeam și Iulia a zis că mama nu poate să-și ia rămas bun, nu poate să plece, se chinuie.
Și a adormit privind poza de pe perete și s-a dus liniștită. Fratele era în camera de alăturea, din care ea îl privea tot timpul, în oglindă. Era la pat. Credem că ea acum se bucură pentru noi.”
După ce a murit femeia care le-a dat viață, o responsabilitate uriașă a căzut pe umerii lor. Din acel moment, și-au luat angajamentul de a-l îngriji pe fratele lor mai mic. Alexandru s-a născut pe 30 martie 1969, deci este mezinul familiei Osoianu.
Din nefericire, bărbatul are probleme grave de sănătate, dar pentru el, surorile sunt ca niște îngeri păzitori.
„Ne-a spus înainte să moară: Nu îmi pare rău că plec eu, dar îmi pare rău ce vă las vouă.”, a mai dezvăluit una dintre ele în podcastul lui Mihai Morar.
Alexandru nu s-a aflat dintotdeauna într-o stare critică, dar boala de care suferă s-a agravat la un moment dat, împiedicându-l să mai ducă o viață normală. A fost un tânăr ce avea tot viitorul în față și este absolvent al Facultății de Drept. Din păcate, nu a apucat să profeseze niciodată.
În prezent are 53 de ani, dar cele cinci surori ale lui încă se ocupă de el și îl îngrijesc așa cum știu mai bine.
Chiar i-au cumpărat și o casă, aproape de ele, pentru a-l vizita des. Alexandru Osoianu are probleme cu vederea și cu auzul, dar tot timpul așteaptă cu nerăbdare să primească vești de la „îngerii lui păzitori”. Ce norocos este că are cinci!
„El nu se simte bine la bloc și am fost nevoite să cumpărăm o căsuță, micuță, cu ogradă, nu departe de noi. Se simte foarte bine alături de noi. În ultimul timp nu vede, aude mai greu, dar dacă ne apropiem de el, ne simte. Cred că el trăiește cu bucuria noastră.
Dacă venim de undeva, așteaptă cu nerăbdare să-i povestim tot, cum am cântat. Și primul lucru pe care-l facem după ce am cântat e să-i povestim care mai e situația în țară și ce se mai aude cu războiul din Ucraina.”, au povestit Surorile Osoianu despre legătura lor specială cu fratele.
Norocul lor nu a picat din cer, fiindcă au avut de înfruntat destule până să urce pe culmile succesului. Au făcut cercetare în domeniu, umblând din casă în casă și adunând cântece de la bătrâni. Până la urmă, asta înseamnă folclorul, nu?
„Am început să facem expediții folclorice, să colindăm satele și să adunăm comoara folclorului. Mergeam cu caiețelul și cu casetofonul din casă în casă și așa ne-am selectat repertoriul pe care-l avem acum.”, a mărturisit una dintre surori.
Deși au cules mii de cântece, nu au reușit să le înregistreze pe toate. Cele cinci femei s-au gândit întotdeauna și la părinții lor, căci ei le-au îndrumat să meargă pe acest drum și le-au susținut să meargă la studii.
„Cred că părinții noștri și-au dat seama că avem talent și de aceea au insistat ca noi să mergem la școala de muzică. Noi am avut cei mai minunați părinți din lume pentru că ne-au dat tot, tot ce am avut nevoie și niciodată nu ne-au interzis nimic.”, i-a spus Maria Osoianu lui Mihai Morar.
Tot Maria a trebuit să renunțe la studii pentru a se alătura surorilor ei care au pus împreună bazele formației care ne încântă și astăzi.
„Am făcut unele sacrificii ca să cântăm împreună. Am lăsat studiile. Fetele finisaseră studiile și Valentina era la Lipcani, în nordul Republicii, la Școala Pedagogică, preda acordeonul. Am fost exmatriculată pentru că nu m-au lăsat să mă transfer la Chișinău. Fetele erau deja acolo și trebuia să fac naveta. Trebuia numai să aduc documentele din Bălți și nu mi-au dat voie și am lăsat anul acela, am pierdut un an.”, a mai spus ea.
Ileana, Iulia, Valentina, Romela și Maria se înțeleg foarte bine atât pe scenă, cât și în viața personală. Cu ajutorul unui gram de noroc, au reușit să își cumpere locuințe în același bloc, la aceeași scară.
„E lucrarea lui Dumnezeu că locuim toate la o scară. Și am tras la sorți, nu când ne-am cumpărat. Noi am plătit, casele noastre sunt toate cumpărate de noi, dar când am tras atunci la sorți, am nimerit toate la o scară. Erau șapte scări, se dădeau în exploatare primele două, dar s-au tras la toate apartamentele. Erau 300 de apartamente.”, a povestit Romela.
Coloana sonoră a filmului „Black Adam”, cântată de Jay-Z și Kanye West conține și un fragment al piesei „Lupii lui Calancea”, interpretată de Surorile Osoianu. Așadar, vocea lor poate fi auzită în „Murder to Excellence”.
Deși sunt ascultate de oameni din toate colțurile lumii, au rămas modeste și parcă nu le vine să creadă că tot ce trăiesc este adevărat.
„Toată lumea vorbește, dar noi nici până în ziua de astăzi nu suntem sigure dacă suntem noi. Trebuie să mai vedem. Toată lumea comentează cu surorile cântă și acolo.”, au recunoscut Surorile Osoianu.
Acest ansamblul etnofolcloric a fost invitat să facă un cover după melodia „Through the Valley” deja celebră din jocul Last of Us Part II. Iată cum sună varianta lor:
„A fost o melodie tradusă în română și noi am făcut o adaptare folclorică, să fie ceva mai pe potriva noastră. De fapt, e originalul, dar un pic l-am adaptat la stilul popular. Am folosit instrumente, și vioara și cobza și fluierul. Și cred că a ieșit ceva frumos.”, au relatat Surorile Osoianu.
În zona lor, se organizează și un festival dedicat muzicii populare și tradițiilor de acolo. Pentru că ele se ocupă de organizare, acest eveniment le poartă numele.
„Noi avem un festival al nostru, al Surorilor Osoianu. Vara aceasta vrem să facem ediția a șasea, fiindcă din cauza pandemiei am făcut o pauză de patru ani. Încă nu știm exact, dar dacă s-a pornit la nivel de minister, o să fie. Vara, în iunie o să fie, cred.”, a dezvăluit Iulia Osoianu în podcastul Fain&Simplu din 1 decembrie 2022.
Pe meleagurile lor natale, în satul Horești, raionul Fălești, au pus bazele unui muzeu - „Muzeul Surorilor Osoianu”. Acesta se poate vizita oricând, iar în interiorul său sunt păstrate obiecte importante precum primele lor costume populare sau primele instrumente la care au cântat. Piesa de rezistență găsită în această instituție de cultură este o rochie foarte veche, pe care mama lor a purtat-o în ziua nunții. Iată cum au descris tezaurul de acolo:
„Ai ce vedea acolo în muzeu. Am adunat foarte multe lucruri din sat, din împrejurimi, avem covoare, prosoape, ulcioare, toate instrumentele noastre. Acum le-am aranjat. Păstrăm rochia de mireasă a mamei, avem cuptorul, primele noastre costume tradiționale.”
Din păcate, realitatea pe care o trăim nu este prea blândă cu artiștii noștri. Adesea, ei nu sunt apreciați la adevărata lor valoare, iar acest lucru au simțit pe propria piele și Surorile Osoianu.
Totuși, în momentele grele, Dumnezeu le-a stat aproape și le-a scos în cale oportunitățile, fix când aveau cea mai mare nevoie de ele. Când au rămas fără ambii părinți și aveau nevoie de bani pentru a-și îngriji fratele, au simțit că lucrurile s-au așezat și au făcut rost de suma necesară.
„Au venit mai multe colaborări, parcă aveam și noi mai multă putere. Am primit mai multe invitații la evenimente private. Din spectacole la noi nu prea se fac bani, dar din evenimente private, nunți, cumetrii. Noi spunem întotdeauna că mama ne ajută de sus. Nu suntem artiștii cei mai scumpi, dar ne mulțumim cu atât. Peste 20 de ani am cântat fără remunerare. Nu am făcut-o pentru bani. Am făcut din suflet. Noi și acuma lucrăm. Lucram și în 3-4 locuri de muncă.”, s-au completat, rând pe rând, Surorile Osoianu.
În continuare, se ocupă de colectivele folclorice pe care le-au format la ele în zonă. Îndrumă atât copii, cât și tineri și bătrâni.
Vezi și: Tânără, frumoasă și liniștită. Cum arăta Maria Dragomiroiu în tinerețe
