Doctorii mi-au spus că nu voi mai merge niciodată după accident, iar azi sunt antrenor personal. Cum am reușit

Mike Newman, în vârstă de 30 de ani, din Hampshire, Anglia, își trăia viața din plin, fără să se gândească vreo secundă că „un banal exercițiu” cu motocrossul îi va schimba viața la 180 de grade. Tânărul a fost aruncat de pe motocicletă, accidentul lăsându-l cu vertebra L3 spulberată, cu un plămân perforat și cu fractură de coccis și pelvis. Incidentul care avea să-i transforme soarta a avut loc în vara anului 2019.

Amintindu-și de accident, Mike a spus: „Eram pe o pistă de motocross când motocicleta mea a lovit o piatră, iar acceleratorul a pocnit pur și simplu. Am fost aruncat în aer și am aterizat pe spate când, dintr-o dată, am simțit că motorul explodează sub mine. Am încercat să mă ridic, dar nu mă puteam mișca. Am fost transportat cu avionul la spital și mi s-au introdus tije metalice în spate pentru a mă ajuta cu fractura”.

În urma accidentului terifiant, Mike Newman a fost transportat de urgență la spital cu un elicopter și a petrecut aproape jumătate de an în spital încercând să se recupereze în urma rănilor sale, după ce medicii i-au spus că s-ar putea să nu mai meargă niciodată. „Pentru că nervii mei erau distruși, nu-mi mai simțeam deloc picioarele și mi-au fost afectate intestinele, așa că a trebuit să folosesc un cateter pentru o perioadă de timp. Picioarele mele au sfârșit prin a se usca până la piele și oase, nu le mai simțeam deloc, iar când mi-am revenit, erau incredibil de slabe, aproape fără viață”, își amintește tânărul.

Cuvintele medicilor i-au străpuns inima iubitorului de sport și l-au pus pe gânduri. Însă, în loc să cadă în depresie sau să își plângă de milă, Mike și-a dorit nespus de mult să le demonstreze doctorilor că nu-și acceptă soarta și că va lupta până ce se va putea ridica singur pe picioare. Recuperarea nu a fost deloc ușoară, acesta își amintește prin ce momente crunte a fost nevoit să treacă pentru a se însănătoși: „A trebuit să stau în spital timp de aproximativ cinci luni și jumătate, așteptând să merg la un centru de reabilitare a coloanei vertebrale, deoarece nu am putut să mă întorc acasă pentru că nu era accesibil. Rănile mele s-au infectat în timpul șederii în spital, așa că au fost nevoiți să mă deschidă la loc pentru a le curăța, ceea ce nu a fost ideal. Apoi, în februarie 2020, am sfârșit prin a rupe tijele din spate, ceea ce a dus la faptul că am mai stat acolo încă o lună, cât timp am fost vindecat”, explică Mike.

După ce a fost externat, Mike și-a propus să învețe să meargă din nou. În acest timp, tânărul a fost nevoit să recurgă la anumite aparate, s-a deplasat o perioadă într-un scaun cu rotile, până ce mușchii picioarelor s-au înzdrăvenit suficient încât să-și poată ține echilibrul, iar apoi s-a ajutat de un cadru Zimmer.

Tânărul a vorbit despre experiența sa de după accident, fiind încrezător în propriile forțe. „La început, am făcut fizioterapie pentru a mă ajuta să îmi recapăt forța în picioare, dar cum a intervenit pandemia COVID 19, totul s-a închis în martie 2020, iar eu am fost nevoit să îmi închei brusc ședințele de recuperare. Mi-am petrecut perioada de carantină plimbându-mă prin casă cu un cadru Zimmer, un cadru în picioare, cârje și un scaun cu rotile”.

„Folosirea cadrelor a fost o experiență cu adevărat ciudată, deoarece nu am avut nicio senzație în picioare pentru o perioadă de timp, așa că a trebuit să îmi târăsc picioarele, fiind nevoit să mă bazez pe forța părții superioare a corpului. Unul dintre cele mai mari obiective ale mele a fost să pot folosi din nou toaleta și am simțit că este o mare realizare să pot folosi toaleta în mod independent, în loc să fiu nevoit să folosesc un cateter”, a mai explicat britanicul.

După ce s-au ridicat restricțiile pandemice, Mike și-a dorit să treacă la nivelul următor și să înceapă să se antreneze, astfel încât să fie într-o condiție fizică bună. Acum, că putea să își miște picioarele, următorul țel era să construiască masă musculară pentru a-și menține poziția și într-un final să meargă, așa că s-a apucat de sală. „Când restricțiile de izolare au fost ridicate, m-am forțat să merg la sala de sport pentru a mă antrena și a-mi întări picioarele care deveniseră foarte slabe. Prin antrenament și prin faptul că m-am forțat să merg, a început să-mi revină senzația în picioare, ceea ce a fost o nebunie, și am descoperit că puteam să stau în picioare și să merg pentru perioade scurte de timp”.

După ce s-a simțit suficient de puternic, a decis să se pregătească pentru licența de antrenor personal și a fost primul care a absolvit cursul într-un scaun cu rotile.

El speră acum să își folosească experiența pentru a ajuta la formarea altor persoane aflate într-o situație similară și mai ales pentru a le oferi speranța de care au nevoie. „Când eram la reabilitarea coloanei vertebrale, toți cei din salon treceau prin momente extrem de dificile, deoarece fiecare era afectat de un anumit tip de paralizie. Am stat de vorbă cu un băiat din salon, care era pe punctul de a renunța, nu credea că va mai merge vreodată. Am decis să mă împrietenesc cu el și să-l târăsc cu mine la sala de sport de fiecare dată când mă duceam, spunându-i că va ajunge acolo (va reuși să meargă). Mi-a trimis recent o înregistrare video cu el urcând și coborând scările pentru prima dată după ani de zile, iar asta mi-a dat inspirația de care aveam nevoie pentru a încerca să-i ajut și pe alții”, a declarat „eroul nostru”, cu lacrimi în ochi.

Mike le mulțumește prietenilor și familiei sale pentru că l-au ajutat în timpul reabilitării după accident și spune că a fost impresionat de tăria de caracter pe care cei dragi au demonstrat-o pe tot parcursul călătoriei sale de recuperare. „Partenera mea, Emma-Jane, în vârstă de 29 de ani, m-a împins cu adevărat să ies din zona mea de confort și m-a provocat mereu să depășesc ceea ce credeam că sunt limitele mele. Am dansat recent cu ea pentru prima dată, ceea ce a fost extraordinar, și, cum este instructor de dans la bară, m-a pus chiar să încerc 'să mă împrietenesc cu bara'”, adaugă amuzat britanicul.

„Cred că faptul că mama mea, prietenii și Emma-Jane au fost alături de mine în tot acest timp a făcut ca ceea ce ar fi fost o perioadă foarte izolată din viața mea să se dovedească a fi una dintre cele mai progresive și mai provocatoare perioade din care am ieșit de zece ori mai bine”, mai spune acesta.

La patru ani de la accident, britanicul se află în cea mai bună stare fizică și mentală. Nu numai că a reușit să meargă din nou, în ciuda verdictului specialiștilor, dar a ajuns să își ia diploma de antrenor personal, declarând că „niciodată nu s-a simțit atât de puternic”. „S-ar putea să nu mai fiu niciodată capabil 100% și probabil voi mai avea nevoie de scaunul cu rotile atunci când mă suprasolicit, dar am ajuns atât de departe și sunt extrem de mândru de mine. Important este să nu te dai bătut niciodată, căci nu știi câtă putere sălășluiește înăuntrul tău!”, a concluzionat Mike.