Gheorghe Dinică s-a născut în anul 1933, chiar în ziua de Crăciun, la Giulești. În acte, totuși, ziua sa de naștere este 1 ianuarie 1934. Motivul? Ei bine, fiind zi de sărbătoare, primăria a fost închisă și nu a avut cine să-i declare nașterea. Părinții săi au fost Petre, funcționar la poștă, și Jana, o femeie casnică.
"M-am născut în 1933, în ziua de Crăciun, dar nu era nimeni la Primărie, toți erau în chefuri și m-au declarat în acte pe 1 ianuarie 1934", a mărturisit el.
Copilăria și-a petrecut-o jucându-se pe pe străzile prăfuite din Capitală, alături de alți copii, în cartierul Griviţa. "Am fost un copil liber, năzdrăvan, curios, mai degrabă crescut de stradă și de prieteni decât de familie, dar sufletul și mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii și al jocurilor de puștani.", spunea el.
„Era o lume simplă fără niciun fel de fenomene dar avea şi parfum. Eram copiii străzii. Strada pentru mine a fost lucrul cel mai important. Strada m-a învățat foarte multe, pentru că aveam prieteni mai mari care ne dirijau pe noi, cei de vârstă mică. Era o lume pe care nimeni n-ar crede că a existat, lumea cartierului”, a mai povestit cu altă ocazie.
În vacanțe, pe când era elev, mergea în comuna de origine a tatălui său, Cochinești, de lângă Stolnici, în județul Argeș. Era cucerit de farmecul vieții trăite la țară și abia aștepta să fugă departe de Capitală.
"Când mergeam la ei, mă primeau foarte frumos, cu mare bucurie. Eram singurul băiat din neamul Dinică, asta îi cucerea", mai zicea maestrul.
Imediat cum se întorcea la București, Gheorghe Dinică, copil fiind, începea "maratonul" de filme. Se obișnuise să meargă la cinematografele de cartier și, după cum chiar el menționase la un moment dat, mânca "film pe pâine". În plus de asta, adora să participe la spectacole de revistă, unde mergea să-i admire pe Titi Mihăilescu sau Puiu Călinescu.
Și-a dat seama că vrea să devină actor încă din acea perioadă, imediat după ce a început să frecventeze cinematografele de pe Calea Griviței. "Ceva din mine m-a ajutat să nu o iau pe căi greșite. Atunci totul era posibil, mai ales în cartier. M-au influențat foarte mult filmele care rulau non-stop.", a mai spus el.
Timpul a trecut, iar Gheorghe Dinică, a cărui dragoste pentru actorie devenise tot mai arzătoare, și-a demonstrat talentul, în sfârșit, în fața unui public. La 17 ani a început să joace în trupe de amatori, unde punea în scenă, alături de echipa sa, piese celebre precum cele ale lui Shakespeare și Moliere, dar și dramaturgie românească.
"Primul meu rol a fost cu o trupă de amatori de la Poștă, iar eu interpretam rolul locotenentului Stamatescu din piesa Titanic vals de Tudor Mușatescu. Eram pe scenă și parcă visam. Nici nu știam ce se întâmplă cu mine. La un moment dat, m-au trezit niște aplauze din sală. Acelea au fost primele aplauze din viața mea. M-am suit pe scenă și parcă eram acolo de când lumea.", a zis artistul.
Inițial, maestrul a jucat în trupa de amatori de la Poștă, instituţie în care se angajase pentru a se putea întreține. În tot acest timp lucra ca și vânzător de presă.
Puțin mai târziu, s-a înscris în cercul teatral al Casei de Cultură a Sindicatelor din București, iar la 22 de ani a primit rolul lui Bogoiu din "Jocul de-a vacanța", de Mihail Sebastian. A fost premiat pentru interpretarea sa de atunci, iar printre cei care i-au aplaudat prestația se afla și Dina Cocea.
"Nu ai dreptul să-ți sacrifici vocația, te primesc la cursurile mele de pregătire", i-ar fi spus atunci celebra actriță și, bineînțeles, s-a ținut de cuvânt.
În 1957, maestrul a fost admis, după trei încercări, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, cu bursă republicană, chiar la clasa profesoarei Dina Cocea. Despre aceasta, el spunea că: “Dina Cocea ne învață să gândim și să căpătăm idei. Reținem stimularea gândirii, stăruința asupra detaliului, de ton, de gest, de mișcare, în munca de compunere a unui rol. Aș adăuga și a privirii, dacă aș ști că expresia ochilor poate fi determinată sau studiată la orele de actorie.
Dar bănuiesc că jocul ochilor nu se poate studia, altfel nu-mi explic frecvențele priviri absente și inexpresive de care am avut parte în multe spectacole într-o jumătate de secol.”
Ulterior, în 1961, artistul a absolvit facultatea alături de Amza Pellea, Silvia Popovici, George Constantin, Sanda Toma și alți reprezentanți ai „promoției de aur”. La scurt timp după, a și primit rolul lui Goole din "Inspectorul de poliție". Ce a urmat apoi? E simplu. Gheorghe Dinică a devenit o legendă.
De atunci, a început să joace la cele mai importante teatre din Capitală, încântând astfel generații și generații de oameni cu talentul său greu de egalat.
Debutul în cinematografie și l-a făcut în anul 1963, cu un rol în filmul “Străinul”, iar pe parcursul vieții sale și-a lăsat amprenta în peste 70 de filme. Printre cele mai importante roluri ale sale amintim: Paraipan (“Un comisar acuză”), Diplomatul (“Prin cenușa imperiului“), Aurică Fieraru (telenovela “Inimă de țigan“), Pepe (“Filantropica“). Ultimul personaj interpretat este cel al lui Grigorie Vulturesco (“Aniela”, anul 2009).
Printre replicile sale celebre se numără și: “Ce țara mică! Câteva mese!”, “Să fim profesioniști, ce dracu?”, “Mâna-ntinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!”.
Să nu uităm, totuși, că regretatul artist s-a făcut remarcat și în industria muzicală românească și chiar a înregistrat patru albume cu romanțe și cântece de petrecere: "Cântece de petrecere" (2003), "Cântece de petrecere 2" (2003), "Romanțe" (2004), "Parol că te iubesc" (2006).
De asemenea, pentru interpretările sale a primit și numeroase aprecieri din partea Uniunii Cineaștilor din România și nu doar: Premiul ACIN, Premiul Special UCIN, Premiul UCIN, Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a, Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică, Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”.
După 63 de ani în care s-a dedicat în totalitate carierei sale și nu a dat importanță iubirii, destinul i-a fost schimbat de Gabriela Georgeta. Gheorghe Dinică a cunoscut-o pe cea care urma să îi devină soție în anul 1995, la niște prieteni acasă. La sfârșitul serii i-a cerut, timid, o întâlnire, iar de atunci a început și frumoasa lor poveste de iubire.
”Până la acea vârstă am cunoscut tot ce se putea cunoaște. Eu eram liber ca pasărea cerului. Din viața mea boemă, am simțit nevoia să mă așez", a spus el.
Până ca partenera sa să îi schimbe întrega viață și percepția despre iubire, actorul spunea că nu are timp de relații: „Am cunoscut multă lume, multe femei...Dar nu am avut timp să mă gândesc și la asta. Pe primul plan a stat întotdeauna munca pe scenă”.
Cei doi s-au cununat civil în ziua de 2 februarie 1996 și, tot în același an, și-au jurat și iubire veșnică în Biserică. Despre soția sa, actorul obișnuia să spună că "are o relație clară cu viața și a făcut ordine în dezordinea existenței mele".
“Mi-a dat prima întâlnire, după colț, la Scala, unde se ținea premiera de gală a filmului «Terente». Mi-a adus o floare, dar mi-a cerut s-o bag în geantă. Când am dat colțul, s-a făcut coridor. Îl țin minte și acum pe Fănuș Neagu, care i s-a adresat lui Gheorghe: "Ce-i, mă, Dinică, tu, care apari mereu singur la premiere, vii acum cu o doamnă așa draguță?", a mărturisit soția regretatului actor.
De menționat este și faptul că artistul a hotărât să o ceară de soție pe Gabriela Dinică după doar o lună și jumătate de relație, însă ea l-a refuzat. Avea deja un copil și trei mariaje eșuate la activ și nu voia să facă, din nou, o greșeală. Însă Gheorghe Dinică nu s-a dat bătut.
„Într-o dimineață, pe la începutul lui ianuarie 1996, a apărut într-o publicație, o fotografie a lui Gheorghe Dinică dintr-un film și un titlu mare: "Gheorghe Dinică s-a însurat". Atunci, Gheorghe mi-a zis: "Hai să ne căsătorim, dacă tot au scris. Să nu-i facem de râs". Asta a fost cererea în căsătorie a lui Gheorghe, pe care eu am acceptat-o”, a mai povestit Gabriela Dinică, în anul 2008.
Artistul nu și-a dorit copii niciodată, motiv pentru care nu a devenit nici tată pe parcursul vieții sale. Chiar și așa, a avut cui să-i ofere dragoste părintească, căci nepoata sa, Ornella Georgia, a locuit cu el și cu partenera sa din 1997 până în 2005.
După aproximativ 15 ani în care s-au iubit cu mare patos, regretatul Gheorghe Dinică și mult iubita sa soție au fost obligați să-și ia la revedere unul de la celălalt. În ziua de 22 octombrie 2009, actorul a ajuns de urgență la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca unde a fost internat timp de 20 de zile. Apoi, din păcate, nu s-a mai întors acasă, ci a plecat către stele.
Inițial, a ajuns pe mâna medicilor din cauza unei infecții respiratorii, dar apoi starea sa de sănătate s-a agravat. S-a ales și cu pietre și o infecție gravă la vezica biliară, probleme care nu au mai putut fi tratate.
În data de 10 noiembrie 2009, ora 13:00, în urma unui stop cardiac sub ventilație, legendarul actor și-a dat ultima suflare, după 30 de minute în care s-a încercat resuscitarea. Avea 75 de ani.
Trei zile mai târziu, trupul său a fost adus în foaierul Teatrului Național din București, iar mai apoi, în aceeași zi, a fost înmormântat în cimitirul Bellu, chiar pe Aleea Gheorghe Dinică. Locația a fost denumită astfel în semn de omagiu.
