Stiati ca 30% din populatie este colonizata la nivelul narilor de stafilococi? Iar un procent de 10 % la nivelul faringelui, axilei si mainilor? Bacteriile se pot raspandi de aici pe intreg corpul in doua saptamani, pentru ca in alte doua saptamani sa apara una dintre principalele consecinte, una dintre ele fiind impetigo!
Impetigo este o infectie contagioasa a stratului superficial al epidermului, numita si piodermita superficiala, datorata Stafilococului auriu si streptococilor beta-hemolitici grup A (Streptococcus pyogenes). Infectiile cutanate microbiene sunt afectiuni produse de agenti infectiosi care au capacitatea de a induce un dezechilibru intre flora cutanata patogena si cea comensala (bacterii ce colonizeaza tegumentul inca de la nastere, avand rol de protectie).
Un rol fundamental in procesul de aparare antiinfectioasa il joaca sistemul imunitar prin producerea de anticorpi. Un teren imun deficitar asociat cu o igiena precara, traumatisme sau afectiuni cutanate preexistente constituie conditiile favorizante pentru impetigo.
Semnele si simptomele unui impetigo
Impetigobulos stafilococic se caracterizeaza prin prezenta unor bule flasce, superficiale, cu continut serocitrin si roseata minima a suprafetei adiacente. Bulele sunt foarte fragile si se rup, dezvoltand cruste galbene. Se extind progresiv spre periferie si, concomitent, se vindeca prin cicatrizare in zona centrala a leziunii. Aparitia bulelor se datoreaza pierderii adeziunii pielii la nivelul dermului superficial, ca o consecinta a actiunii endotoxinelor bacteriene. Leziunile cutanate pot fi localizate sau dispersate la nivelul trunchiului, membrelor, dar mai ales facial in jurul gurii si a nasului.
Impetigo bulos stafilococic este des intalnit la copii de varsta scolara, la care leziunile extinse pot fi asociate cu febra, astenie,stare generala alterata si diaree. Netratate leziunile se raspandesc prin autoinoculare, dar prognosticul este favorabil vindecandu-se spontan in 10-12 zile.
Exista si o forma de impetigo bulos de etiologie mixta streptococica si stafilococica care afecteaza, de asemenea, preponderent copiii aflati in colectivitati. Contaminarea se realizeaza de la un individ la altul prin leziunile cutanate si poate lua aspectul unei epidemii in colectivitati inchise. La copii impetigo survine pe terenul sanatos, iar la adult prezenta sa se face pe fondul unei afectari cutanate preexistente. Leziunile constau in bule cu un continut clar care va deveni pe parcurs purulent, bulele se vor rupe lasand zone rosietice si eroziuni acoperite cu cruste. Leziunile se extind prin autoinfectare, fenomen ce genereaza si aparitia pruritului (a mancarimilor). Sub tratament leziunile se vindeca fara cicatrici, insa daca medicatia nu este una adecvata leziunile se pot croniciza.
O forma mai aparte este repredentata de impetigo Bockard care este o afectiune a foliculilor firului de par, produsa tot de Stafilococul auriu . Bacteria patrude pe la nivelul foliculului pilos, punct de minima rezistenta al invelisului cutanat, si genereaza aparitia unor vezicule mici centrate de acesta. Se localizeaza in jurul unor plagi preexistente sau pe fata, mai ales dupa barbierit .
Complicatii date de impetigo
Glomerulonefrita acuta este ecoul afectarii renale datorata infectiei streptococice. Este cea mai grava complicatie ce apare in 2-5% din cazuri, mai ales la copii mici, debuteaza la aproxinativ doua saptamani dupa infectia cutanata cu hematurie si proteinurie (eliminarea prin urina a unor proteine si globule rosii) .
Dintre complicatiile mai putin severe se constata rar tulburari de pigmentare postinflamatorie sau cronicizarea leziunilor pe fondul unui sistem imnun deficitar sau aunui tratament necorespunzator.
Diagnosticul de impetigo
Examenului clinic i se adauga examenele de laborator. In acest sens, medicul recolteaza lichidul continut in bulele de impetigo si secretii din locurile unde ar putea fi cantonat stafilococul (faringe, narine, axile, perineu) pentru a decela cu certitudine etiologia afectiunii. Analizele sangelui releva doar in unele cazuri o crestere a globulelor albe ca o reactie la fenomenul infectios. Pentru a evalua o eventuala pielonefrita poststreptococica sunt recomandate analizele cantitative si calitative ale urinii.
Tratament pentru impetigo
Este indicat tratamentul etiologic in functie de rezultatele analizelor de laborator si rezultatele culturilor din produsele recoltate de la pacient, ce releva sensibilitatea bacteriei la o anumita terapie antibiotica.
Antibioticele topice (retapamulin) sunt indicate la pacientii cu leziuni mici, putine, aplicandu-se pe zona afectata de doua ori pe zi timp de 7-10 zile.
Pentru terapia empirica antibiotica se recomanda cefalosporina, penicilina semisintetica sau inhibitorii de beta-lactamaze.
Pentru a preveni ca impetigo sa se extinda sau cronicizeze, pe langa tratamentul medicamentos, este recomandata si o igiena riguroasa, utilizarea unor sapunuri antibacteriene si spalarea hainelor cu clorhexidina.
Bibliografie:
Laura Gheuca Solovastru-"Dermatologie Clinica si Venerologie"
Urmareste-ne pe Google News
