Cristina Deleanu a venit pe lume pe 22 decembrie 1940, în Ploiești. S-a lovit de greutățile vieții încă de când era un copil, chiar dacă familia a încercat să o protejeze și să o facă să nu simtă grija zilei de mâine. Cu toate acestea, a putut observa cât de greu i-a fost familiei sale și când a crescut și-a dat seama că istoria se repetă, fiindcă și ea a fost nevoită să muncească enorm pentru o situației financiară bună.
„Viața mea nu a fost un lux, deloc. Sunt născută după război, o perioadă de trecere de la una la alta, mereu am avut parte de astfel de perioade. Greutățile materiale nu au fost de neglijat, chiar dacă nu le-am simțit pe pielea mea mi-am dat seama că nu e foarte comod ce se întâmplă. Părinții mei au trecut prin foarte multe greutăți pe care le-am preluat și eu după ce am crescut, în viața și în meseria mea. Nu am dus-o în lux niciodată, am muncit pentru fiecare bănuț, am încercat să-mi fac treaba cinstit și nu am râvnit la foarte multe lucruri.”, a mărturisit ea pentru Fanatik.
Cel mai greu moment al copilăriei sale a fost pierderea tatălui. Chiar dacă avea doar patru ani și era prea mică pentru a înțelege anumite lucruri, nu își poate șterge din minte amintirea acelei zile. Nefericita întâmplare a avut loc chiar sub ochii săi de copil.
„În ’45, la Ploiești, tatăl meu natural a murit într-un bombardament. Întâmplarea nefericită a fost că, în adăpostul în care ne aflam, tata să stea mai aproape de ușă, iar suflul bombei l-a ucis. Eu cu mama eram puțin mai în spate. A căzut adăpostul și l-a strivit și de atunci nu o să uit niciodată senzația de pământ în gură. Mama a avut o fractură la picior și ne-am dus la spital. Pe tata nu l-am mai văzut niciodată, a dispărut.”, a povestit pentru aceeași sursă.
Tristețea din sufletul ei a dispărut când mama ei i l-a prezentat pe Nicolae Deleanu, omul care i-a devenit tată adoptiv la doi ani de la momentul în care și-a pierdut tatăl biologic. Printr-o coincidență, cei doi bărbați marcanți din copilăria sa au purtat același nume. Acesta nu doar a crescut-o, ci a și adoptat-o în acte, așa că a ajuns să îi poarte numele de familie.
Iată cum își amintește întâlnirea cu el:
„Acolo la Breaza s-a întâmplat minunea vieții mele. A apărut Nicolae Deleanu într-o zi la mama la farmacie, a văzut-o și pur și simplu s-a îndrăgostit de ea. Tata, că așa i-am spus, avea o situație materială bună, era gazetar, om de litere, își permitea să circule cu mașina și așa făcea multe drumuri la mama.
Într-o zi a vrut să mă cunoască și m-a găsit ascunsă după un covoraș care delimita o cameră. Mama mă îmbrăcase frumos, îmi pusese o fundă în cap și când am întrebat cine e bărbatul acela mama a zis: „Doamne-Doamne ni l-a trimis pe tăticul înapoi”. Adevărul este că îl chema tot Nicolae, ca pe tata. Din clipa aceea tata a fost norocul și bucuria noastră, nu știam ce o să ne aștepte.”
De când mama ei s-a recăsătorit, viața a început să i se schimbe în bine. Femeia s-a sacrificat pentru binele familiei, alegând un bărbat în care a văzut un tată excelent. Și nu s-a înșelat, căci de această alegere a depins creșterea micuței Cristina, devenită ulterior marea actriță Cristina Deleanu.
Odată cu trecerea anilor, actrița a început să vorbească tot mai des despre eforturile depuse de acest bărbat pentru fericirea ei și a mamei sale. Îi este veșnic recunoscătoare și îl laudă de câte ori are ocazia.
„Acest om a însemnat pentru noi o salvare și în acest context, după mulți ani, mi-am dat seama că mama a făcut o alegere bună, dar a fost un fel de sacrificiu făcut pentru mine până la urmă. După dezastrul de la Ploiești, când tata murise, nu cred că se îndrăgostise ea în 2 ani așa de tare de altul. A fost doar o alegere și o chestie rațională pe care mama a acceptat-o și în ’47 ne-am mutat în București.
Eu îi datorez lui Nicolae Deleanu, un om de o calitate intelectuală deosebită și un spirit de familie deosebit, absolut totul. El mi-a pus un creion în mână și m-a învățat să scriu. La 6 ani tot el m-a învățat să citesc, să mă port, să vorbesc. Și când am avut greutăți de orice fel la el mă duceam și zicea: „nu-i nicio problemă, mergem mai departe”.”
De mică a fost pasionată de desen, dar nu s-a gândit că va ajunge actriță. A făcut o alegere importantă doar pentru a fi aproape de prietena ei de la acea vreme, care a dat la actorie. Împinsă de sugestia părinților fetei respective, a hotărât să dea și ea admiterea la teatru. Viața a surprins-o plăcut, fiindcă acesta a fost drumul ei, chiar dacă a pășit pe el la întâmplare, fără nicio așteptare.
„Aveam o prietenă, este regizor acum, mă învățase un drum de la liceul Lazăr la Teatrul Bulandra. Era îndrăgostită de un actor tânăr. Era secretul nostru, ne furișam și făceam câte un ocol până să iau tramvaiul. Ea era fata Sandinei Stan, o mare actriță. Normal că trebuia să dea la teatru și mi-a zis mama ei: hai, că ești frumușică, dă și tu examen. Eu habar nu aveam despre ce-i vorba, tata voia să mă ocup de desen. Mie mi-a plăcut la școală și chimia organică, pentru că făceam desene colorate. Așa că am dat la teatru împreună cu Elena. Nu am intrat din prima, abia anul viitor.”
Cristina Deleanu a mărturisit ulterior că nici înainte de facultate și nici în timpul cursurilor nu știa prea bine ce presupune meseria de actor. Când și-a dat seama, era deja prinsă de această lume fascinantă din care nu a mai ieșit niciodată.
„Nu m-am dus la teatru pentru că am vrut și pentru că am fost atrasă înspre el. Abia după ce am terminat facultatea mi-am dat seama ce înseamnă să fii actor. Nu este chiar un fleac, așa cum își închipuie cei de azi. Mie în primii doi ani îmi era rușine, eram complexată, nu știam cine sunt eu și cine personajul. Am acceptat să fiu altcineva dar nu știam cum să fac asta.”, a mărturisit ea într-un interviu mai vechi.
A absolvit IATC în 1962 și imediat a fost repartizată la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași, unde a jucat până în 1967. Apoi, a trecut pragul mai multor teatre, până când a ajuns la București, unde a fost aleasă și pentru roluri în filme.
„Primul salariu l-am câștigat când am ajuns la Iași, era obligație statutară, după repartiție. Am avut la vremea aia cam 900 de lei, în ’62. Aveau oarece valoare, am primit o cameră, stăteam 3 oameni într-un apartament. Nu mai știu pe ce i-am cheltuit. Ceva mai mult făceam la radio unde aveam recitaluri de versuri, povești pentru copii, imitații.”
Totul a căpătat un alt sens când a ajuns singură în București, unde a trebuit să muncească suplimentar pentru a se face remarcată. Dar nu pare să îi pară său pentru eforturile depuse, mai ales că a fost mai câștigată decât mulți colegi care s-au mulțumit doar cu rolurile primite. Ea a vrut mai mult de atât, așa că s-a apucat și de scris scenarii.
„După ce am ajuns în București mi-am dat seama că nu trebuie să aștepți să ți se dea. Eu am câștigat puțin teren făcând și zicând că trebuie să fac ceva în plus, să demonstrez ce am de oferit. Și în clipa în care mi-am dat seama de asta am început să mă ocup de niște acțiuni și recitaluri suplimentare. Am făcut multe combinații, scenarii în versuri în teatru, la televiziune, au fost bine primite pentru că erau unicat.”
Așa a luat naștere o carieră impresionantă de peste patru decenii. Important de menționat este că vârsta pensionării nu a oprit-o, așa că trăiește în continuare pe scenă, hrănindu-se cu aplauzele publicului său.
Eugen Cristea și Cristina Deleanu s-au întâlnit pentru prima oară când actorul avea numai 12 ani. A fost instantaneu fascinat de ea, dar niciunul dintre ei nu s-a gândit că destinul are un plan atât de frumos și că îi va aduce împreună peste ani și ani.
„Pe Cristina Deleanu am văzut-o în spectacole la Iași când aveam 12 ani, în 1964, și mi s-a părut foarte ciudat, n-am înțeles ce caută o actriță franțuzoaică sau italiancă într-un teatru românesc, vorbind românește. Cristina era o mare, mare frumusețe, făcea parte din familia marilor actrițe Jeanne Moreau sau Annie Girardot.
Apoi am văzut-o în foarte multe filme și am devenit colegi în ’81, eu am intrat la Național pe 15 ianuarie și ea a venit, prin transfer, câteva luni mai târziu. Când am văzut-o m-am „prăbușit”, mai ales că am făcut „Vlaicu Vodă” împreună, imediat ce a venit la Național. Juca o domniță, avea un costum mișto și o coroniță foarte interesantă pe cap.”, a povestit actorul pentru Fanatik.
În opinia actorului care și-a anunțat de curând retragerea din lumina reflectoarelor, relația lor nu se bazează pe un secret complicat. Se pare că respectul și înțelegerea sunt cele două elemente care i-au ajutat să rămână împreună la bine și la greu.
„Nu e neapărat vorba de multe lucruri, trebuie doar respect și înțelegere. Unele certuri sunt din cauza celor din jur, a prostiei și lipsei de înțelegere cu cei din jur. Dacă trebuie să ne vedem cu cineva și întârzie eu încep să înjur, ea îi ia apărarea și începem să ne certăm.
Totul, dar absolut totul se face împreună. În afară de spălatul vaselor, unde am fost iertat. Îmi place să dau cu aspiratorul, să fac curat, să fie totul în ordine, când apuc îi fac ghetuțele negre cu cremă. Eu plătesc toate facturile, ea plătește mâncarea, ne facem cadouri.”, a mai spus el pentru sursa citată.
Cristina Deleanu a mărturisit că și-a descoperit o nouă latură când l-a întâlnit pe actualul ei soț. Se pare că și-a recăpătat pofta de viață când a început să interacționeze tot mai mult cu el, după ce au devenit colegi la teatru.
„Secretul și-l face omul. Povestea noastră a fost specială. Eu eram măritată, aveam altă familie, lucrurile s-au schimbat acolo din alte motive. Am fost uimită de deschiderea mea către felul lui de-a fi, „jucăria” care era Eugen pentru mine, jucărie la modul de veselie și bună dispoziție. Am început să și jucăm împreună așa că ne-am cunoscut sub toate aspectele.”, a spus ea în trecut.
Când s-a îndrăgostit de actualul partener, Cristina Deleanu era căsătorită cu actorul Matei Gheorghiu, care era prieten cu Eugen Cristea. A trebuit să divorțeze de el pentru a trăi alături de marea sa iubire, care îi este alături și în prezent.
Înainte mai avusese parte de un mariaj eșuat, tot cu un actor și anume cu Sergiu Tudose. Pe el îl părăsise după ce a înșelat-o. Dar a doua oară a fost diferit, pentru că scânteia din cuplu se stinsese, așa că s-a văzut nevoită să pună punct și apropierea de Eugen Cristea a fost imboldul de care avea nevoie.
„Mai întâi am fost prieteni de familie. Matei l-a agreat de la bun început și mi-a spus: „A venit un băiat simpatic”. Eugen a venit adesea la noi în casă, am fost plecați împreună in concedii, dar dacă nu am fi început să jucăm împreună, nu cred ca s-ar fi declanșat ceva între noi. Însă când am început să jucăm, s-a declanșat deodată ceva ce nu credeam că e posibil între noi, o scânteie, apoi un foc…”, a mărturisit Cristina Deleanu.
I-a fost greu să se rupă complet de fosta sa viață și să o ia de la capăt alături de Eugen Cristea, dar iubirea puternică existentă între ei a sprijinit-o în toate demersurile. Este complicat să treci rapid de la agonie la extaz, cum a trecut ea de la despărțire la o nouă relație, nu-i așa? Dar dorința de a trăi în armonie a făcut-o să încheie acea căsnicie după 17 ani și să spună din nou marele „DA”, unui bărbat cu 11 ani mai tânăr.
„A trebuit să fiu tranșantă, nu am avut de ales, dar nu a fost ușor. Între noi este și o diferență de vârstă de 11 ani… E o cifră, totuși. Atunci când s-a întâmplat să doresc să fiu lângă Eugen, eu am încheiat orice alte lucruri, orice alte relații. Le-am încheiat de tot, de atunci până azi.
Despărțirea nu a fost o decizie ușoară, dar eu am luat-o. Am fost tranșantă, în primul rând, cu sufletul meu, lucru care n-a fost tocmai comod. Pentru că și aceea fusese viața mea, și m-a costat decizia pe care am luat-o.
Nu poți nici să negi, nici să renegi ce-ai trăit. Trecuseră 17 ani, o bucată de pâine, dar se acumulaseră niște neajunsuri, mici neîmpliniri care, în timp, s-au aglomerat. Iar insatisfacția aceea pe care o aveam pe dinăuntru mi-a dat voie să mă îndrăgostesc de altcineva.”, a mărturisit Cristina Deleanu, într-un interviu pentru revista Tango.
Tocmai pentru că între ei a fost o diferență atât de mare de vârstă, niciunul nu s-a așteptat că lucrurile vor evolua atât de frumos. Acea relație care la început nu a primit șanse nici măcar de la protagoniști a rezistat în timp. Cei doi împart totul de aproximativ 40 de ani și par împăcați cu alegerea făcută în trecut. Și-au asumat ce au simțit și au reușit să fie fericiți.
„Nu m-am gândit că o să ajungem așa departe, mărturisesc cu sinceritate. Era o eliberare a mea și o nevoie stringentă de a-l apropia. A fost marea mea descoperire în ceea ce mă privește. Ne simțeam foarte bine împreună, fără promisiunea unui viitor așa de lung. Noi am fost 18 ani împreună înainte să ne căsătorim.
Mi-am dorit să aibă rezonanță ceea ce am eu de dat într-un alt suflet, cred că așa a fost să fie. Este foarte complicat să spui lucrurilor pe nume, viața fiecăruia este numai a lui, cu bune și rele. Nu știu dacă relația noastră a fost o alegere sau o întâmplare.”, a mai povestit actrița.
Tot ea a dezvăluit secretul unei căsnicii longevive: „Eu cedez prima, trebuie să fiu mai înțeleaptă. Apar și dispar conflictele, trebuie să le iei ca atare chiar dacă te calcă pe nervi vreo neplăcere. Trebuie să lași să treacă și să nu te încarci în zadar cu nervi și supărări.”
Deși pare că povestea ei are final fericit, lucrurile întâmplate pe parcurs și-au pus destul de tare amprenta asupra ei. În cadrul unui interviu, a povestit când i-a fost cel mai greu și când s-a gândit să renunțe la anumite lucruri doar pentru a fi liniștită.
„Au fost câteva chestii. A fost un pic complicat cu mutatul în teatru. După 13 ani de stat la teatrul Delavrancea comuniștii l-au desființat și au mutat toate instituțiile la Giurgiu. Am zis atunci că mă las de meserie, că mă duc la Muzeul Satului. Decât să fac drumul de la București la Giurgiu mai bine mă reprofilam. Dumnezeu m-a ajutat și am găsit un loc liber la Teatrul Național. Am jucat, am avut experiență, am făcut versuri patriotice ca să câștig aprecierea conducerii.
Alt moment a fost când Eugen a avut niște probleme de sănătate și nu a mai contat nimic în afară de el.”
În ciuda clipelor mai puțin frumoase prin care a trecut, vedeta nu are niciun regret. Iată ce a mai spus:
„Nu sufăr de deziluzii, chiar dacă nu am fost cap de afiș toată viața. Nu am avut pretenția premiilor și a recunoașterii oficiale, a surlelor și trâmbițelor. Am însă satisfacția lucrului pe care l-am făcut și a aprecierii care s-a adunat în timp.”
Anii pensionării nu sunt deloc plictisitori pentru Cristina Deleanu, căci are ocazia să urce în continuare pe scenă, să joace în filme și să facă aproape tot ce făcea înainte.
„Prin anii ’90 am colaborat cu revista VIP care mi-a îngăduit o rubrică despre colegi și actori. În fiecare săptămâna aveam câte o personalitate intervievată iar în ’96 am scos o carte, după 3 ani de interviuri.
Mai scriu și acum, pentru ca îmi place și pentru că nu-mi stă mâna locului deoarece scriu de mâna, nu m-am obișnuit cu calculatorul. Scrisul de mâna îmi menține gândirea, am posibilitatea de a corecta pe loc. Scriu despre noi, evenimentele vieții noastre, am o atitudine corectă și omenească față de ce se întâmplă. Publicația se face într-o revistă pe care o avem amândoi împreună cu niște prieteni, o revistă culturală, se cheamă Contrast Literar. Apare de dragul de a apărea și de a le permite tinerilor poeți să-și publice poeziile. (...)
De când sunt la pensie am jucat în echipa particulară pe care o avem, de 10 ani, împreună cu prietenul nostru Daniel Nițoi. Facem filme, avem recitaluri, nu stăm absolut deloc. Tocmai mi-a ieșit un film după trei ani de zile, un film care sper să intre pe Netflix, mai ales că a luat trei premii de regie.”, a dezvăluit vedeta pentru Fanatik.
Cristina Deleanu și soțul ei sunt fericiți chiar dacă nu au copii împreună. Actrița este împăcată cu ideea, mai ales că, spune ea, nici nu și-a dorit să fie mamă. Iată ce a spus despre acest subiect sensibil din viața oricărui cuplu:
„Nu s-a legat, nu s-a pus problema. E parțial un regret. Întâlnirea noastră a avut loc mai târziu. Eu nu am prea dorit sau nu s-a ivit. Eu de 58 de ani nu am concediu, am muncit foarte mult. M-am gândit de foarte multe ori. Eu am foarte multi prieteni tineri si am lăsat ceva acestor tineri. Ei își doresc să mă întrebe ce și cum sau să le propun eu niște gândiri, am încercat sa las si am multiplicat astfel persoana noastră.”, a spus Cristina Deleanu, în emisiunea „La Măruță”, de la PRO TV.
