Despre Anca Parghel se spune că a avut o copilărie marcată de lipsuri. Cu toate acestea, și-a trăit viața cu hotărâre și curaj, ghidată de motto-ul său puternic: «Mai bine vultur o zi decât găină toată viaţa...».
A crescut în sărăcie
S-a născut pe 16 septembrie 1957, într-o căsuță situată pe un munte din Bucovina. Deși această imagine poate părea idilică, realitatea a fost altfel. Din pricina dificultăților financiare, familia ei a fost nevoită să doarmă pe la vecini, iar adesea au fost vizitați de poliție din cauza tatălui său violent.
„Primele lucruri pe care mi le amintesc sunt bătăile pe care le îndura mama, foamea, dormitul prin vecini, poliția care venea acasă, un tată violent, geamuri sparte la casă”, mărturisea artista.
Crescută cu dragoste de către mama sa, Anca Parghel a moștenit atât pofta de viață, cât și talentul muzical. Ea a mărturisit în numeroase interviuri că muzica a ales-o pe ea și nu invers. Chiar dacă la un moment dat și-a dorit să devină medic, pentru că și această profesie ajută oamenii, s-a lăsat cucerită de cântat și a decis să urmeze această pasiune.
„De când am deschis gura am cântat. E o pasăre în mine care cântă și oricine își dă seama că ființa asta a fost dăruită mai mult decât e normal. Am fost foarte bună la școală, am un creier care m-a salvat.
Am avut 10 pe linie și voiam să mă fac medic chirurg. Dar înainte să împlinesc eu 14 ani, a venit cineva de la Conservator și a zis că nu trebuie să fac chirurgie și m-a trimis la Iași, la Liceul de Muzică”.
S-a îndrăgostit nebunește de Virgil Parghel
Regina Jazz-ului s-a îndrăgostit de la o vârstă fragedă, poate și din dorința de a evada dintr-un mediu familial dificil. La doar 14 ani și-a dăruit inima pictorului Virgil Parghel, cu care s-a și căsătorit când a împlinit vârsta majoratului.
La 19 ani, a adus pe lume primul lor copil, pe Ciprian, iar patru ani mai târziu, l-a născut pe Tudor. Iubirea dintre cei doi a durat până în 1997, când artista a decis să se mute în Belgia pentru un post de profesor la Conservatorul Regal din Bruxelles.
„El era în ultimul an de liceu și stătea la internat, eu eram în clasa a IX-a și stăteam la gazdă. Apoi el a plecat să dea examen la Facultatea de Artă, iar eu am rămas să termin liceul. M-am lipit de el instinctiv, căutam un ajutor, nu aveam tată, familie. N-am avut nici copilărie, nici adolescență… Eu, practic, nu știu ce înseamnă să trăiești. M-am căsătorit la 18 ani”, a povestit artista.
Și-a crescut copiii singură
După divorț, ea și-a dedicat viața și afecțiunea exclusiv copiilor săi. I-a crescut ca pe niște frați, dar și ca pe niște iubiți, după spuselor ei, evitând să le facă morală și încurajându-i să-și urmeze pasiunile. Cu toate greutățile și responsabilitățile pe care le avea, cântăreața a reușit să-și împartă dragostea și atenția între copii și carieră.
Cu fiul mai mare, Ciprian, a avut o relație delicată. Cel mic, pe de altă parte, a fost mereu un copil matur și responsabil. Deși viața nu i-a fost ușoară, Anca Parghel a reușit să-și mențină echilibrul și să ofere sprijinul de care copiii ei aveau nevoie pentru a se dezvolta armonios.
„I-am crescut ca pe nişte fraţi şi totodată ca pe nişte iubiţi. Niciodată nu am vorbit urât cu copiii mei, așa cum fac unii părinţi. Din genii şi superbi nu-i scoteam. Ciprian mai lua câte o cafteală, pentru că nu voia să cânte cu vocea, iar în momentul următor se urca pe scenă şi-i plăcea. Tudor a fost foarte matur de mic, un copil ieşit din comun şi aşa a rămas şi acum. Un fel de bătrânel. Nu mi-a fost uşor, pentru că trebuia să mă împart între copii, carieră, soţie şi profesoară la sute de studenţi.
Dar nu aveam altă alternativă. Eu sunt un familist convins, un răzeş şi am sentimentul de mamă a tribului pentru oricine se alătură familiei noastre. Eu n-am fost genul de mamă care să facă morală copilului dacă nu face lucrul ăla sau ăla. Eu am pus mâna şi am făcut eu, iar ceilalţi mi-au urmat exemplul”, a spus artista.
S-a recăsătorit cu un medic
Într-un interviu din 2008, Anca Parghel a vorbit despre al doilea ei soț, un medic pe care l-a iubit profund. În acel moment, artista lupta deja împotriva cancerului la sân, diagnosticat în 1994, când avea doar 37 de ani.
„În perioada în care îmi descoperisem cancerul la sân, am fost invitată în America să cânt în casa unui medic evreu care iubea jazzul. Acolo am cunoscut o ființă care s-a înamorat de mine și m-am gândit că în sfârșit am găsit un om serios în viața mea. Alexandru. Din păcate, era în State, era căsătorit, nu ar fi venit în Europa și nici eu nu m-aș fi dus acolo. Însă soția lui se îndrăgostise de altcineva și au divorțat.
Alexandru, fiind medic și chimist, a insistat să fac ceva. Eu, care descoperisem în el tot ce îmi dorisem în viață, nu voiam să-l pierd, chiar dacă știam că mor. Nu voiam să-mi stric bucuria de a sta măcar câteva luni cu această ființă. În final, am ajuns în România, dar după prima cură de citostatice am plecat la Bruxelles și nu m-am mai întors, deși organismul reacționase bine și tumoarea se redusese la jumătate.
Împreună cu Alexandru am stat pe Internet și am studiat. În State am făcut toate curele posibile, cu suc de morcovi și toate cele, dar mi-am dat seama că nu era de glumă și am plecat să mă salvez în Belgia, unde am reluat citostaticele. Ciprian m-a ras în cap, nici nu știu ce o fi fost în sufletul lui să mă vadă așa...”, a declarat artista.
Diagnosticată cu cancer pentru a doua oară
Deși în primă fază a reușit să țină boala sub control, la câțiva ani distanță a descoperit că suferea de un alt tip de cancer, ovarian. Cu câteva luni înainte de a muri, artista a dat un interviu cutremurător.
„Când am ajuns la Cluj, eram un sac de cartofi... luată pe braţe şi dusă. Un pas nu puteam să fac. Medicii s-au strâns în jurul meu, ca nişte arhangheli, şi au zis: «Mâine începem tratamentul». Când am ajuns acolo, eram gata de îngropat (...) Eram la perfuzie şi mă uitam la picături.
Mă gândeam la trecut, la părinţi şi mi-am zis: «Ai înnebunit, în loc să te gândeşti la picătura aia care trebuie să te facă bine, să vorbeşti cu ea, aşa cum spui că faci...». Mi-am dat seama cât de prost e omul, cu toate şcolile lui, cât de prost ne învaţă viaţa”, declara artista la acea vreme.
S-a stins din viață în 2008
Pe 28 iunie 2008, Anca Parghel a fost internată în spital din cauza unor dureri de cap și de stomac. Ulterior, a primit diagnosticul crunt de cancer ovarian, o boală care, se pare, a fost ereditară în cazul ei.
Trista veste a venit la 5 decembrie 2008, când a pierdut lupta împotriva bolii la Spitalul Județean din Timișoara. A fost un moment tragic pentru toți cei care au apreciat și au iubit muzica ei. Anca a fost înmormântată pe Aleea Artiștilor din cimitirul Bellu din București, lăsând în urmă o moștenire muzicală și spirituală care va rămâne în inimile noastre pentru totdeauna.
Muzica ei răsună în toată lumea
Anca Parghel a ales să îmbrățișeze lumea fascinantă a jazz-ului încă din perioada facultății, când a avut șansa să lucreze alături de renumitul dirijor Ion Baciu Jr. Împreună au început să cucerească audiențele prin apariții la reuniunile studențești și la festivaluri de profil.
Din 1984, a devenit prezență constantă la marile festivaluri de jazz din țară și din străinătate, câștigându-și admiratori în Germania, Belgia, Austria și Elveția.
Cu o carieră impresionantă și o pasiune neîntreruptă pentru muzică, Anca a împărtășit din experiența și talentul ei și în calitate de profesor. A predat lecții de pian, canto și improvizație la Liceul de Muzică din Suceava, la Conservatorul din București și în diverse țări precum Belgia, Germania, Marea Britanie și Republica Moldova.
Pe parcursul carierei sale, Anca Parghel a avut privilegiul să cânte alături de mari nume ale jazz-ului, atât din România, cât și din întreaga lume, precum Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Claudio Roditi, Billy Hart, Larry Coryell, Philipp Catherine, Klaus Ignatzek și mulți alții. Cu un total de 14 albume lansate, nouă dintre acestea fiind produse în străinătate, Anca a demonstrat o versatilitate și o creativitate remarcabile în muzica sa.
Urmareste-ne pe Google News
