Motivul pentru care nu se cunosc prea multe detalii despre mama lui Marilyn Monroe, Gladys Baker, este unul destul de banal: agentul actriței nu și-a dorit ca publicul larg să știe astfel de lucruri despre ea. După ce și-a croit un drum la Hollywood, starletei i s-a spus să nu vorbească despre mama ei, căci era internată într-un spital de boli mintale, iar asta ar fi pus-o într-o lumină proastă. Tocmai de aceea avea obiceiul de a spune că femeia care i-a dat viață a decedat.
Oricum, Gladys Baker nu a fost niciodată capabilă să-și crească fiica. Norma Jeane (numele real al vedetei) a copilărit în centre de plasament și orfelinate, iar la un moment dat a ajuns în grija soților Bolender. Pe când avea șapte anișori, mama sa biologică a apărut la ușa cuplului care o îngrijea și a încercat să o ia acasă.
Ida Bolender a refuzat să o lase pe Norma Jeane se plece, știind că femeia care i-a dat viață este bolnavă mintal, însă nu a reușit să se pună în calea lui Gladys. Din fericire, la scurt timp după acest eveniment, ea și soțul ei au reușit să o recupereze pe micuță, iar mama sa a dispărut din peisaj pentru o vreme.
La un moment dat, Gladys s-a întors după fiica ei și părea că este pusă pe fapte mari. Își cumpărase o casă și părea stabilă din punct de vedere psihic și emoțional, așa că Norma Jeane s-a dus să locuiască, din nou, cu ea. Din păcate, lucrurile nu au făcut decât să se înrăutățească treptat.
Actrița a declarat, la un moment dat, că a prețuit timpul pe care l-a petrecut cu mama ei, dar și că povestea lor s-a terminat brusc și violent. În anul 1934, Gladys a fost găsită întinsă pe jos de către cea mai bună prietenă a sa, Grace McKee, în timp ce "stătea pe spate, se uita în sus la scări și spunea: "Cineva coboară treptele alea ca să mă omoare"".
În memoriile starletei, se arată că mama ei "țipa și râdea" în timp ce poliția încerca să o ridice pentru a o interna într-un spital de boli mintale. Ulterior, femeia a fost diagnosticată cu schizofrenie paranoică și a fost internată într-un centru special pentru o perioadă nedeterminată. Avea doar 32 de ani în acel moment. Din păcate, după acest eveniment, Marilyn Monroe nu a făcut decât să tânjească după aprobarea și iubirea unei femei care nici măcar nu mai avea capacitatea de a o recunoaște.
Cum mama ei nu a fost niciodată stabilă din punct de vedere mental, nu a știut nici cine a fost, cu adevărat, tatăl lui Marilyn. Aceasta l-a trecut pe fostul ei soț, Martin Mortensen, pe certificatul de naștere al copilei, deși a rămas gravidă după ce s-a separat de el.
La un moment dat, când fiica sa era încă un copil, i-a arătat o fotografie a unui bărbat misterios, Charles Stanley Gifford, și i-a spus că el i-ar fi tată. Familia bărbatului nu a recunoscut niciodată acest fapt, deci nu se știe dacă este sau nu adevărat.
Micuța Norma Jeane a crezut că toată viața că presupusul ei tată semăna cu Clark Gable și a început să își imagineze că actorul îi era părinte. Puțin mai târziu, în 1960, Marilyn Monroe a ajuns să joace alături de Clark Gable în "The Misfits". În acea perioadă, din păcate, era foarte bolnavă și avea obiceiul de a întârzia la filmări. Tocmai de aceea, toți colegii ei de platou erau foarte stresați.
Filmul a fost finalizat, însă la 10 zile după termina filmărilor, artistul a avut un atac de cord și a murit.
Ce s-a întâmplat apoi? Ei bine, văduva lui Clark Gable a declarat că "eterna așteptare" din timpul filmărilor a fost cea care l-a ucis. Chiar dacă nu a dat numele lui Marilyn Monroe, încerca să facă referire la ea.
Cu toate astea, actrița nu a aflat niciodată cine este tatăl ei, dar s-a considerată responsabilă pentru moartea lui Clark Gable, bărbatul căruia îi atribuise o figură paternă.
Toată lumea cunoaște scena iconică a lui Marilyn Monroe, când stă deasupra unui grătar de metrou, în timp ce curenții îi ridică vaporoasa rochiță albă. Pare atât de fericită în această fotografie, însă, în realitate, vedeta trecea prin cea mai neagră perioadă din viața ei la momentul respectiv.
Jucând rolul "The Girl" în filmul lui Billy Wilder "The Seven Year Itch", actrița filma o scenă în New York City. La intersecția străzilor 52 și Lexington, 5000 de spectatori au privit, au huiduit și au aplaudat în timp ce echipa filma faimoasa scenă. Unul dintre bărbații prezenți acolo era chiar soțul vedetei, marele jucător de baseball Joe DiMaggio, care nu a fost deloc încântat de "prestația" ei.
După filmarea scenei, artista și partenerul ei s-au întors la hotelul St. Regis, iar cearta dintre ei a devenit atât de intensă încât alți oaspeți au fost nevoiți să alerteze conducerea. Acesta, din păcate, nu a fost primul astfel de incident dintre cei doi foști soți, după cum chiar profesoara de actorie a blondinei, Natasha Lytess, specifica.
A doua zi după conflictul din hotel, Marilyn Monroe a apărut cu vânătăi pe umeri și pe spate la filmări, însă o persoană din echipa ei a reușit să i le acopere cu machiaj. Puțin mai târziu, la aproximativ o lună după asta, artista a cerut divorțul.
Însă suferința ei nu avea să se termine acolo. Prima scenă pe care o filmase la New York nu a putut fi folosită din cauza zgomotului puternic produs de mulțime, motiv pentru care a trebuit să repete experiența în Los Angeles, pe un platou de filmare.
În ciuda tuturor fotografiilor în care apare zâmbind larg, Marilyn Monroe era o persoană foarte tristă. Da, cea mai dorită femeie din lume nu și-a putut găsi niciodată fericirea alături de un bărbat, deși tânjea după asta.
Totuși, publicul nu avea nici cea mai mică idee despre suferințele cu care se confrunta ea, căci era obligată să se afișeze drept o starletă fericită și foarte sexy. Ea considera că "Marilyn Monroe" era cu totul o altă persoană, un rol pe care îl juca.
Truman Capote, un bun prieten al ei, a povestit, la un moment dat, că actrița a dispărut la baie în timp ce lua prânzul cu ea. Când a observat că nu se mai întoarce, a plecat în căutarea ei și a găsit-o privindu-se în oglindă. Apoi, când a întrebat-o ce face, ea a răspuns: "Mă uit la ea".
Susan Strasberg și-a amintit, de asemenea, despre cum obișnuia Norma Jeane să își intre în rol chiar și în timpul unei banale plimbări. La un moment dat, cele două erau împreună la New York și, în mod surprinzător, părea că nicio persoană de pe stradă nu le recunoaște. Dintr-o dată, Marilyn a întrebat-o pe prietena sa: "Vrei să mă vezi în pielea ei?".
Susan a spus: "Ceva s-a "aprins" în ea, și dintr-o dată - iată că a apărut - nu fata simplă cu care mă plimbam, ci "Marilyn Monroe". Atunci, capetele au început să se întoarcă după noi. Oamenii se înghesuiau în jurul nostru".
Billy Wilder, regizorul filmului "The Seven Year Itch", a spus că mariajele artistei nu au fost unele fericite tocmai din cauza rolului pe care obișnuia să îl interpreteze în viața reală.
"Căsătoriile ei nu au funcționat pentru că Joe DiMaggio a aflat că era Marilyn Monroe, iar Arthur Miller a aflat că nu era Marilyn Monroe", a zis el.
Vezi și: Cel mai bine păstrat secret de beauty al lui Marilyn Monroe
Deși s-a stabilit că actrița a decedat în urma unei supradoze de barbiturice, moartea sa arată mai degrabă a crimă, nicidecum a suicid. De ce? Ei bine, cu doar câteva ore înainte de a-și da ultima suflare, a vorbit la telefon cu Joe DiMaggio Jr, fiul fostului ei soț, Joe DiMaggio, care a spus că actrița părea "veselă și optimistă".
Ulterior, trupul ei a fost descoperit de menajera sa, Eunice Murray, care nu a reușit niciodată să dea o declarație concretă. De fiecare dată, a avut o poveste diferită și, în plus de asta, a fost găsită spălând cearceafuri la ora 4 dimineața, când a ajuns poliția la locuința starletei.
În ciuda celor 40 de pastile care au fost descoperite în organismul lui Marilyn Monroe, poliția a observat că nu exista niciun pahar cu apă pe noptieră, lângă flacoanele cu medicamente. Puțin mai târziu, a fost descoperit un pahar pe podea, chiar lângă pat, dar polițiștii au mărturisit că nu ar fi fost acolo când au ajuns ei.
Patologul care a efectuat autopsia inițială a dorit să facă teste suplimentare, în special pentru a vedea cum au ajuns acele pastile în organismul regretatei actrițe. Totuși, nu a reușit niciodată să facă asta, căci toxicologul îi distrusese deja toate organele sau, cel puțin, așa a pretins.
Tot atunci, patologul a cerut să vadă diapozitivele cu organele și fotografiile care arătau vânătăile neobișnuite de pe corpul vedetei, însă i s-a spus că acestea "dispăruseră".
Marilyn Monroe a ocupat mult timp prima pagină a ziarelor, iar vestea morții sale a zguduit întreaga lume. Oamenii, pur și simplu, nu puteau să creadă că o persoană atât de frumoasă și de fericită s-ar fi sinucis.
Ei bine, în săptămâna de după decesul ei, conform New York Times, numărul sinuciderilor a crescut brusc, atingând recordul de 12 într-o singură zi, doar în New York City.
"Dacă cel mai minunat și frumos lucru din lume nu are pentru ce să trăiască, atunci nici eu nu trebuie să trăiesc", a fost biletul pe care o persoană care s-a sinucis după moartea artistei l-a lăsat în urma sa.
Marlon Brando a remarcat că Hollywood-ul s-a simțit de-a dreptul trist timp de câteva zile, după decesul vedetei.
"Toată lumea s-a oprit din lucru, iar toți aveau aceleași expresii pe fețele lor, același gând: "Cum poate o fată cu succes, faimă, bani, frumusețe... să se sinucidă?". Nimeni nu putea să înțeleagă, pentru că acestea sunt lucrurile pe care toată lumea și le dorește și nu pot să creadă că Marilyn Monroe nu iubea viața avându-le pe toate."
Joe DiMaggio a fost, de asemenea, la fel de șocat să afle că fosta sa soție s-a sinucis. Înainte de tragicul moment, el i-a promis blondinei că dacă va muri înaintea lui îi va duce flori la mormânt.
Ținându-se de cuvânt, baschetbalistul a trimis trandafiri la mormântul ei de trei ori pe săptămână, timp de 20 de ani. Înainte să moară în anul 1999, a zis că: "În sfârșit o voi vedea pe Marilyn".
Citește și: Portretul frumuseții perfecte: Povestea tumultoasă de viață a regretatei Marilyn Monroe
