Sebastian Papaiani, cunoscut drept „argintul viu” al cinematografiei românești, s-a născut pe 25 august 1936 într-un cartier sărac din Pitești, „într-o lume modestă, într-un cartier paralel cu Costache Negri, unde era plin de țigani, dar țigani cu care puteai să fii prieten...''.
Cu origini grecești, a fost un copil plin de energie, care a devenit ulterior o legendă a ecranului, dar nu fără a traversa provocări de neimaginat în tinerețe.
În anul 1940, și-a pierdut frații în timpul cutremurului: „A căzut tavanul pe ei. Mama a băgat copăița cu Radu și cu Luminița sub pat, iar noi am ieșit. Noi nu am știut că a căzut tavanul peste ei… au murit asfixiați acolo. Casa noastră era făcută dintr-un material care nu te omoară, din chirpici. Cădea peretele, rămânea restul. Dar aici a căzut tocmai pe pat, care s-a rupt și el, la rândul lui“, povestea actorul în urmă cu mulți ani.
Și-a iubit părinții extrem de mult și vorbea despre tatăl său de câte ori avea ocazia. Îl descria ca pe un om blând și milos, dar care prefera să arate dragostea prin fapte, nu prin cuvinte dulci.
„Tata nu ştia să iubească prin cuvinte frumoase. Era blând, milos, dar nu i-a spus mamei mele, cred, niciodată: „Paraschivo, te iubesc". Chestiunile acestea de cuvinte frumoase care veneau „dintr-o lume de boieri", cum spunea tata, nu l-au caracterizat. El credea că este o slăbiciune să-i spui unei femei „ce ochi frumoşi ai".
Era dur din acest punct de vedere, femeile parcă erau un fel de material la care se lucra pentru că era nevoie. Nici mie nu mi-a spus niciodată „te iubesc", dar ştiu că alerga cu mine în braţe câte doi kilometri până la spital atunci când mă îmbolnăveam. Deci asta însemna că te iubeşte, nu? (...) Eu l-am iubit aşa cum era. L-am iubit pentru că tatăl meu era anormal de special. A făcut toate profesiile, de la măturător, până la vânzător de peşte şi de ziare.
A lucrat la Crucea de Piatră, a lucrat la Circ unde rupea lanţuri. Şi, deodată, s-a îndrăgostit de Paraschiva, căreia nu i-a spus niciodată „Te iubesc!"”, mărturisea actorul.
În tinerețea sa, Sebastian Papaiani și-a descoperit pasiunea pentru actorie. Alături de prietenii săi din cartier, copii de rromi, participa la spectacole de circ și se bucura de filmele care rulau în acei ani, avându-i ca preferați pe John Wayne și Johnny Weissmuller. La vârsta de 17 ani, a făcut o alegere semnificativă: să îmbrățișeze drumul actoriei, fiind îndrumat de Crina Cojocaru, fosta Miss România 1936. Astfel, a urmat calea contabilității și s-a aventurat în lumea teatrului de amatori.
„Lucram la «Centrofarm» Piteşti şi eram un copil bun la toate. Ca fiecare întreprindere care se respecta, aveam o trupă de teatru. Eu nu făceam parte din ea. Acolo era îndrumător o femeie foarte frumoasă, Crina Cojocaru, o fostă Miss România.
Pe mine m-au trimis să iau sifoane şi când m-am întors cu ele în sală am vrut să fac pe grozavul, le-am ridicat şi apa din ele a ţâşnit. Doamna Crina Cojocaru mi-a văzut mimica feţei şi s-a dus la tata să-l roage să mă lase să dau la actorie”, a povestit actorul.
În timp ce adevărata lui pasiune pentru această artă începea să prindă contur, actorul a trăit și o dragoste ca-n filme.
„Am iubit pe cineva din cârca altuia. Se numea Lila şi avea 17 sau 18 ani. Ne-am cunoscut în oraşul meu, la Piteşti. Mi-au căzut ochii pe ea. Era frumuşică tare, brunetă, cu ochii negri. Ea m-a iubit pentru că eram om, însă ne-am despărţit pentru că am lipsit mult din cauza ei la facultate. Aveam vreo 300 şi ceva de absenţe din cauza iubirii.
După patru ani am părăsit-o. Ea a rămas cu un amic de-al meu care era coleg cu ea la circ. De asta spun că am luat-o de pe spinarea unuia pentru că sărea pe umerii unuia din familie. Şi s-a căsătorit cu el. Nu m-aş fi dus la nunta ei. Am iubit-o mult", a mărturisit el.
Sebastian Papaiani a devenit partener de scenă al unor adevărați titani ai scenei și ecranului, precum Toma Caragiu, Amza Pellea, Dem Rădulescu și Jean Constantin. Rolul lui „Păcală” a fost cel care i-a adus cel mai mare succes lui Sebastian Papaiani. Chiar dacă nu s-a dat în vânt după această interpretare, a prins la public.
„De succes? Păcală! Da’ nu mi-a plăcut! Păcală n-are CNP! Știe cineva cum arată? Păcală am fost eu! (....) Eu n-am cerut niciodată, nici în teatru, nici în film, vreun rol! Nu știu să cer!”, povestea el cu ironie.
Contribuția sa în lumea filmului și a teatrului este impresionantă, având peste 60 de filme și sute de roluri în teatru. A provocat hohote de râs în rolul plutonierului Căpșună din seria „Brigada Diverse”. Iar cu același talent impresionant, a creat un personaj de neuitat în Ieremia, din filmul „Toate pânzele sus”.
„Într-o zi m-a oprit un om pe stradă şi m-a rugat să nu mor, pentru că nu mai are de cine să râdă. Mi-a plăcut foarte mult de acel om, dar şi mai mult mi-a plăcut ceea ce mi-a spus. La moartea lui Pintea, o doamnă a venit la mine. Mi-a mângâiat obrazul cu fineţe şi mi-a zis că am început să fim din ce în ce mai puţini.
Eu fac parte dintr-o generaţie de actori care a umplut memoria românilor. Memorie care acum nu mai are memorie pentru noi. Nu mi-ar fi plăcut să apar mai des în presă, dar îmi place să o fac atunci când este momentul. Acest lucru este specific oamenilor de calitate”, a spus el.
Actorul a fost căsătorit de două ori. Prima dată la 25 de ani cu actrița sibiană Eugenia Giurgiu Papaiani, iar a doua oară, la 37 de ani, cu Marcela, care i-a fost alături până în ultima clipă.
„M-am căsătorit de două ori. Prima dată la 25 de ani şi am stat însurat trei luni. Nu ne potriveam. Rămăsese însărcinată. Poate de asta nici n-a ţinut. A doua căsătorie am făcut-o la 37 de ani, cu Marcela. Suntem şi acum împreună. Soţia mea nici nu vrea să-i spun numele la interviu pentru că zice că nu e din „lumea" noastră, a actorilor”, povestea el în anul 2016.
Sebastian Papaiani a avut doi copii, unul din prima căsnicie iar altul din cea de-a doua. El povestea cu drag despre cei doi băieţi ai săi.
„A apărut primul copil, în ’63. L-am botezat Sebastian, aşa cum eram eu trecut pe afiş. Cu b, nu cu v, aşa cum eram în certificat. Şi l-am alintat Basti. Când acesta făcuse vreo 5 luni, primim vizita soacrei, total nemulţumită de felul cum ne creşteam noi pruncul. Aşa că ni l-a luat pur şi simplu şi l-a dus la o bonă pe care eu n-o cunoscusem în prealabil şi nici după.
Între timp, relaţia mea cu Jeni, soţia, se răcise. Am stabilit să nu mai locuim împreună, dar să îmi văd copilul care rămăsese la ea. Din nefericire, de câte ori mergeam să-l văd, soacra mea îl ascundea de mine. De-abia după 10 ani, am reuşit să-l recuperez, nu să-l şi păstrez.
Alkis a venit pe lume în locuinţa socrilor mei, în Avram Iancu, în februarie ’74. Pe cât de minunat era la ei, pe atât de imposibil de trăit era la noi. Stăteam cu Marcela într-o garsonieră prăpădită prin Titan, pe care o închiriasem, la revenirea mea de la Sibiu. Îmi amintesc zona Macarale, etajul 7, pe Aleea Postăvarul.
Aveam un televizor minuscul spânzurat pe perete şi miros de abator când deschideam fereastra. Şi asta pentru că nu mi-au plăcut compromisurile. Alkis s-a născut în 13 februarie 1974, iar naş de botez i-a fost Geo Saizescu. Este specialist în IT, iar la partea tehnică mi-a moştenit talentul”, povestea el.
Una dintre suferințele profunde ale artistului a fost legată de relația dificilă cu fiul său, Sebastian Papaiani Jr. După divorțul de mama sa și ani în șir de procese, actorul a reușit să obțină custodia fiului său în vârstă de 10 ani. Cu toate acestea, legătura dintre ei a rămas întotdeauna tensionată.
„Divorţul meu a durat ani buni. Avocatul Isac din Sibiu mi-a amânat definitivarea lui doar ca să mai trec pe la el. Mi-am dorit acest copil, de aceea am şi cerut la proces să crească cu mine. Iniţial şi-a dorit şi el acest lucru, dar începuse să aibă tot mai dese tentative de a fugi de acasă. Pleca după mama lui. Ajunsesem să cunoaştem toţi poliţiştii din Gara de Nord. La un moment dat a fugit de tot de-acasă. L-am căutat disperat. Plecase la Oradea, acolo unde mama lui ajunsese după ce părăsise teatrul din Petroşani”, a povestit actorul.
Au rămas multe regrete. Tânărul spune că tatăl său nu i-a putut ierta niciodată trădarea și că între ei s-a instalat un zid emoțional profund. Cei doi nu au ținut legătura mulți ani de zile, dar s-au reîntâlnit în timpul stagiului militar al tânărului.
„Mă simt vinovat pentru faptul că, deși fusesem încredințat tatălui, la solicitarea mea, atunci când aveam 10 ani, eu am fugit de la el și m-am reîntors la mama. Bică (n.r. porecla marelui actor) nu mi-a putut ierta niciodată trădarea, de aceea nu a vrut să mai știe absolut nimic de mine. A venit pentru câteva minute în 1987, atunci când îmi satisfăceam stagiul militar la Giurgiu.
Am stat foarte puțin de vorbă, așa, ca doi străini. Când a murit mama, în anul 2000, l-am chemat la înmormântare însă a refuzat să vină, preferând să meargă la funeraliile lui Dem Rădulescu.”, a declarat fiul lui.
Atât Sebastian Papaiani, cât și fiul său au împărtășit dorința de a fi alături de propriul copil, dar amândoi au eșuat în acest demers. Nepotul marelui actor, al treilea Sebastian Papaiani, a ales să plece în Germania alături de mama sa, unde locuiește de aproape 20 de ani, motiv pentru care nu și-a cunoscut niciodată bunicul.
„Acum sunt singur, pentru că și fiul meu, tot Sebastian Papaiani, în vârstă de 28 de ani este stabilit în Germania și nu l-am mai văzut de vreo 12 ani”, declara fiul lui Sebastian Papaiani în anul 2016.
Actorul a plecat din această lume cu amărăciunea faptului că nu a avut oportunitatea de a-și întâlni și de a-și cunoaște nepotul, dar nici de a se reconcilia cu fiul.
„Poate am gresit amandoi sau poate nu. Dar eu nu mai pot spune nimic despre fiul meu. Am spus povestea asta in 11 infatisari de proces. Nu mai pot”, povestea îndrăgitul artist in urmă cu aproape 18 ani.
