Regina Elisabeta a Angliei a fost cel mai longeviv monarh din istoria britanică. În iunie 2022, aceasta a sărbătorit 70 de ani pe tron. Deși toată lumea a auzit despre ea, puțini cunosc adevărata poveste a Elisabetei a II-a, prințesa ajunsă regina cu cea mai lungă domnie din istoria Angliei.
Anii de domnie nu au fost ușori pentru regină și de multe ori a trecut prin momente dificile, unele care i-au pus în pericol și viața. Însă aceasta a reușit să evite de fiecare dată tumultul care se putea crea în cadrul Familiei Regale și a dovedit că și-a meritat pe deplin titlul de regină a tuturor britanicilor.
Povestea Elisabetei a II-a: de la prințesă la regina cu cea mai lungă domnie
Regina Elisabeta a Angliei a fost mama prințului Charles, moștenitorul ei la tron, dar și bunica prinților William și Harry. Fiind regina cu cea mai lungă domnie din istorie, a încercat să facă din casa regală a Marii Britanii o familie mai modernă și mai sensibilă la schimbările publice, dar și să păstreze tradițiile asociate coroanei regale.
Elisabeta a II-a a fost născută sub numele de prințesa Elisabeta Alexandra Maria pe 21 aprilie 1926, în Londra, Anglia. La momentul nașterii, nimeni nu se gândea că aceasta va ajunge într-o zi regina Marii Britanii. Tatăl său, prințul Albert, a fost al doilea fiu al regelui George al V-lea și al reginei Maria. Elisabeta s-a bucurat în primul deceniu al vieții sale de toate privilegiile unui membru regal, fără presiunile originii sale.
Părinții ei, cunoscuți și sub numele de ducele și ducesa de York, își împărțeau timpul între casa din Londra și reședința regală, casa familiei de pe terenurile de la Windsor Great Park. Elisabeta a II-a, poreclită și Lilibet, și sora sa mai mică, Margareta, au fost educate acasă de către profesori specializați. Printre materiile pe care cele două prințese le studiau se numărau franceza, matematica, istoria, dar și lecțiile de dans, canto și alte arte.
În 1936, viața prințesei s-a schimbat complet. Bunicul ei, regele George al V-lea a murit, iar unchiul său a fost propus moștenitor la tron. Cum Eduard al VIII-lea era îndrăgostit de Wallis Simpson, o femeie divorțată, vestea că aceasta urma să fie regina Angliei ar fi tulburat spiritele, incitând opinia publică. Astfel, Eduard a trebuit să aleagă între tron și inimă, iar iubirea față de femeia dragă l-a determinat să cedeze tronul în favoarea fratelui său și al tatălui Elisabetei, George al VI-lea.
Cel de-al Doilea Război Mondial a fost primul moment în care Elisabeta, în vârstă de doar 14 ani, și-a afirmat personalitatea, transmițându-le copiilor din Anglia că totul va fi bine și că Dumnezeu va aduce victoria și pacea în Marea Britanie. Din acel moment, prințesa a început să se afirme din ce în ce mai mult public. Aceasta a primit funcția de colonel, inspectând trupele, dar s-a alăturat și Serviciului Teritorial Auxiliar, pentru a ajuta în război. De asemenea, s-a alăturat altor femei britanice, pentru a deveni expertă în șofat și în mecanică.
Elisabeta a II-a și-a întâlnit viitorul soț, pe Filip Mountbatten, fiul prințului Andrew al Greciei, la doar 13 ani. Fiind veri îndepărtați, cei doi au păstrat legătura și în cele din urmă s-au îndrăgostit. Regele George al VI-lea, tatăl prințesei, era suspicios asupra viitorului acestei relații încă de la început, deoarece Elisabeta era tăcută și rezervată, pe când Filip era vorbăreț și sociabil. O altă problemă o reprezenta averea prințului. Deși acesta era înrudit cu casa regală din Danemarca și cu cea din Grecia, nu avea o avere semnificativă.
Nunta a avut loc în toamna lui 1947, perioadă în care Marea Britanie încă se recupera după război. Primul lor fiu, prințul Charles, s-a născut în anul următor, iar Ana a sosit pe lume doi ani mai târziu. În 1952, regele George al VI-lea a murit, iar Elisabeta a trebuit să preia toate responsabilitățile monarhului. Încoronarea reginei a avut loc în 1953, la Westminster Abbey, iar ceremonia s-a transmis pentru prima dată la televizor, în toate colțurile lumii.
Ceilalți doi fii, Andrew și Eduard, s-au născut în 1960, respectiv în 1964. Regina a muncit din greu pentru a proteja imaginea monarhiei și pentru a-i asigura un viitor, motiv pentru care, în 1969, l-a numit pe prințul Charles succesorul ei oficial, oferindu-i titlul de Prinț de Wales.
La începutul secolului XXI, regina Elisabeta a suferit două mari pierderi. La distanță de doar două săptămâni, aceasta și-a pierdut sora, pe Margareta, dar și mama, care avea 101 ani. Ulterior, Majestatea Sa a devenit cunoscută pentru devotamentul pe care l-a arătat în calitate de bunică a prințului William și Harry, dar și față de strănepoții ei.
Fără doar și poate, regina Elisabeta a modernizat monarhia. A înlăturat unele formalități și a făcut unele informații legate de casa regală mai accesibile publicului. Deși în ultimii ani au existat mai multe îngrijorări în privința stării ei de sănătate, regina a rezistat eroic pe tron până la vârsta de 96 de ani.
S-a stins din viață pe 8 septembrie 2022, la scurtă vreme după ce Familia Regală a anunțat printr-un comunicat public faptul că suverana se afla sub supraveghere medicală. Cu doar două zile înainte de ziua fatidică, Majestatea Sa participase la o întâlnire oficială în care a învestit-o în funcția de premier pe Liz Truss. În cele șapte decenii de domnie, a dat dovadă de respect față de oamenii pe care i-a condus și a rămas devotată regatului său.
Nici în ultimii ani ai existenței sale nu a renunțat la pasiunile dobândite în timp: îi plăcea să citească, mai ales cărți de mistere, să rezolve puzzle-uri complicate și chiar să se uite la wrestling. De asemenea, câinii pe care avea ocupau un loc foarte important în viața sa. În prezent, pe tronul Marii Britanii stă Regele Charles, primul fiu al Reginei Elisabeta a II-a.
Citește și: Decesul Reginei Elisabeta a II-a marchează finalul unei epoci
Urmareste-ne pe Google News
