Lisa Kudrow sau "Phoebe" din "Friends"! Cum a reușit să cucerească milioane de oameni în toată lumea
Tudor Istodor, fiul Maiei Morgenstern și al lui Claudiu Istodor, a fost „urmărit" de renumele părinților. „Oricât de bun sau...
Povestea de viață a lui Marin Moraru. Cum a ajuns copilul sărac din inima Bucureștiului să cucerească toți românii
Povestea de viață a Teodorei Mareș. Zâmbetul ei timid a ajuns mereu direct la inimile spectatorilor și telespectatorilor
Povestea de iubire dintre Viorica și Ioniță de la Clejani! Au pornit de jos și împreună au construit viața la care mulți doar...
Ce mai face Claudiu Bleonț după ce a cochetat o vreme cu politica: ”Nu a fost să fie”
Ce mai face Claudiu Pătrașcu, primul Crai de pe Dorobanți. Schimbarea este totală: „Nu mai există băieți de Dorobanți, suntem...
Povestea Laurei Lavric, artista care a vrut să își încheie socotelile cu viața din cauza unui divorț dureros
Povestea Ancăi Parghel și călătoria ei în lumea jazz-ului. Artista și-a ghidat viața după motto-ul: „Mai bine vultur o zi decât...
Și-a petrecut primii ani din viață într-o comună din Teleorman, într-o cămăruță de chirpici, în care se încălzeau seară de seară 17 suflete. Iată ce detalii cutremurătoare a dezvăluit Claudiu Bădoi într-un interviu acorda pentru GSP:
„Sunt un băiat care a plecat de acasă la opt ani. Stăteam în casa bunicilor, eram 17 persoane într-o singură cameră. Pe taică-miu l-am cunoscut când aveam 14 ani, ne-a abandonat. Maică-mea nu a avut o situație materială grozavă, a trecut puțin prin viața mea, dar o respect și o iubesc. Eram trei frați, dar mai erau verii mei. Eram toți într-o cameră, adulți, copii.
Sincer, am amintiri plăcute. Eu m-am maturizat de mic. N-am avut jucării. Până la vârsta de 14 ani am crezut despre cașcaval că e o prăjitură, vorbesc serios. Mi-amintesc cu drag de multe chestii, am trecut prin multe. Am și acum o căldură în suflet când mă gândesc cum stăteam cu toții în casă, când trăiau bunicii. După ce au murit bunicii, cei din casă mă priveau ca pe o persoană inferioară. Nu eram copilul lor.”
Pierderea bunicilor l-a făcut să se maturizeze mult prea devreme. S-a văzut nevoit să lucreze de mic pentru a face rost de bani și de mâncare, astfel încât să se simtă integrat în familie. Deși era doar o mână de om, de la 7-8 ani făcea treburi de bărbat în curțile vecinilor.
„Când se punea masa eu mă duceam afară pentru că mi-era rușine. Unchiul și vărul meu aduceau mâncare în casă pentru ei. Eu eram un nepot. Plecam dimineața și munceam ziua în sat. De la 7-8 ani, mă duceam pe la oameni și-i întrebam dacă au nevoie să le sparg lemne, să le fac curățenie prin curte. Oamenii îmi dădeau 5 lei, 10 lei, brânză, ouă. Le duceam și eu acasă, mă simțeam foarte mândru. Eu voiam să fiu independent de mic. Mă duceam la magazinul din sat, căram marfă toată ziua, puneam marfa pe rafturi.
Am avut o copilărie foarte grea. Oamenii sunt răi. Le spun copiilor mei să fie buni, să respecte pe oricine. Toți suntem oameni, suntem egali. Eu eram privit ca un copil al străzii.”, a mai spus pentru aceeași sursă.
De greutăți nu a fost ferit nici în perioada în care bunicii erau în viață, căci a muncit și atunci la Piața de Flori din Rahova, acolo unde bunica lui vindea verdețuri. Datorită ei, oamenii de acolo l-au ținut minte și l-au ajutat mai târziu, oferindu-i treburi de pe urma cărora mai câștiga ceva bănuți. Pentru că a vrut să plece din casa în care nu se simțea dorit, a decis să doarmă în piață, pe cartoane.
„Când trăia, bunica mea mă lua la Piața de Flori unde mai vindea mărar, pătrunjel. Mai ajuta pe la flori, se descurca. Când mergeam cu ea, mă punea să mai fac una, alta. Mai munceam, mai făceam și eu 2 lei, 3 lei. Eu am învățat traseul. La un moment dat, vedeam discuțiile din casă. Știți cum e la noi, la rromi. Sunt certuri, scandaluri, înjurături, nu erau exemple bune pentru mine. De aia, în viață eu am încercat să fac opusul.
Stăteam într-o comună din Teleorman, lângă Videle. Veneam cu o ocazie până la Videle, luam trenul, apoi tramvaie până la Piața de Flori. La 8 ani, am făcut drumul ăsta singur. Fusese o discuție în casă de genul: „Eu nu muncesc pentru copiii altora?!”. Atunci mi-am luat inima-n dinți și am zis: „Nu mai e de mine! Mă duc să muncesc serios”. La opt ani, eu voiam să am casa mea. Am ajuns la Piața de Flori, lumea mă cunoștea pentru că veneam cu bunica. „Ce faci tu aici?”. Le-am zis că am venit să muncesc. Și am început să muncesc la ambalaje de flori, le căram apă florarilor, descărcam florile. Dormeam pe jos, pe cartoane, în piață. Am dormit până la 17 ani pe cartoane.”, a povestit pentru sursa menționată anterior.
Timpul petrecut în piață, în frig pe cimentul rece, i-a creat și probleme pe care a început să le simtă mai târziu. Atunci nu realiza că își face rău singur, ci era bucuros că putea pune ceva pe masă iarna, când se întorcea la familie.
„Stăteam până dădea zăpada. Atunci nu mai puteam. Strângeam niște bănuți și mergeam acasă. Cumpăram animale, lemne, să avem pentru iarnă. Pentru ei era o bucurie. Veneam cu bani, chiar cumpăram lucruri. Pe timpul iernii, mai veneam în București, dar nu-mi permiteam să-mi iau chirie. Mai stăteam pe la diferite rude, dar nu-mi plăcea să depind de cineva. Ca să mănânc și eu trebuia să întrețin 17 persoane.
Am avut o fractură la mână, mă deranjează și acum. Am avut tibia spartă. Faptul că mâncam prost în copilărie și că dormeam pe cartoane…repercusiunile vin după. Problemele astea sunt din trecut, o lipsă de calciu, de vitamine. Am făcut și o sinuzită cronică din piață, era frig.”, și-a mai amintit el.
Pentru că nu a făcut niciodată niciun rău în piață, oamenii de acolo l-au primit de fiecare dată cu brațele deschise. Încă de când mergea cu bunica, au văzut că este muncitor, așa că l-au lăsat să își găsească de lucru pe acolo. Dar a existat și o persoană care a văzut potențial în el și l-a încurajat să își urmeze visurile. Este vorba despre un bătrânel care îi dădea bani de mâncare pentru că îl ajuta să vândă ambalaje de flori.
„Îmi amintesc cu plăcere că oamenii aveau încredere în mine. Mă vedeau că sunt mic, că nu fur. Eram „blond”, nah!, unii se mai gândeau că pot să fur. Mă testau, îmi lăsau bani pe masă, dar nu furam niciodată. Ajunsesem să vând ambalaje de flori la nea Ion, omul care m-a protejat. M-a lăsat singur, nu avea inventar și puteam să fur. Dar nu am furat un leu. Doar îi ziceam: „Aș vrea să mănânc și eu un sandwich”. Îmi spunea că pot să-mi cumpăr ce vreau eu. Un sandwich, un suc, ce vreau eu. Nu furam un leu și vindeam ambalaje de flori pe sume mari. 8.000 de lei, 10.000 de lei pe seară. (...)
Trăiește și acum, e foarte mândru de mine. Odată la câteva luni mă mai duc pe la el pe acasă, pe la magazin. Bem o cafea, ne amintim cu drag. El mi-a zis: „Claudiu, trage pentru viața ta! Schimbă-te radical! Apucă-te de sportul ăsta dacă-ți place!”. Nu voia să mă mai vadă amărât.”
Din păcate, viața lui nu a fost deloc roz, chiar dacă avea un acoperiș deasupra capului și pe cineva care îl proteja acolo în piață. Adesea, a fost nevoit să îndure umilințele provocate de copiii care mai veneau să își însoțească părinții la muncă.
„Dormeam pe cartoane și la ora 5 dimineața, când era somnul mai dulce, veneau copiii de florari mai cu fițe, mai cu bani, luau apă și aruncau pe mine. Să-și bată joc de mine. Și multe. Mă băteau. Când m-am apucat de sport, îmi puneam la uscat mănușile și echipamentul pe care mi-l dădeau din milă băieții de la sală. „Ia și tu astea rupte! Folosește-le și tu”. Eu le spălam cu tot dragul, le curățam și le puneam la uscat. Când mă trezeam, le găseam pe jos, rupte. Copiii chiar își băteau joc de mine. Asta m-a întărit și mai mult.”, a mai spus pentru GSP.
Povestea de viață a lui Gabriel Gavriș (Gheboasă). Prin câte greutăți a trecut în copilărie
La un moment dat, sătul să tot fie ținta umilințelor celorlalți copii din piață, a hotărât să se apere și i-a bătut pe toți care au încercat să îl lovească. Așa a fost observat de persoana potrivită aflată acolo la momentul potrivit. De la acel moment și până la o ascensiune în lumea sportului a mai fost doar un pas.
„A ieșit un scandal în piață, au sărit mai mulți la bătaie și eu n-am mai rezistat. Cât să mă bată?! I-am bătut pe toți. Erau și băieții care își băteau joc de mine. Erau mult mai mari ca mine. Când a văzut Bebe, ginerele lui nea Ion, a zis: „Bă, tu chiar ești bun de un sport”. Nașul lui e Florin Stănică, un dezvoltator imobiliar care a practicat judo și se știe cu toată lumea sportului. Când a venit Florin Stănică și m-a văzut amărât, jupuit, a zis: „Du-te, mă, de aici, vrei să le fure adidașii pe acolo?”. Bebe a zis că sunt băiat bun.
Până la urmă a rămas că „haide să încercăm!”. L-a sunat pe Ciprian Sora și i-a explicat despre mine. „Uite, am un băiat cuminte, amărât, din Piața de Flori, așa, așa, așa”. La care Sora: „Stănică, te respect, dar nu-mi aduce că le fură adidașii ăstora de pe aici”. Nu a vrut să mă primească. Acum suntem prieteni, vorbim ca de la maestru la maestru. (...)”, a povestit sportivul pentru sursa menționată anterior.
Spre bucuria sa, antrenorul Alin Panaite i-a întins o mână de ajutor când avea numai 17 ani și i-a permis să se antreneze la sala Respect Gym, alături de el.
„M-am dus după aia la Alin Panaite. (...) Maestrul Panaite a văzut că am talent. M-a pus la un meci, am câștigat. Câștigam apoi pe bandă rulantă. După un an, devenisem deja cunoscut. Bătusem majoritatea sportivilor din țară. Era un campionat de kempo și Sora zice: „Claudiu, nu vrei să te înscriu la competiția asta din partea clubului meu?”. Îi zic: „Nu, că sunt țigan!”. Așa spusese el. La care el zice: „Păi ce legătură are că ești țigan?” . I-am spus: „Eu sunt băiatul ăla de ai spus tu să nu fure adidașii”. A rămas cu gura căscată.”
Claudiu Bădoi a dovedit în nenumărate rânduri că a trăit prin munca sa și că s-a hrănit întotdeauna cu energie bună din luptele pe care le câștiga. De multe ori urca pe scenă cu stomacul gol, așa cum a declarat în reperate rânduri, dar a reușit să iasă învingător, în ciuda disconfortului pe care îl simțea.
„Mă băteam pe nimic, de drag, de plăcere. Primii mei bani după 2 ani de lupte au fost 200 de lei. Am dat 30 la sută antrenorului, am rămas cu 140 de lei. Îmi era foame, nu aveam ce să mănânc, dar eu țineam banii ăia pentru că erau primii mei bani din lupte. După o vreme, am zis să fac ceva benefic cu ei. Am cumpărat niște punguțe cu dulciuri și am dus la copii amărâți. Dumnezeu mi-a dat și am zis să se bucure și ei. Dar eu eram în continuare amărât, tot pe cartoane dormeam.”
Și nu doar antrenorul de kickboxing l-a privit ca pe un hoț la început, ci și ceilalți oameni din jur care îl vedeau sărac și fără posibilități. Cel mai greu îi era când mergea cu mijloacele de transport în comun, când vedea că alți călători se fereau de el și își păzeau buzunarele. Chiar dacă nu avea bani nici măcar de mâncare, nu s-a gândit niciodată să fure.
„Când mă urcam în tramvai puneam mâinile sus pe bară de rușine. De cum mă suiam, vedeam gesturile. Doamnele își trăgeau gențile, se uitau urât. Îmi era rușine, de multe ori o luam pe jos câțiva kilometri ca să nu mai iau autobuzul. De multe ori, chiar dacă erau locuri libere, eu stăteam cu ambele mâini pe bara de sus ca să vadă că n-am intenții…”
Bunătatea, empatia și altruismul de care a dat dovadă întotdeauna l-au ajutat să se facă remarcat și să cunoască un succes uriaș. În prezent, se descurcă pe cont propriu, are propriile afaceri și îmbină sportul cu munca în alte domenii, pentru că vrea să îi ofere un trai decent familiei sale.
„Sunt triplu campion mondial și nu sunt bogat din sportul ăsta. Am făcut asta din plăcere. Nu visam niciodată că o să ajung campion mondial, că o să apar la televizor. De exemplu, pe Marius Tiță pe care l-am bătut când am luat primul titlu din istoria României la profesioniști îl vedeam ca pe un rege. Visam să ajung ca el, nu mă gândeam că o să mă bat cu el. Și într-un an l-am bătut.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru că mi-a dat mai mult decât am visat. Nu mă refer material, ci sufletește. Sunt o persoană bună, nu vreau răul nimănui, chiar dacă am dușmani. Dar și pe ei îi ajut, îi bag în seamă, deși știu că sunt dușmani.”, a mărturisit pentru GSP.
Marele campion și-a anunțat și retragerea, care pare că va avea loc cât de curând. Acesta nu vrea să lupte până la 40 de ani, pentru că nu își dorește să piardă niciun meci important din cauza impactului pe care îl poate avea trecerea timpului asupra corpului său. Este conștient că la un moment dat va trebui să se replieze, așa că și-a asigurat deja viitorul, implicându-se și în alte proiecte profesionale.
„De asta am zis că nu vreau să mă prindă 40 de ani în rând. Vreau să mai fac câteva meciuri bune și să mă retrag în glorie. Nu vreau să fiu ciuca bătăilor, să mă bată toți. Mă mai lupt câțiva ani. Mi-am făcut niște afaceri. Am o firmă de construcții și construiesc prin Italia, prin Olanda. Am un service auto. Am sala de sport. Am un proiect foarte mare, să fac un complex Bădoi. Să fie terenuri de tenis, de fotbal, piscină, sală de lupte.”
În copilărie a suferit enorm din cauza lipsei părinților, iar plecarea tatălui l-a afectat cel mai tare. Ar fi vrut să aibă și el un bărbat în familie care să îl susțină și să îl încurajeze în drumul ales, dar tatăl său l-a ignorat tot timpul și nu l-a ajutat deloc. Acum, când roata s-a întors, se pare că bărbatul îi cere ajutorul sportivului. Iată ce mărturisiri a făcut acesta despre părinții săi în cadrul interviului acordat pentru GSP:
„Taică-miu mă caută și acum. Nu o face sincer, vrea doar să-i dau. Nici nu mă întreabă dacă sunt bine. Dacă îi arăt copiii mei nici nu-i cunoaște. Și am băiat de 11 ani și fată de 8 ani și jumătate. El mă sună doar să-mi spună că e amărât. Dar când eu dormeam pe carton la Piața de Flori, el avea trei florării, avea apartamente. Mă știa, mă vedea mereu în piață, venea și își cumpăra flori pentru florăriile lui. Nu mă ajuta cu nimic, nici măcar cu un sandwich.
Maică-mii i-am făcut casă. O iubesc, o respect, e mama mea. Nu a putut să mă ajute, dar asta e. Poate că putea mai mult, dar nu vreau să acuz, suntem oameni. Pe viitor, poate o să-l ajut și pe taică-miu, să-i fac și lui ceva, o căsuță. Să fiu împăcat.”
Claudiu Bădoi și-a câștigat acest apelativ prin muncă multă, dar el are legătură și cu un detaliu mai puțin cunoscut din adolescența sa. Când avea 14 ani, l-a luat în grijă pe frățiorul său mai mic, pe care toată familia îl alinta „Prințul”. Din iubire pentru cel mic, și-a tatuat această formulă de alin pe piele. Ulterior, persoanele care au văzut tatuajul au început să îl strige pe el așa.
„L-am crescut pe frati-miu de când l-a născut maică-mea. E mai mic decât mine cu 14 ani. Maică-mea și toată lumea îi spuneau Prințul, Prințișorul, așa că mi l-am tatuat pe umăr. Mi-am tatuat Prințul când aveam 14-15 ani. Pittbull Atodiresei râdea de mine “Prințesa”, “Prințesilă”. Când am început să mă bat a zis că sunt “Prinț”.”
Luptătorul a fost căsătorit cu Izabela, femeia care l-a făcut tată pentru prima oară. Aceasta i-a dăruit un băiețel (care are 11 ani în prezent), dar iubirea lor s-a terminat brusc, din cauza neînțelegerilor dese care îi făceau să se certe. După divorț, ea l-a acuzat că nu plătește pensie alimentară și că nu se preocupă de copil. Iată răspunsul public oferit de el pentru Cancan:
„Aș vrea să fie ultima oară când vorbesc despre acest subiect. Nu este adevărat ce spune ea. Eu îmi caut copilul și plâng pentru el. Ea mereu se agită, țipă la mine și urlă, iar mie nu îmi plac chestiile astea. Eu mi-am ajutat mereu copilul. Nu vreau să creadă oamenii că dacă sunt luptător am o situație financiară foarte bună. Nu câștig mii de euro, cum zice ea. Nu vreau să mă distrez eu sau cum mai spune ea, că mă duc cu alte femei. Mi-ar fi plăcut să am o relație de prietenie cu ea pentru că avem un copil împreună.
Am avut și momente dificile în care nu am putut să fiu la zi cu pensia alimentară, dar eu nu stau în acea pensie alimentară. Eu am ajutat-o mult mai mult în alte chestii. O să i-o achit pe toată să nu mai aud discuții.”
După experiența nefericită din trecut, triplul campion a reușit să își refacă viața. S-a căsătorit cu Georgiana, iar acum are și o fetiță de 8 ani și încă un băiețel de numai câteva luni (născut în martie 2023). Își trăiesc viața personală departe de lumina reflectoarelor, chiar dacă din când în când mai ajung fără să vrea în atenția presei.
Dar vara anului 2023 a adus în familia lui Claudiu Bădoi și un eveniment mai puțin fericit. Fetița lui a fost bătută în parc de mama altui copil, iar soția sa ar fi fost și ea lovită în timpul altercației.
„Am luat-o pe soție și am plecat imediat în parc. Doamna care ne lovise copilul era foarte agresivă. Imediat, s-a repezit la soția mea și a luat-o la bătaie. Am evitat s-o lovesc pe această femeie, mai ales că sunt sportiv de performanță. Am fost, totuși, nevoit s-o îmbrâncesc, pentru că nu mai voia să-i dea drumul nevestei mele.”, a explicat el, potrivit Cancan.
Fetița a fost transportată la spital, acolo unde a primit îngrijirile necesare. Sportivul a decis că nu este cazul să își facă singur dreptate și a lăsat poliția să se ocupe de femeia care i-a agresat familia. S-a vehiculat că aceasta ar face parte dintr-un clan interlop ai cărui membri l-ar fi amenințat și jignit pe Claudiu Bădoi după incident.
„Pe lângă amenințări, m-au făcut criminal, au spus că sunt un pericol pentru copiii pe care îi antrenez la sala mea de kickboxing și mi-au jignit copilul într-un mod incalificabil.
Chiar dacă situația este greu de suportat pentru un tată, am decis că nu am dreptul să-mi fac singur dreptate, așa că aștept ca polițiștii și procurorii să-și facă treaba, iar cei care au greșit, să suporte consecințele impuse de lege, mai ales că medicii de la spitalul de copii i-au dat fetei mele o trimitere la psiholog, deoarece a suferit și o traumă psihică în urma incidentul din parc”, a mai spus triplul campion la kickboxing.
În ciuda acestui necaz, sportivul continuă să se bucure de familia sa minunată și de binecuvântările de care are parte în viața profesională.
