Benone Sinulescu s-a născut pe 24 mai 1937 în localitatea Siriu, județul Buzău, într-o familie modestă de muncitori. În ciuda statutului social precar, tatăl său ascundea „o comoară” pe care i-a lăsat-o moștenire și fiului: vocea deosebită. Se pare că talentul s-a transmis pe cale genetică, având în vedere că Benone Sinulescu a cântat de când era foarte mic.
În copilărie, se urca în copaci pentru a atrage atenția celor din jur și fredona melodiile lui de suflet. La fel făcea și când nu se afla la joacă, pentru că muzica îi curgea prin vene. Și-a descoperit abilitățile când a cântat pentru prima dată în corul bisericii, la Prohod și la Denii.
După ce a terminat școala primară în Siriu, a devenit solist și dirijor al corului din Pleșcoi. Apoi a studiat la Școala Medie Tehnică din Buzău, timp în care a cântat la stația de amplificare a orașului.
Chiar dacă fiecare moment important din viața sa a fost legat de muzică, artistul nu a uitat să se bucure și de experiențele copilăriei. Nu s-a maturizat mai repede, așa cum ar crede unii, căci a îmbinat întotdeauna utilul cu plăcutul. Chiar dacă a muncit pentru a-și perfecționa abilitățile vocale, a avut grijă să facă și năzbâtiile specifice fiecărei vârste. În plus, în copilărie a trecut și printr-un pericol uriaș, care putea să îi pună capăt vieții mult prea devreme.
„Am avut peripeții de-a lungul vieții. Am luat bătaie de la tata prima și singura dată. Bunicul avea o moară și un iaz. Eu m-am suit într-un vișin, care avea crengile peste apa aia. Am căzut pur și simplu în apă și dacă nu era mama acolo, să mă prindă de cămeșă și să mă tragă înapoi, mă lua roata aia de la moară și probabil nu mai prindeam ziua de azi. Și când m-a prins tata, m-a bătut de mi-a făcut fundul zebră. Țin minte asta cât oi trăi. Cândva, la un spectacol, când curentul era restricționat, am cântat pe scenă la farurile aprinse ale autobuzului, ca să mă vadă lumea. Eram un fel de Nadia Comăneci, nu știam ce-i cu mine.”, a povestit Benone Sinulescu într-un interviu.
La maturitate, Benone Sinulescu își amintea de fiecare dată cu plăcere de întâlnirile cu prietenii, care au stat și ele sub semnul muzicii:
„Pe la toate școlile prin care am trecut am lăsat urme că aș putea deveni un viitor cântăreț. Eu tot timpul cântam, când întâlneam un prieten, îi spuneam că am învățat un cântec nou. Și „hai să vă cânt”. Și toți veneau în jurul meu și mă ascultau.”
Povestea numelui său este extrem de interesantă! Se pare că mama i l-a ales înainte de a-l naște. Femeia nu a așteptat să îi vadă chipul pentru a-i da un nume potrivit, ci a făcut cum i-a dictat inima după ce a citit o carte ce avea în centru un personaj care a fermecat-o. Iată ce a dezvăluit cântărețul de muzică populară despre originile prenumelui Benone.
„Cum am devenit Benone? Asta e bine de povestit: mama mea fiind țărancă, în timp ce era gravidă, avea o surată. Ce înseamnă surată? Se lega o frăție între femei. Și surata mamei era gravidă, și mama. Și ele acolo citeau o carte, Genoveva de Brabant. Era o povestioară, am citit-o și eu când eram mic, de curiozitate, să știu de unde mi se trage numele.
Această Genoveva născuse și ea un copil, un băiat pe care îl chema Benoni, în limba italiană ar însemna Fiul durerii. A trăit în pădure, printre animale, printre căprioare și, citind mama această carte, așa mult i-a plăcut încât a zis că, dacă naște băiat, o să-i pună numele Benoni, și dacă naște fata o să-i pună numele Genoveva. Și mama a născut băiat. Deci Benoni. Între timp s-a transformat numele, a devenit Benone.”
Benone Sinulescu avea 18 ani când a lansat primele melodii la radio. Printre cele mai cunoscute se numără: „La Lenuța sub cerdac”, „Străina mamei, străină” și „În munții Buzăului”.
Artistul a urcat rapid pe culmile succesului când s-a alăturat ansamblului „Ciocârlia”, alături de care a concertat de zeci de ori în fața unui public numeros, de mii de oameni. Iar notorietatea sa a ajuns și peste hotare. A cântat la Moscova și la Kiev în fața a 10.000 de fani.
Muzica populară a însemnat totul pentru el, dar după Revoluție a încercat să se reinventeze, așa că a început o colaborare cu trupa „Ro-Mania”, cântând etno-dance alături de tinerii artiști.
Această presupusă relație a fost subiect de bârfă multă vreme și o perioadă a tot „ținut” primele pagini ale revistelor mondene. Cei doi artiști nu au confirmat niciodată zvonurile, dar au dat de înțeles că au fost întotdeauna fericiți în căsniciile lor, semn că nu aveau loc în suflet pentru altcineva.
Totuși, Benone Sinulescu a hotărât să pună paie pe foc, făcând o declarație ce le-a dat de gândit multora.
„Când ne-am cunoscut eu eram deja vedetă la marele Ansamblu Ciocârlia. Irina Loghin și Maria Ciobanu au venit să dea concurs. Erau foarte multe concurente, dar ele au luat concursul. Ideea cu duetele a fost a mea, deși ea a spus că ideea a fost a ei. Am cântat la Ateneul Român cu ea și am avut un succes imens și ni s-a suit la cap. Te referi cum au început duetele cu Irina Loghin sau te referi la… altceva? Dacă iubirea a fost ascunsă, să rămână așa. Nu a fost… că dacă ar fi fost… nu am avut nimic serios cu ea. Am trăit o poveste artistică… și de dragoste, că melodiile au fost și de dragoste.”, a declarat Benone Sinulescu pentru Antena Stars în urmă cu mai mulți ani.
Adevărul despre relația dintre Benone Sinulescu și Irina Loghin. Au format sau nu un cuplu?
Numărul femeilor care, potrivit presei, l-ar fi curtat pe artist nu a fost deloc mic. În urmă cu foarte mult timp, s-a scris că acesta ar fi avut inclusiv o aventură cu gimnasta Nadia Comăneci.
Benone Sinulescu nu a lăsat loc de interpretări în această poveste, ci a dat cărțile pe față și a deslușit ce a presupus interacțiunea care i-a făcut pe cei din jur să scornească tot felul de scenarii.
„Iată de la ce a pornit. Nadia era într-un cantonament la București, urma să plece a doua zi în America, să fie primită de toți președinții țărilor latine. Era văzută ca o zeiță! Ea nu cunoștea pe nimeni în București, decât pe mine și pe Irina Loghin. În acea seară, înainte să plece peste Ocean, Nadia a venit la mine acasă. A fugit din cantonamentul de la 23 August! A căutat-o pe Irina și nu a dat de ea, apoi m-a căutat pe mine. Toată lumea era în alertă: dispăruse Nadia Comăneci!
Și apare Nadia, m-am trezit cu ea la ușă. M-a spus că îi e dor de mama ei și că ar vrea să meargă la Onești. De fapt venise să-mi ceară bani de tren să meargă la Onești. Ea nu știa că, fiind Erou al Muncii Socialiste, putea circula gratis cu trenul… La mine acasă mai erau mama mea, șeful Ansamblului Ciocârlia de pe atunci și o familie din Yugoslavia. I-am explicat că e o ocazie unică pentru ea să meargă în SUA, să ne reprezinte țara.
Am tratat-o cu înghețată, am hrănit-o… Granzii Comitetului Central erau pe urmele ei și m-au sunat să mă întrebe dacă Nadia e la mine. Am primit telefon imediat: „Tovarășe Benone, Nadia e cumva la dvs?. A, ne-am liniștit”, au spus. A venit poliția și Nadia a fost lămurită să plece în SUA, unde a fost primită cu onoruri. Am convins-o să plece… Era un brand național și era persoana nr.1 de pe planetă… De atunci s-au iscat acele zvonuri că aș fi avut ceva cu Nadia. Am auzit și eu de la România Liberă, până atunci avusesem încredere în cei de acolo, dar când au mințit despre mine și Nadia…”, a declarat cântărețul într-un interviu mai vechi.
S-a căsătorit în 1981 cu Elena Sinulescu, femeia care nu l-a lăsat niciodată la greu. A întâlnit-o pentru prima dată prin intermediul bunei sale prietene și colege Ileana Sărăroiu, care le-a făcut cunoștință. De atunci și până la căsătorie nu a mai fost mult, chiar dacă i-a fost destul de greu să o cucerească pe femeia vieții lui.
Iată cât de frumos vorbea Benone Sinulescu despre soția sa:
„Este vorba despre Elena, absolventă de Chimie Alimentară. Leni mi s-a părut o ardeleancă mai… bățoasă, s-a ținut tare. Un an de zile am încins telefoanele cu vorbulițe multe și de toate genurile, dar și cu opreliști. Pe Leni am cunoscut-o prin intermediul regretatei Ileana Sărăroiu, care a invitat-o la masă, după un spectacol. Ne-am înțeles bine, încă de la început. Ne iubim și acum, după 38 de ani. Soția este cel mai bun critic al meu. Câteodată ne mai și contrazicem. Ea s-a ferit totdeauna să iasă în față, nu i-a plăcut să iasă în evidență.”
Cei doi au ales să își trăiască iubirea departe de lumina reflectoarelor, dar din când în când vedeta a acceptat să dezvăluie mici secrete din căsnicia sa fericită.
„Elixirul dragostei! Nu știu, știu doar că există o zicală în popor: „Sacul și-a găsit peticul”. Eu am fost sacul, iar soția mea, peticul. Ne iubim ca doi tinerei, ne respectăm și ținem unul la altul.”, a mărturisit el.
Încrederea a fost cel mai important pilon în relația lor, după cum a lăsat artistul să se înțeleagă din declarațiile pe care le-a făcut.
„Este un om bun, eu sunt mai al dracului! Ne înțelegem bine, ne iubim, ne tachinăm, dar am mare încredere în ea, pentru că soția mea este cel mai bun critic al meu. Țin cont de tot ce îmi spune! Dacă ar fi să o iau de la capăt, tot pe ea aș alege-o.”, povestea Benone Sinulescu într-un interviu mai vechi.
Benone Sinulescu a plecat din această lume cu un mare regret. Din păcate, nu a reușit să își împlinească visul de a deveni tată, deși atât el, cât și soția sa au vrut să aibă copii. Ba chiar au depus eforturi în acest sens, dar Elena Sinulescu a trecut prin drama pierderii unor sarcini, așa că au renunțat.
„Ne-am dorit foarte mult să devenim părinți, însă viața nu a fost atât de darnică cu noi pe acest plan. Am avut parte de tot ce ne-am dorit, dar nu am reușit să avem copii. Am încercat de nenumărate ori, însă din nefericire soția mea nu a putut ține niciuna dintre cele cinci sarcini. Știți cum este, speranța moare ultima, dar în viață nu le poți avea chiar pe toate.”, mărturisea Nea Beni.
Pandemia de COVID-19 i-a făcut pe Benone Sinulescu și pe soția lui să se retragă la una dintre casele pe care le aveau la țară. Acolo și-a petrecut artistul ultima parte a vieții, înainte de a ajunge la spital din cauza problemelor de sănătate.
„Îmi place să mai stau și la țară că m-am săturat de oraș toată viața. Avem casă și în Arad și la Bârzava, unde aerul este mai respirabil și ne simțim bine. Am stat aici pentru că avem o grădină mare, cu mulți pomi fructiferi, migdale, kiwi, avem de toate.”, povestea el cu puțin timp înainte să se stingă.
Vestea morții artistului a picat ca un trăsnet asupra colegiilor săi de breaslă, care îl știau încă în putere. Deși avea 84 de ani, încă era plin de viață și nu avea de gând să renunțe la cariera care l-a consacrat. Totuși, pe 18 noiembrie 2021, și-a dat ultima suflare, răpus fiind de problemele de sănătate. Potrivit diagnosticului pus de medici, artistul ar fi murit din cauza unei pneumonii.