În Biblie, cel cunoscut ca fiul lui Dumnezeu apare sub numele de Iisus sau Iisus din Nazaret, dar puțini creștini știu faptul că acest nume reprezintă, de fapt, forma greacă a unui alt cuvânt scris în ebraică.
Atât religia cât și artele s-au concentrat pe acest personaj biblic, pentru că oamenii au scris povești despre El, I-au închinat rugăciuni, I-au realizat portrete și sculpturi, fără să se gândească la numele Lui real sau la forma inițială în care a apărut scris acest nume.
În vremea în care a trăit Iisus, se vorbea o limbă antică numită aramaică, iar numele Său a apărut atunci în caligrafia acelei limbi. Ulterior, el a fost transliterat în „Yeshua”, care era prescurtarea pentru „Yehoshu’a” și în final s-a ajuns la forma „Ioshua”, care s-a transformat la noi în Iisus.
Noul Testament a fost scris inițial în greacă, care nu numai că folosește un alfabet complet diferit de cel ebraic, dar nu are și sunetul „sh” găsit în „Yeshua”. Ioshua din ebraică înseamnă „mântuire” sau „mântuitor”. Iisus este cuvântul grecesc cu o traducere parțială, care poate fi înlocuit cu sintagma „Cel care vindecă”.
Se pare că autorii originali ai Noului Testament încercau să convertească sunetul numelui ebraic în litere grecești, dar din moment ce nu aveau literele sau ortografia pentru a reprezenta sunetul „sh” în limba lor, l-au înlocuit cu „S” în mijloc și asta i-a condus la „Iesous”.
Deoarece nu toate limbile împărtășesc aceleași sunete, oamenii și-au adaptat, din punct de vedere istoric, numele pentru a-l putea pronunța mai ușor. Chiar și în limbile moderne, există diferențe în pronunția lui Iisus. În engleză, numele este pronunțat cu un „J” dur, în timp ce în spaniolă, deși ortografia este aceeași, numele este pronunțat cu „H”.
În Ioan 19:20, discipolul a scris că romanii au scrijelit pe crucea lui Iisus un semn care îl desemna drept „Împăratul iudeilor” și că „a fost scris în ebraică, greacă și latină”. Această inscripție a fost o parte standard a reprezentărilor crucificării în creștinismul occidental de secole ca „INRI”, o abreviere pentru latinescul „Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum” sau „Iisus Regele Nazarinean al Evreilor”.
Biblia de la Geneva este cea care a ajutat la popularizarea ortografiei „Iisus”, atunci când Regina Mary I a preluat tronul Angliei și mulți englezi s-au refugiat în Elveția. Acolo o echipă formată din unele dintre cele mai strălucite minți ale vremii a produs Biblia de la Geneva care folosea ortografia elvețiană „Isus”.
Apoi, majoritatea traducerilor în engleză ale Bibliei foloseau ortografia „Iisus” popularizată de Biblia de la Geneva.
În ciuda acestor explicații, nu se știe cu exactitate motivul pentru care au avut loc înlocuirile și doar se presupune că acest fenomen are legătură cu schimbarea sunetelor și literelor dintr-un alfabet în altul.
Citește și: Ce semnifică bucatele din Cina cea de taină, ultima cină a lui Iisus
Surse articol: Playtech, Allthatsinteresting, Crestinortodox
Urmareste-ne pe Google News
