Știi, dragostea nu e deloc ușoară. Am simțit-o pe pielea mea. Din păcate, nu orice vis poate deveni realitate, oricât de mult ai încerca tu să-l împlinești. Chiar dacă tu nu-ți poți scoate acea persoană din gând niciodată, ea nu va apărea în mod miraculos în patul tău în timpul nopții. Nu te vei trezi lângă el/ea și nu-i vei putea spune cât de bucuros/bucuroasă ești că în sfârșit ai în viața ta singurul lucru care contează: iubirea.
E dificil să iubești o persoană cu care nu o să fii niciodată. Ți-ai imaginat deja de prea multe ori cum ar arăta viața voastră împreună, cum ar fi să vă treziți în același pat dimineața. Dar nu. Din păcate, lucrurile acestea nu se vor întâmpla niciodată. Și tu știi asta, dar nu poți să accepți. E prea greu. Chiar și așa, cum să accepți că omul pe care îl adori nu-ți va aparține niciodată? Cum să accepți că nu te poți apropria de el/ea decât în vise? Dar ce ai putea face? Ce ai putea zice? Așa e iubirea.
Știu, inima ta e frântă și durerea e mai reală decât ai fi putut crede vreodată. Dragostea ta neîmpărtășită e atât de profundă încât te poate arde pe interior. Și cazi în genunchi. Și plângi singur/ă. Și nici măcar nu ai putea face altceva. Acceptarea este sfâșietoare. Încerci să înțelegi că nu e momentul potrivit, că unul dintre voi nu e pregătit pentru această relație, dar pur și simplu nu poți admite asta. Din păcate, asta este realitatea de a iubi pe cineva cu care nu vei putea fi niciodată...
Adevărul este că oricât de mult ai iubi o persoană și oricât de profundă ar fi conexiunea voastră, o relație între voi doi nu este posibilă acum... sau vreodată. Eu cred în existența sufletelor pereche care nu ajung niciodată împreună. Și oricât de mult aș vrea să neg asta, cred că știu deja ce înseamnă să-ți trăiești viața simțind constant că o bucățică din inima ta lipsește.
Și ce mai rămâne de făcut? Te plimbi prin viață singur/ă și supărat/ă, știind că singura persoană pe care o iubești este și cea față de care nu-ți vei putea consuma dragostea niciodată. Și suferi... suferi în fiecare zi până când, într-o dimineață cu soare, îți dai seama că totul a dispărut. Nicio urmă de tristețe, nicio urmă de regret. Și poți în sfârșit să fii tu din nou, să te bucuri de viață, să încerci să iubești pe altcineva. Și știi ce? Uneori vrei putea reuși să faci și asta. Te vei îndrăgosti de un alt suflet cu care vei putea trăi fericit/ă. Dar nu îl vei iubit niciodată ca pe el/ea, persoana ta specială.
Chiar dacă aveai impresia că sentimentele pur și simplu s-au evaporat, adevărul este că nu s-a întâmplat asta niciodată. Ți-ai ascuns dragostea sau ai încercat să o îngropi, dar într-o bună zi, atunci când privirile voastre se vor intersecta din nou, totul va reveni la normal. Și te vei îneca în propria-ți iubire... și în durere... și în suferință. Și vei simți cum arzi de dorință în interior. Dar nu vei putea face nimic nici de această dată.
Crede-mă, dragostea nu este mereu corectă, potrivită sau perfectă și, de multe ori, nu este nici măcar suficientă pentru a face o relație să funcționeze.
Citește și: Sunt o supraviețuitoare a abuzului și nimeni n-a știut asta. Nici măcar eu
Sursă articol: Thoughtcatalog
Urmareste-ne pe Google News
