Andreea Marin are o casă superbă la țară! Povestea din spatele micului colț de Rai: „Când am terminat, aveam din nou în cont...
Povestea de viață a frumoasei Ileana Lazariuc. Artista a dat România pe viața discretă din Dubai, după 17 ani în care a fost în...
Povestea de dragoste dintre Carmen Grebenișan și soțul ei: „Nu a fost dragoste la prima vedere. Am fost amici timp de trei ani”
Povestea celei mai invidiate femei din perioada interbelică a României. Miss România, Tita Cristescu ar fi fost otrăvită pentru că...
Povestea tristă de viață a Cristinei Spătar! A fost victima violențelor din partea tatălui și a rămas fără mamă mult prea devreme
A fost dragoste la prima vedere! Află cum a început povestea de iubire dintre Mircea Bravo și soția lui
CRBL a mai fost căsătorit! Cine este prima lui soție și de ce s-au despărțit
Povestea de viață a Rodicăi Negrea. Actrița a rămas văduvă la 41 de ani și a fost nevoită să-și crească singură fiica
Povestea de viață a Mioarei Lincan, cântăreața care a fost incendiată de soacra ei: „A luat sticla de gaz, a aruncat-o pe mine și...
Mata Hari, pe numele ei real Margaretha Geertruida Zelle, s-a născut în ziua de 7 august 1876, într-un orășel din nordul Olandei. Tatăl ei a fost un pălărier prosper care, din păcate, și-a pierdut toată averea pe când fiica sa era adolescentă.
Ulterior, a divorțat de mama copilului său, iar femeia nu a mai avut mult de trăit. După moartea mamei sale, Mata Hari, atunci în vârstă de 15 ani, s-a mutat la rudele sale și a început să studieze la o școală din Leiden pentru a deveni educatoare.
Din păcate, nu și-a putut finaliza studiile, căci directorul instituției a început să flirteze cu ea în mod ostentativ, iar nașul ei a hotărât să o retragă de la școala respectivă.
În anul 1895, pe când avea 18 ani, i-a jurat iubire veșnică lui Rudolph MacLeod, ofițer în armata colonială olandeză. Bărbatul, care era cu aproape tot atât mai în vârstă ca ea, își căuta o nevastă și a dat anunț într-un ziar. Margaretha a răspuns la anunțul său și, ulterior, s-au căsătorit la Amsterdam.
Din păcate, dansatoarea nu a avut parte de un mariaj prosper alături de Rudolph MacLeod, căci bărbatul era alcoolic, abuziv și chiar a infectat-o cu sifilis.
"Era cât pe ce să mă ucidă cu cuțitul de pâine. Îmi datorez viața unui scaun care a căzut și care mi-a dat timp să găsesc ușa și să cer ajutor", se arată într-un din scrisorile dansatoarei.
Cuplul a avut doi copii, pe Norman-John MacLeod (1897-1899) și Louise Jeanne MacLeod (1898-1919), însă fiul lor a murit la o vârstă fragedă, presupunându-se că dădaca sa l-ar fi otrăvit. Totuși, s-a mai speculat și faptul că luase sifilis de la părinții săi și că a decedat în urma tratamentelor cu mercur pe care le primise pentru a-și trata boala.
Margaretha Zelle și soțul ei au locuit în Java și Sumatra între 1897 și 1902, iar în 1906, după ce s-au întors în Europa, au hotărât să pună capăt căsnicie lor. Mata Hari a primit, inițial, custodia fiicei lor, dar Rudolph a refuzat să plătească pensie alimentară și, până la urmă, a luat-o pe fată în grija sa pentru că mămica nu o putea întreține.
Fiindcă trăia în sărăcie și avea mare nevoie de bani pentru a-și recăpăta fiica, Margaretha a început să danseze la Paris, în 1905, sub numele de Lady MacLeod, iar apoi a început să țină turnee în toată Europa.
În scurt timp, și-a schimbat numele în Mata Hari, o expresie malaieziană pentru "Soare" sau "ivirea zorilor".
La spectacolele sale, unde s-au adunat mii și mii de oameni pe parcursul timpului, obișnuia să povestească cum s-a născut într-un templu sacru indian și cum a fost învățată dansuri străvechi de o preoteasă care i-a dat numele Mata Hari. Povestea, bineînțeles, nu era adevărată. Ea reușise să dobândească cunoștințe superficiale despre dansurile indiene și javaneze atunci când a locuit timp de câțiva ani în Malaezia cu fostul ei soț.
Și, totuși, o mică minciună nu a împiedicat-o pe Margaretha să devină celebră. Era extrem de atrăgătoare, iar în spectacolele sale obișnuia să se dezbrace, așa că a devenit o curtezană faimoasă într-un timp foarte scurt. De atunci, a avut relații cu numeroși ofițeri militari, iar mulți dintre ei îi ofereau și bani pentru a se culca cu ei.
Deși nu există date concrete despre activitatea sa de spionaj, se presupune că aceasta își are rădăcinile la sfârșitul anului 1915. Atunci, pe când locuia la Haga, un consul onorific german s-a oferit să o plătească pentru orice informație pe care ar putea să o obțină în următoarea sa călătorie în Franța.
Doar că, după cum chiar ea ar fi declarat în trecut, a fost de acord să acționeze și ca spion francez în Belgia ocupată de germani și, în anul 1917, a început să fie suspectată de duplicitate. În același an, în ziua de 13 februarie, era arestată și întemnițată la închisoarea St. Lazare din Paris.
Motivul pentru care Mata Hari a fost de acord, de la bun început, să devină spion poartă și un nume: Vadim Maslov. Bărbatul, un pilot rus care servea pentru francezi, care la vremea aceea avea 23 de ani, ar fi fost marea iubire a dansatoarei.
În vara anului 1916 a fost rănit grav și și-a pierut vederea la ochiul stâng. Ulterior, a ajuns în spital, iar agenții de la Deuxième Bureau au condiționat-o pe iubita sa să devină spioni pentru ei, dacă voia să-l mai viziteze.
Într-un proces militar desfășurat în iulie, a fost acuzată că a dezvăluit detalii despre noua armă a Aliaților, tancul, ceea ce a dus la moartea a peste 50.000 de soldați francezi. Ulterior, la 24-25 iulie 1917, a fost judecată de un tribunal militar și condamnată la moarte. În ziua de 15 octombrie, după ce a refuzat să fie legată la ochi, a fost împușcată mortal de un pluton de execuție la Vincennes. Avea doar 41 de ani.
Înainte de a-și accepta, cu demnitate, sentința, a avut dreptul de a scrie două scrisori, însă nu se știe cui i le-a adresat. Ulterior, și-a îmbrăcat mantia de catifea căptușită cu blană, și-a pus ciorapii negri și tocurile în picioare și a spus: "Sunt pregătită".
După ce a decedat, Mata Hari a devenit subiectul a numeroase cărți și filme, iar pe măsură ce s-au făcut tot mai multe cercetări, au apărut și îndoieli în legătură cu vinovăția sa. Guvernul german a disculpat-o public în 1930, iar dosarul francez care documenta activitățile ei demonstrează faptul că nu avea, de fapt, nicio vină.
Conform documentelor care au fost făcute publice de Franța în 2017, autoritățile franceze au prezentat-o, în trecut, drept "cea mai mare spioană a secolului" pentru a distrage atenția de la pierderile uriașe suferite de armata franceză pe frontul de vest. Asta înseamnă că dansatoarea a fost doar "un țap ispășitor" al oficialilor francezi care căutau pe cineva pe care să dea vina pentru eșecurile țării în război.
