Marina Florea s-a născut în București, pe 25 ianuarie 1962, dar și-a petrecut o parte semnificativă a copilăriei în Otopeni. Acolo a locuit cu familia și a făcut școala până să se lanseze în muzică.
„În Otopeni. Acolo am locuit, acolo am fost pentru prima oară angajată, până m-am lansat în muzică. E drept, că la un moment dat, pe când aveam 13 ani, ne-am mutat în București, dar după un timp am revenit la Otopeni. Copilăria a fost una frumoasă, fără griji. Am și un frate mai mic cu 14 ani, pe care îl cheamă Răzvan. Îmi dorisem atâta să nu fiu singură la părinți și în cele din urmă Dumnezeu mi-a ascultat ruga”, mărturisea artista.
„Dumnezeu îți scoate în cale oamenii care îți schimbă destinul”
Și-a început drumul în muzică la Școala Populară de Artă, unde a studiat sub îndrumarea unor mari nume ale industriei muzicale românești, precum Mihaela Runceanu și Ionel Tudor. Debutul său televizat a avut loc în anul 1982, când a apărut în emisiunea „Album Duminical" de la TVR, interpretând piesa „Să nu te miri", compusă de George Grigoriu.
Anul următor, în 1983, Marina Florea a cucerit inimile publicului la Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, unde a câștigat trofeul la secțiunea Interpretare cu piesa „Marea mea iubire marea", tot de George Grigoriu. Această performanță a reprezentat o rampă de lansare pentru cariera sa și a contribuit la consolidarea reputației sale ca una dintre cele mai apreciate voci din muzica românească.
Talentul său vocal remarcabil și frumusețea naturală au făcut-o să strălucească pe scenă încă de la începuturile carierei. Șlagăre precum „Să cântăm, să dansăm, să visăm" sau „A fost de-ajuns doar o privire" au rămas printre cele mai iubite melodii din repertoriul muzicii ușoare românești.
„Mama a fost prima care și-a dat seama că am înclinație spre muzică. De altfel, pe ea o moștenesc cu vocea. Ea m-a dus la Școala Populară de Artă. Înainte de aceasta însă, după ce am terminat liceul, am fost angajată la AMC (Aparate de Măsură și Control) Otopeni. Acolo am avut un colectiv minunat. Pe vremea aceea, ca orice întreprindere, avea o brigadă artistică ce trebuia să participe la Cântarea României.
Așa ceva stimula tinerii și totodată erau depistați cei care puteau deveni cântăreți. Primii pași i-am făcut cu acea brigadă, unde m-am simțit foarte bine și de care mi-e foarte dor. Am pregătit un spectacol cu câteva melodii și ne-am prezentat la un concurs ținut în sectorul 1. Dumnezeu îți scoate în cale oamenii care îți schimbă destinul.
Pentru mine unul dintre ei a fost regretata Mihaela Runceanu care s-a aflat în acel juriu. După ce m-a văzut, m-a abordat în culise și a insistat să vin la Școala Populară de Artă. Am ascultat-o”, povestea cu dor în glas.
O carieră muzicală plină de recunoașteri
De-a lungul carierei sale muzicale, Marina Florea a fost recompensată cu numeroase distincții, confirmându-i astfel talentul și contribuția valoroasă în industria muzicală. Printre acestea se numără premiul al III-lea la Concursul Internațional de Muzică de la Praga în 1983 și premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru categoria „Cea mai bună voce a anului” în 1993.
Pe lângă activitatea sa în muzică, a avut o contribuție semnificativă și în domeniul coloanelor sonore ale unor filme de succes, precum „Omulețul", „În fiecare zi mi-e dor de tine" și „Un studio caută o vedetă". Totodată, a fost o prezență constantă pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase" din București, impresionând publicul cu versatilitatea sa artistică.
Cu toate acestea, în ciuda faptului că și-a dedicat întreaga viață scenei, Marina Florea nu se mai află în prima linie a lumii muzicale. În ultimii ani, la fel ca mulți alți artiști din anii '80, a ieșit din lumina reflectoarelor, deși a continuat să cânte și să se implice în diverse proiecte. În 2018, a lansat albumul „Stele perechi”, iar fanii au avut ocazia să o vadă în cadrul unor concerte susținute în țară alături de artiști precum Fuego și Stela Enache, în cadrul proiectului „Gramofonul cu amintiri”, dar și în emisiunea lui Paul Surugiu, „Drag de România mea”.
De ce nu s-a căsătorit niciodată
La vârsta de 62 de ani, artista nu este căsătorită și nu are copii, ci își trăiește viața savurând independența desăvârșită. Deși, cu siguranță, a fost curtată de nenumărați bărbați, a ales să îmbrățișeze singurătatea în locul vieții de familie.
Această decizie nu o face nefericită, dimpotrivă, spune că găsește avantaje în trăirea sa solitară, cu atât mai mult cu cât îi are alături pe mama, fratele și nepotul ei.
„Starea civilă: necăsătorită. După cum spunea o prietena de-a mea: dacă o femeie nu s-a măritat până la 45 de ani, atunci proastă să fie să se mai mărite după. Eu chiar mă simt bine așa. Singurătatea nu e neapărat o povară, ci poate să fie de-a dreptul un răsfăț”, a mărturisit ea, râzând.
Ce mai face astăzi „diva anilor '80”
Atunci când nu se află pe scenă, artista se retrage în casa ei din afara Bucureștiului, unde se bucură de grădinărit, urmărește filme și citește cărți bune.
„Am o casă dincolo de București, unde am o grădină și multe altele de care mă ocup. Mă duc adesea acolo, pentru că mă deconectează foarte mult. Îmi mai place să urmăresc un film bun, să ascult o muzică bună, să citesc o carte bună…”, a completat ea.
Cu un zâmbet fermecător și o privire blândă, Marina Florea demonstrează că vârsta este doar un număr în buletin. La cei 62 de ani, artista abordează viața cu înțelepciune și toleranță. Pentru ea, teama de trecerea timpului nu are sens, considerând că fiecare rid este o amintire a zâmbetelor și a lacrimilor trăite cu intensitate.
„Ar fi stupid să mă tem de trecerea timpului: ăsta e cursul natural al vieţii. Aşa cum stupid ar fi să mă supăr când constat că mi-a mai apărut un rid. De ce să mă supăr? Ridurile astea sunt semnul că am ştiut să şi râd, să şi plâng, să mă şi bucur… Sunt semnul că-mi trăiesc viaţa cu sufletul deschis şi cu onestitate, atât faţă de ceilalţi, cât şi faţă de mine însămi.
Mi-a plăcut totdeauna şi îmi place şi-acum să fiu îngrijită, cochetă, dar ceea ce contează în primul rând nu e fizicul, ci spiritul. Binele tău cu tine. Iar el trebuie hrănit cu lumină: cu credinţă, cu bunătate, cu blândeţe şi înţelegere… Când spiritul ţi-e luminos, şi chipul radiază, indiferent de vârstă şi de numărul ridurilor”, a declarat artista.
Marina Florea își găsește liniștea și încrederea în divinitate, fiind o persoană credincioasă. Ea vorbește cu căldură, de câte ori are ocazia, despre legătura cu Dumnezeu și consideră că spiritualitatea este un refugiu important în viața sa.
„Energia şi optimismul îmi vin din încrederea în Dumnezeu, în inteligenţa şi-n bunătatea Lui fără margini. Eu, în fiecare dimineaţă, mă trezesc şi-i mulţumesc lui Dumnezeu, pur şi simplu pentru că exist şi pentru că mi-a mai dăruit încă o dimineaţă. Şi dacă îmi preţuiesc viaţa ca pe un dar divin, cum aş putea să-mi trec zilele fiind posacă, nemulţumită, întunecată? Eu consider că trebuie să fiu veselă, întru lauda şi mulţumirea lui Dumnezeu”, a mărturisit cu bucurie.
Urmareste-ne pe Google News
