George Mihăiță (născut pe 23 septembrie 1948) a simțit dintotdeauna că va ajunge un om de succes, fiindcă și-a descoperit talentul de artist singur, chiar în primii ani de viață. Totul a început dintr-o joacă de copil, iar primele visuri au început să apară la vârsta de 8 ani, după cum a povestit chiar el în cartea „Mihăiță. Reconstituirea unei vieți”, scrisă de Doina Papp:
„Cred că pe la 8 ani mă pregăteam într-un fel sau altul să devin actor. Rupeam firul de ceapă din brazdă și luam interviuri vecinelor sau cântam la microfon. Dintr-un coteț ceva mai mare, scoteam găinile afară și intram eu. Era scena mea. Acolo cântam, improvizam.
La sfârșit, drept mulțumire, vecinele îmi ofereau ouă, roșii, mere, pere... („Tu, maică, să te faci artist, că ești afurisit rău”)”.
Făcea spectacol printre vecini și pentru a câștiga bani de buzunar, mai ales după ce părinții i-au cumpărat un acordeon. Când a mai crescut, a început să ia totul mai în serios și chiar să întrețină atmosfera la petreceri pentru un ban cinstit.
„Doar trei cântece, atât învățasem: „Perinița”, „Trandafir de la Moldova” și „Când eram pe Ialomița”. Le știu și acum. Cu acordeonul făceam rost de bani, cântând pe la zile onomastice, botezuri.”, a spus George Mihăiță.
Povestea de viață a lui Constantin Cotimanis este atât de savuroasă, bate orice scenariu de film!
Mulți nu știu că actorul George Mihăiță chiar a fost un acordeonist foarte bun, chiar dacă viața l-a făcut să se apropie mai mult de actorie, odată cu trecerea anilor. A trăit într-o familie modestă, iar muzica a fost refugiul său în vremurile grele, când părinții nu îi puteau cumpăra jucării și haine. Iarna își improviza patine pentru a se distra alături de alți copii, așa că banii din cântări au fost întotdeauna bineveniți.
„Ce treburi gospodărești? Eram artistul familiei… cum să-mi rup degetele? Țin minte, fratele meu mai mare săpa o groapă de 1 metru și ceva… W.C în curte. El în groapă, la sapă, eu, pe mal, la acordeon. Primii bani i-am câștigat dând spectacole de păpuși în curtea casei, în cotețul câinelui (l-ați văzut cumva pe zdreanță?).
Ne-au lipsit banii. La 10 ani mergeam iarna, pe aproape, prin poiană să patinăm în câte-o băltoacă înghețată. Patinele mele? Două bucăți de sârmă, groase, îndoite, de la vârf, la călcâi.”, a povestit George Mihăiță într-un interviu mai vechi acordat revistei Unica.
Deși au trecut mai bine de șapte decenii de la acele momente grele, actorul nu va uita niciodată de unde a plecat. Acum are tot ce își dorește, dar nu și-a pierdut modestia.
„Succesul l-am gestionat prin muncă… muncă și iar muncă. Am rămas țăranul ăla modest, cu frica să nu greșească, pentru că mama lui i-a zis să n-o facă de râs. Primii bani adevărați i-am câștigat la 19 ani, la filmul RECONSTITUIREA. Mi-am cumpărat îmbrăcăminte, încălțăminte… ce n-aveam în copilărie.”, a mai zis el pentru aceeași sursă.
Mânat de pasiunea arzătoare pentru artă, George Mihăiță nu a stat cu mâinile în sân, așa că a făcut studii în domeniu, pentru a-și perfecționa talentul. După școala primară, terminată în orașul natal, Moreni, Dâmbovița, a făcut Liceul de Muzică din Ploiești. Apoi, în 1971, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" București, secția Actorie, la clasa celebrei profesoare Sanda Manu.
„Pe băncile facultății m-a ajutat enorm profesoara mea, inegalabila Sanda Manu. Ne iubea pe toți („Hai Mihăiță, crește iarba sub picioare”). Îi datorez devenirea mea.”, a spus el într-un interviu acordat revistei Unica.
Dar drumul său nu a fost deloc ușor. Chiar dacă își dorea enorm să fie actor, nu a intrat din prima la facultate și a fost nevoit să muncească mai mult decât alții. Iată confesiunea sa, dintr-un interviu acordat revistei Viva, despre perioada în care a încercat de mai multe ori să devină student la Teatru:
„M-a urmărit imaginea lui Toma Caragiu. Atunci m-am decis să devin actor. Am căzut la primul examen, dar am primit o scrisoare de la facultate în care eram anunțat că au rămas locuri pentru toamnă… dacă doresc să revin. Era un semn că promiteam. Am revenit în toamnă și… am căzut. Am intrat la Școala Populară de Artă. Deci nu voiam să renunț.”
Ambiția l-a ajutat să ajungă acolo unde și-a dorit, iar astăzi are la activ peste 50 de roluri pe scena teatrului și alte peste 30 de roluri în filme celebre.
Câteva dintre cele mai cunoscute piese în care a jucat:
„Coana Chirița” (1969), „Fata Morgana” (1971), „O noapte furtunoasă” (1972), „Soldatul” (1972), „Buffalo Bill și indienii” (1973), „Jocul dragostei și al întâmplării” (1976), „Doisprezece oameni furioși” (1977), „Pețitoarea” (1979), „Livada cu vișini” (1979), „Harold și Maude” (1980), „Strigoi la Kitahama” (1982), „Scaiul” (1989), „Ce ne facem fără Willy?” (1992), „Troilus și Cresida” (1994), „Casa Zoikăi” (2009), „Femeia care și-a pierdut jartierele” (2010) „O scrisoare pierdută” (2011), „În plină glorie!” (2015), „Shylock” (2017), „Breaking News” (2017) și „Fierarii” (2018).
A jucat cel mai mult la Teatrul de Comedie, unde este și director din 2003, dar a avut prestații importante și la Teatrul din Baia Mare, Teatrul Bulandra și Teatrului Act.
Nu s-a rezumat doar la teatru, așa că a avut ocazia să arate ce poate și când a venit vorba de film. De-a lungul anilor, a interpretat numeroase personaje în filme de succes precum: „Reconstituirea” (1968), „Castelul condamnaților” (1970), „Brigada Diverse în alertă” (1971), „Veronica” (1972), „Capcana” (1973), „Veronica se întoarce” (1973), „Filip cel Bun” (1974), „Comedie fantastică” (1975), „Ultima noapte a singurătății” (1976), „Mama” (1976), „Pentru patrie” (1977), „Duelul” (1981), „Capcana mercenarilor” (1981), „Saltimbancii” (1981), „Un saltimbanc la Polul Nord” (1981), „Wilhelm Cuceritorul” / „Cucerirea Angliei” (1982), „Promisiuni” (1985), „Niște băieți grozavi” (1987), „Zâmbet de soare” (1987), „Campioana” (1989), „Paradisul în direct” (1994), „Punctul zero” (1995), „Omul zilei” (1998), „Supraviețuitorul” (2008), „Nunta mută” (2008), „Undeva la Palilula” (2010), „Ultimul corupt din România” (2012), „Moromeții 2” (2018).
Nu este străin nici de lumea serialelor, în care și-a găsit rapid un loc. Iată câteva dintre producțiile de acest gen în care a jucat George Mihăiță: „Urmărirea”, „Mușatinii”, „Agenția matrimonială”, „Secretul Mariei”, „Vine Poliția!”, „Clanul”.
Încă din anii ’70, când era proaspăt absolvent, a reușit să primească recunoaștere pentru talentul uriaș pe care îl posedă.
Prima oară s-a bucurat că munca i-a fost răsplătită în 1975, când a obținut premiul III în cadrul Festivalului de Teatru de la Bacău cu un recital Marin Sorescu. Apoi, la un an distanță, în 1976, a luat premiul Cenaclului Flacăra.
Alte premii și distincții din palmaresul lui George Mihăiță:
Important de menționat:
Deși avea o mulțime de fani din generația sa, acum este adorat de mii de tineri, după ce a intrat în pielea personajului Tătuțu/Bebe Măcelaru, din serialul „Clanul”, regizat de Anghel Damian. Are un rol negativ, dar modul în care îl interpretează l-a făcut să ajungă rapid la inimile telespectatorilor și să se numere printre cei mai iubiți actori din distribuție.
În această producție joacă alături de actori apropiați de vârsta sa, precum Șerban Pavlu, Carmen Tănase, George Ivașcu dar și de tineri care au pășit recent în lumea actoriei, precum Theo Rose, Denis Hanganu și Marian Olteanu.
George Mihăiță se bucură enorm că a ajuns să facă parte din acest proiect, iar într-un interviu a explicat de ce a acceptat provocarea. Se pare că l-a atras scriitura celor doi regizori: Lia Bugnar și Anghel Damian. Iată cum i-a lăudat pe cei doi:
„Eu după atâta experiență, de când am început meseria asta...Dacă eu am succes cu personajul pe care îl interpretez, în foarte mare parte îi datorez asta Liei Bugnar. I-am spus că o iubesc. Scenarista, alături de Anghel Damian. Pentru că dacă nu ai o scriitură foarte bună...tu știi, eu am refuzat multe lucruri pentru televiziune.
Prima noastră întâlnire a fost de fapt un e-mail, în februarie. Noi în mai am început filmările (...) Atenție! De ce m-a ales el pe mine. Unul din motive: tipologia mafiotului iubibil.”
Nimeni nu poate spune că George Mihăiță are o viață banală, căci a trecut printr-o mulțime de peripeții de-a lungul anilor. În ultima vreme, nu au mai ieșit la iveală detalii despre relația pe care o are cu familia, tocmai pentru că trecutul a fost apoteotic. Actorul a schimbat foaia și acum trăiește în liniște alături de soția sa, Delia Seceleanu (51 de ani), care i-a dăruit doi copii, pe Vlad Mihăiță și Andrei Mihăiță.
Cei doi soți au avut parte și de momente tensionate în urmă cu mai mulți ani și au ajuns în atenția presei în 2007, când s-au certat destul de tare într-o cameră a hotelului Holyrood din Edinburgh. Atunci, actorul și-ar fi bătut soția cu o veioză, potrivit relatărilor martorilor.
La vremea aceea, în toate ziarele scria că George Mihăiță a recurs la un asemena gest pentru că se afla sub influența alcoolului și pentru că s-ar fi enervat după ce și-a surprins partenera stând de vorbă cu doi bărbați în fața hotelului.
„După ce a ciocănit la ușă mai multe minute, Mihăiță i-a permis să intre în cameră, însa era atât de supărat, încât a luat o veioză de pe masă și a lovit-o în cap.”, a declarat atunci inspectorul de Poliție Malcom Stewart.
În urma acestui episod extrem de neplăcut, Delia Seceleanu s-a ales cu o rană serioasă la cap, așa că actorul a fost amendat de organele competente din Marea Britanie cu 650 de lire sterline. Potrivit spuselor unor persoane din anturajul lor, aceasta nu ar fi prima ceartă dintre ei. Din cauza neînțelegerilor, au ajuns în 2009 la divorț, perioadă în care și-au disputat și custodia copiilor în instanță.
La scurtă vreme după acest episod tensionat, cei doi s-au recăsătorit și trăiesc împreună, în ciuda trecutului zbuciumat.
„Nu poate nimeni să dea un astfel de răspuns. Ea poate să existe sau să nu existe, dar nimeni nu poate să spună cum este o căsnicie bună.”, spunea actorul în urmă cu mai mulți ani.
Din păcate, incidentul din Marea Britanie nu este primul pe care George Mihăiță l-a avut din cauza consumului de alcool. Acesta a fost implicat într-un accident auto, în 2021, pe Bulevardul Basarabia din București.
Atunci a intrat într-o mașină parcată și în refugiul STB, iar polițiștii l-au testat imediat cu aparatul alcooltest. Rezultatul a fost 1,05 mg/l alcool pur în aerul expirat, așa că a fost dus și la INML pentru probele de sânge. De asemenea, oamenii legii i-au întocmit și un dosar penal pentru conducerea sub influența băuturilor alcoolice și l-au lăsat fără permis pentru o perioadă de 90 de zile.
George Mihăiță are trei băieți de care este foarte mândru. Doi dintre ei sunt concepuți cu actuala parteneră, Delia Seceleanu, iar fiul cel mare, Tudor Mihăiță, este rodul iubirii dintre actor și prima soție.
„Am trei băieți, Tudor de 41 de ani, și doi mai mici, Andrei, în vârstă de 15 ani, și Vlăduț, care are 14 ani. Tudor a făcut Jurnalism și e antrenor de jujitsu. E super titrat, nu-i trebuie să facă actorie. Andrei face tenis de performanță, iar Vlăduț joacă fotbal la FCSB, la juniori, la categoria de vârstă.”, povestea el cu mândrie în urmă cu ceva timp.
Cei trei flăcăi au moștenit pasiunea pentru sport de la el. Mulți nu știu, dar actorul chiar este pasionat de fotbal și în tinerețe a făcut parte dintr-o echipă.
„Am fost fotbalist la Flacăra Moreni. Fiecare trebuie să-și aleagă ce simte, ce vrea el, nu îi poți impune copilului să fie într-un anumit fel, ci trebuie să fie cum vrea el, nu cum vrei tu, ca părinte. Sigur că, așa cum vrea el trebuie să corespundă și cu ceea ce ți-ai dorit tu, ca părinte, dacă se poate. Vin și ei la teatru, ca să mă vadă, au fost în sală la premiera pentru „Fierarii” și le-a plăcut foarte mult. Am grijă de copii, dar și de nepotul de la Tudor. Bucuria cea mai mare este să merg cu ei la tenis sau la fotbal.”, a dezvăluit George Mihăiță într-un interviu mai vechi.
Deși este mândru de realizările copiilor și se bucură de copilăria nepoților, îi pare rău că nu poate petrece mai mult timp alături de ei. Iată ce mărturisire a făcut:
„Trec la regrete, când e vorba de copii și nepoți, faptul că n-am avut și, din păcate, nu am timp cât mi-aș dori, pentru ei. Vă dau un exemplu: de un an de zile „Clanul” mă stoarce de energie. Cele 7,8 ore pe zi (când nu am filmare) mă epuizează. E o plăcere dureroasă. N-am să uit că de ziua nepotului, n-am fost cu el. L-am luat la o zi de filmare. O infimă recompensă. Pentru nepotul meu, Marc, nu sunt bunicu’ Gică… sunt BUNACU GEACĂ. Vreau ca și copiii și nepoții să rămână cu imaginea unui tată – bunic, exemplu de comportament.
Faptul că vorbesc cu copiii mei cei mici – cel mare, având familia lui, mă văd mai rar cu el – în fiecare zi, mă văd mai des, le fac… mendrele, sunt bucuros că sunt studenți, că mă respectă. Faptul că mă oprește lumea pe stradă și-mi zâmbește, că învăț o poezie nouă, că mă iubesc colegii, îi iubesc, că noaptea pun capul pe pernă, liniștit… că sunt sănătos, pastilele-mi sunt martore… Pentru că trebuiau să poarte un nume, li s-a spus: MIHĂIȚĂ.”, a spus el pentru revista Unica.
