Incredibila poveste de viață a lui Florian Pittiș. A vrut cu orice preț să fie actor și s-a angajat ca electrician la teatru pentru...
Incredibila poveste de viață a lui Julio Iglesias, artistul care se visa fotbalist. „Un accident mi-a zădărnicit toate visurile”
Incredibila poveste de viață a lui Vladimir Găitan. A crescut fără tată și a pierdut 7 copii până să devină părinte
Incredibila poveste de viață a divei anilor '80, Marina Florea. Celebra artistă nu a fost căsătorită niciodată și nu are copii
Incredibila poveste de viață a regretatei Florina Cercel! Scena i-a devenit copil după ce nu și-a putut împlini visul de a deveni mamă
Incredibila viață a maestrului Radu Beligan: ”Am pășit de multe ori pe limita fină dintre viață și moarte”
Tumultoasa poveste de viață a Oanei Pellea. Actrița nu s-a căsătorit niciodată, nu are copii, dar a avut două mari iubiri în viață
Viața lui George Mihăiță, copilul sărac devenit un actor de succes după ce și-a hrănit sufletul cu emoțiile trăite în timpul...
Viața lui Ion Besoiu, inegalabilul Căpitan Lupan din „Toate Pânzele Sus”: „N-am crezut niciodată că sunt un mare actor”
Acesta este un adevărat motto al actorului, care povestește despre sine cu umor: „Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine – profesori și copii, eram numit prostu’ clasei, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: Tu ești un geniu. Iar eu am început să fiu”.
Acestea sunt incredibilele începuturi ale unuia dintre cei mai complecși artiști români, un ghiveci intelectual, cum se autodefinește Horațiu Mălăele. Actor, regizor, caricaturist și scriitor, Horațiu Mălăele are la activ peste 30 de piese jucate pe scena celor mai importante teatre din București, mai mult de 20 de piese regizate, numeroase filme, precum și un număr impresionant de premii, cel mai recent fiind Premiul de Excelență Uniter din 2018. A scris scenarii de piese și filme, a publicat volume literare și a avut mai multe expoziții de caricaturi și desene.
Horațiu Mălăele s-a născut în prima zi din august sau ultima zi din iulie (așa cum scrie în acte) a anului 1952, în satul Tahomir, din Târgu Jiu. S-a bucurat din plin de anii copilăriei, pe care o consideră „cadoul pe care ni-l face viaţa pentru ce vom avea de îndurat”.
Născut în zodia Leului, micul Horațiu avea să devină un învingător, chiar dacă în primii ani nici nu-i trecea prin cap acest lucru, după cum singur mărturisește. A urmat Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, apoi a plecat în București, unde a studiat arta dramatică, sub îndrumarea lui Octavian Cotescu. În anul 1975 și-a încheiat studiile, jucând în prima sa piesă, „Pălăria Florentină”, o comedie de Eugene Labiche, rolul lui Fadinard, burlacul care trece printr-o serie de aventuri în ziua nunții sale.
Tot în 1975 își începe cariera pe scena Teatrului Naţional din Piatra Neamţ, unde va juca în spectacole ca „Tinereţe fără bătrâneţe” de Eduard Covalli, cu rolul lui Dorde, pentru care a primit un premiu de interpretare (1975), în „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, „Muntele” de D.R. Popescu sau „Eulenspiegel” de Charles de Coster.
Prima sa piesă la teatrul din Piatra Neamț este regizată de Cătălina Buzoianu, care mai târziu avea să-și mărturisească întreaga admirație pentru acest artist polivalent: „Cu Horaţiu, spectacolul e întotdeauna un act de creaţie plin de surprize. L-am considerat întotdeauna fenomenal. Prietenia noastră are la bază o comunicare artistică exemplară, respect şi multă iubire. Horaţiu se impune ca artist total, deconcertant, mereu imprevizibil, într-un carusel ameţitor: lacrimă, tristeţe, surâs, burlesc, fantezie poetică. Râzi până la leşin, zâmbeşti scrâşnit, rânjeşti sarcastic. E provocator. Ca actor, a atins culmile desăvârşirii”. (Cătălina Buzoianu, în cartea „O poveste cu Horaţiu”, de Doina Papp, apărută la Editura All)
Anul 1981 este hotărâtor pentru Horațiu Mălăele, care începe jocul în forță pe scena teatrului Nottara din București. Deși a jucat în mai multe teatre mari, Nottara a rămas locul său de suflet. Aici a interpretat roluri extraordinare, în spectacole de renume, printre care „Karamazovii”, în regia lui Dan Micu (1981), „Aceşti îngeri trişti”, montat de Mircea Cornişteanu (1983), „Scapino”, în regia lui Alexandru Dabija (1985), „Puricele”, în regie proprie, în 1993. Peste 10 piese l-au avut ca personaj plin de umor și de originalitate pe scena acestui teatru.
„Acel ceva aplaudat de prieteni, râvnit de necunoscuţi și invidiat de dușmani. Acela este, după părerea mea, succesul”, spunea Mălăele. Acel „ceva” s-a manifestat din plin pentru actor la Nottara, acolo unde geniul său a cucerit sute de inimi.
În afară de teatrul Nottara, Horațiu Mălăele a fost prezent și pe scena altor teatre importante din București.
La Odeon a jucat în „Mincinosul” de Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur (1991), „Carlo contra Carlo” de Paul Ioachim, regia Horațiu Mălăele, „Lecția” de Eugen Ionescu, regia Horațiu Mălăele (1996).
La Teatrul Național București a jucat rolul Neînțelesul, în piesa „Podu'”, text de Horațiu Mălăele, după Paul Ioachim (1999), în vreme ce la Bulandra a făcut roluri memorabile, în piesele „Șase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1995), „Cafeneaua” de Sam Bobrick și Ron Clark, regia Horațiu Mălăele (1997), „Unchiul Vanea” de A.P. Cehov, regia Yuri Kordonski (2001) sau „Măscăriciul” după A.P. Cehov, regia Horațiu Mălăele ( 2005).
În sfârșit, la Teatrul de Comedie a avut una dintre cele mai remarcabile interpretări în „Revizorul” de N.V. Gogol, regia Horațiu Mălăele (2006).
Dintre piesele de teatru în care îl putem vedea pe maestru în prezent pot fi citate: „Dineu cu proști” (Teatrul Național), „Fierarii” (Teatrul de Comedie), „În valea cu parfum de flori și zumzet de albine...” (Teatrul Național), „Caramitru-Mălăele, câte-n lună și în stele” (Teatrul Național), „Shylock”, „Revizorul”.
În teatrul de televiziune, Mălăele a jucat peste 150 de roluri.
Spiritul polivalent al lui Horațiu Mălăele nu s-a oprit la desen și teatru. Începând cu anul 1982, Mălăele a regizat spectacole de teatru ca „O sărbătoare princiară” de Teodor Mazilu, la Teatrul Nottara – în anul 1982, „Puricele” de Georges Faydeau, tot la Nottara – în anul 1983, „Carlo contra Carlo” de Paul Ioachim, la Odeon în anul 1994 – pentru care a obţinut premiul Festivalului Comediei Româneşti din acelaşi an. La Theatrum Mundi a jucat rolul profesorului în „Lecţia” de Eugen Ionescu, semnând şi regia (1996), primind Premiul special al juriului la Festivalul de Teatru Contemporan Braşov în acelaşi an.
A mai regizat piesele „Hotel” de Ray Cooney, la Teatrul Ovidiu din Constanţa în anul 1997, „Bani din cer” de Ray Cooney, la Teatrul de Comedie în anul 2001, „Cafeneaua” de Sam Bobrik şi Ron Clark sau „Scrisoare” de I.L. Caragiale.
De asemenea, piesa regizată de Mălăele „Poiana boilor”, după A.P. Cehov, la Teatrul de Comedie, în 2003, a primit Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Studiourilor de Teatru, Piteşti, ediţia a IX-a, în noiembrie 2005.
Alte piese de succes, precum „Măscăriciul”, după A. P. Cehov, la Teatrul Bulandra, în 2004, şi „Revizorul” de N.V. Gogol, la Teatrul de Comedie, în 2006, poartă amprenta regizorală a lui Mălăele.
Horațiu Mălăele a debutat ca actor de film în anul 1974, în pelicula „Muntele ascuns”, pentru ca apoi să fie distribuit în pelicule de mari regizori români, ca Alexandru Bocăneţ, Mircea Daneliuc, Sergiu Nicolaescu etc. În 2000 a jucat în „Amen”, în regia lui Costa-Gavras. A jucat în peste 60 de filme, ultimele dintre acestea fiind „Moromeții” (2018), „Funeralii fericite” (2013), „Ultimul corupt din România” (2012), „Undeva la Palilula” (2012) şi „Poker (2010).
De-a lungul timpului a apărut în peste 30 de filme, inclusiv în seriale TV, precum „Las Fierbinți” (2012), „Vine Poliția!” (2008), „La Urgență” (2006) sau „Adio, Europa!” (2003).
A regizat două episoade din serialul TV „Ministerul comediei”, apoi filmele „Pălăria” şi „Nunta mută” (2008), unde a fost şi scenarist.
Atunci când vezi atâtea piese și filme, aproape că ești convins că întreaga viață a lui Horațiu Mălăele se desfășoară pe scenă sau pe platourile de filmare. În mare parte, așa și este. Totuși, maestrul găsește timp și pentru „hobby-urile” sale.
În calitate de caricaturist, Horațiu Mălăele a prezentat circa 3.000 din creaţiile sale în peste 30 de expoziţii şi a fost redactor-şef al publicaţiei „Satirul”. I-au apărut, de asemenea, 3 volume autobiografice, în care vorbește despe experiența sa de actor, dar nu lipsesc amintirile și cugetările de suflet.
În palmaresul acestui actor plin de strălucire și vivacitate intră numeroase premii, din care menționăm doar câteva: Premiul UNITER 1992; Premiul pentru interpretare la Festivalul Național I.L Caragiale București, 1993 și Premiul Asociației Umoriștilor Români pentru interpretare, 1993; Premiul de regie la Festivalul Comediei Românești 1994; Premiul UNITER 1998; Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Național de Comedie, Galați 2001; Premiul de Excelență al Festivalului „Comedy Cluj", în 2012; Premiul de Excelență al UNITER 2018.
„Horă e o forţă! Poţi să îl aprobi sau să îl negi, să îl iubești sau să nu-l iubești, dar este imposibil să nu-i recunoști valoarea. Știe să genereze un anume entuziasm, te provoacă, știe să ţină cu un deget în echilibru perfect inelul nevăzut al unei balanţe cu talere subţiri și cu greutăţi nevăzute”, spune actrița Catrinel Dumitrescu, colegă și prietenă a actorului, în cartea „O poveste cu Horațiu” a Doinei Papp.
Acesta este un alt crez de suflet al artistului, care scria într-una dintre cărțile sale: „Să râdeți, pentru că râsul este muzica sufletului. Să vă jucați - e secretul tinereții. Să citiți - este fântâna înțelepciunii. Să gândiți - este izvorul puterii. Să fiți calmi este calea spre fericire. Să fiți buni este cheia succesului. Și să iubiți - este rațiunea de a trăi”.
Dăruit cu puterea de a mișca sufletele, Horațiu Mălăele rămâne una dintre cele mai importante și prolifice figuri ale teatrului românesc.
„Poate că am pierdut, din neatenţie sau din risipire. Totuși, cred că am urcat în câteva trenuri care mi-au folosit. Pentru un om, esenţial este să încerce.”
Cu siguranță, după atâția ani de muncă plină de dăruire în care a făcut să bată mai tare inimile, de veselie sau de tristețe, se poate spune că maestrul Horațiu Mălăele a urcat în cele mai importante trenuri ale vieții.
„Familia și bunul Dumnezeu sunt două coordonate după care trebuie să te ghidezi”, este principiul de viață al artistului.
Pentru că își prețuiește enorm familia, Mălăele a încercat s-o țină departe de ochii lacomi ai reporterilor. Puțini știu câte ceva despre soția și copiii actorului. Gabriela Mălăele, soția sa, lucrează într-o corporație, în vreme ce fiii, Bogdan și Cristian, calcă pe urmele tatălui lor, unul ca actor, jucând chiar în piese cu tatăl său, celălalt ca regizor. În 2011, Bogdan a jucat in filmul „Poker”, unde tatăl său a avut un rol principal. Și Cristian a fost implicat în acest proiect, însă în calitate de asistent de regie, el fiind cel care a semnat genericul filmului.
În anul 1989, Horațiu Mălăele și soția sa Gabriela și-au unit destinele și au petrecut ca în povești, încântați fiind că s-au găsit și că pot îmbătrâni împreună. Și așa a fost, căci iubirea lor a rezistat în fața trecerii timpului. De peste trei decenii se trezesc în fiecare dimineață unul lângă altul și pare că au găsit secretul unei căsnicii de durată.
Într-un interviu acordat în trecut pentru publicația Click, actorul a dezvăluit cum a reușit să rămână lângă mama copiilor săi atât de mult timp, într-o lume în care toți își spun adio după numai câteva zile de conviețuire:
„Chimia unui cuplu este atât de complexă și de uluitoare, încât a da o rețetă pentru o lungă căsnicie este un lucru hazardat și periculos. Presupun, totuși, că secretul ar sta în combinația acestor trei cuvinte: înțelegere, toleranță, armonie.”
Actorul, ajuns la 71 de ani (împliniți pe 1 august 2023), nu se mai află la prima tinerețe și a trecut prin multe până la această vârstă. A avut inclusiv COVID-19, nu o dată, ci de două ori. Ba chiar a stat internat în spital, unde a avut timp să își dea seama cât de frumoasă este viața și cât de mult ar trebui să o apreciem cu toții. Iată ce a povestit într-o emisiune TV despre această experiență, una dintre multele încercări peste care a trecut cu bine în viață:
„În primul rând, ca foarte mulți, nu am prea crezut că există. Pe urmă era neîndoielnic că îl am și recuziunea spitalicească a fost groaznică pentru mine, singurul lucru care mi-a mai îndulcit viața acolo au fost minunații doctori care au stat pe lângă mine și fetele draguțe din anturajul lor.
Asta m-a mai îmbunat uneori, altfel am fost o perioadă disperat. Dar omul trebuie să treacă și prin asta, să vadă cât de fantastică este viața altfel. Am ajuns acasă, mi-am revenit și m-am apucat de treabă. Știam că există ceva, dar nu eram așa de sigur. Când m-a izbit, m-am deșteptat.”, a declarat Horațiu Mălăele.
Chiar dacă boala i-a încurcat puțin planurile profesionale, totul a revenit la normal destul de repede. În prezent, actorul poate fi văzut în numeroasele spectacole pe care le susține la teatru. În plus, fanii săi așteaptă cu nerăbdare și lansarea filmului „Moromeții 3”, care va avea loc în 2024.
