Olga Tudorache s-a născut pe 11 octombrie 1929, în comuna Oituz, județul Bacău. De la o vârstă fragedă a simțit că îi curge prin vene pasiunea pentru teatru, astfel că, în 1951, când avea 23 de ani, a absolvit Institutul de Teatru și a reușit să își găsească un loc printre actorii de la Teatrul Tineretului din București.
După ce a demonstrat cât este de talentată, a ajuns să joace și pe scena Teatrului Național din București, iar în 1976 a devenit conferențiar universitar la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, la catedra de actorie. În 1990 și-a primit și titulatura de profesor, iar până în 2000 a pregătit o mulțime de elevi cum a știut ea mai bine. Cei mai mulți dintre ei nu vor uita niciodată învățăturile pe care le-au dobândit la cursurile sale, tocmai pentru că era o femeie care intra ușor în inima oricui.
Între Olga Tudorache și studenții ei s-a născut o prietenie care a rezistat în ciuda trecerii timpului, mai ales că unii i-au devenit în scurtă vreme și colegi de scenă.
Câteva dintre cele mai cunoscute roluri pe care le-a interpretat marea actriță au fost: Edith din „David Copperfield” de Charles Dickens, Mașa din „Cadavrul viu” de Lev Tolstoi, Ducesa de Gloucester din „Richard al II-lea” de William Shakespeare, Vitoria Lipan din „Baltagul” de Mihail Sadoveanu, Lona Hessel din „Stâlpii societății” de Henric Ibsen, Kitty Warren din „Profesiunea doamnei Warren” de George Bernard Shaw, Beatrice din „Efectul razelor gamma asupra anemonelor” de Paul Zindel, Maria Vasilievna din „Unchiul Vanea” de Anton Pavlovici Cehov.
Și în lumea filmului și-a lăsat amprenta cu grație, iar imaginile cu ea vor rămâne pentru totdeauna dovada clară că o actriță talentată poate face și teatru și film cu aceeași pasiune.
Filmele în care a jucat Olga Tudorache:
- „Directorul nostru” (1955),
- „Haiducii” (1960),
- „Tudor” (1962),
- „Răpirea fecioarelor” (1967),
- „Răzbunarea haiducilor” (1968),
- „Mihai Viteazul” (1970),
- „Bietul Ioanide” (1979),
- „Domnișoara Aurica” (1986),
- „Tusea și Junghiul” (1990),
- „Drumul câinilor” (1991).
În ciuda numeroaselor producții în care a primit un rol, actrița a considerat întotdeauna că realizarea ei cea mai mare nu a fost în plan profesional. Cel mai și cel mai tare s-a mândrit cu fiul ei, Alexandru. Acesta este stabilit de multă vreme în America, dar legătura lor specială nu s-a pierdut niciodată, căci Olga Tudorache l-a divinizat încă din momentul în care a aflat că va fi mamă. Deși pe scenă, în multe dintre roluri, părea o femeie dură, se înmuia imediat când privea spre băiatul ei.
„Cel mai mare succes din viața mea, cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viața mea este băiatul meu, pe care l-am avut cu actorul Cristea Avram. Și aici am avut noroc. Eu nici n-am știut când a trecut prin școală și el a fost mereu șef de promoție. Sunt minunați amândoi, și el, și nepotul meu, fiul lui… Succesele cele mai mari le-am avut în viață, nu pe scenă.”, mărturisea ea în urmă cu mai mulți ani.
Drama care a marcat profund existența Olgăi Tudorache
Pe cât de fericită a fost când a devenit soție și mamă, pe atât de devastată a fost când a trebuit să accepte că mariajul ei nu a durat pentru totdeauna. Dar să o luăm cu începutul! Să vedem cum l-a cunoscut pe actorul Cristea Avram, care a fost marea ei iubire, cum au decurs lucrurile între ei și de ce s-au despărțit fulgerător.
Când avea 31 de ani, Olga Tudorache era deja o actriță de succes, recunoscută în toată țara. Putea fura inima oricui, nu doar cu talentul inconfundabil, ci și cu frumusețea răpitoare. Iar atitudinea o ajuta să se facă întotdeauna remarcată, în orice încăpere în care pășea. Pentru că era o artistă complexă și avea o mulțime de calități, colegul ei de breaslă, Cristea Avram, care era cu doi ani mai mic decât ea, s-a îndrăgostit imediat.
Din partea ei nu a fost însă dragoste la prima vedere, ba chiar l-a considerat antipatic în timpul primelor interacțiuni. Un rol cheie în relația lor l-a jucat un alt actor, Ion Dichiseanu, care a încercat să o convingă pe Olga Tudorache să se apropie de Cristea Avram. Amintirile despre debutul relației lor au fost înglobate în „Viața pe o scândură - Teatrul Nottara”, scrisă de Doina Papp:
„Pe Cristea l-am cunoscut cu ocazia spectacolului „Antoniu și Cleopatra” la Teatrul Armatei, unde Ginel Teodorescu punea piesa și Cristea era distribuit în Cezar. Antoniu era Ion Dichiseanu. Am repetat foarte mult, șase luni. Lecturile le-am făcut pe scenă. Acolo era pusă masa și țin minte că la lecturi eu eram lângă Dichiseanu. Vizavi de mine era Cristea. În timpul acela rula la Aro, alături, filmul „Darclee”. Dar eu nu mă duceam să văd filme romaneșți. Nici n-aveam timp și… La repetiții Dichiseanu îmi spunea tot timpul: „uită-te la Cristi cât e de frumos!”
Eu: „Lasă-mă-n pace…Frumos! E ca un frizer. Nu vezi cum își arată fasolea. Tu ești mult mai bărbat, mult mai bine…” Dichiseanu: „Vai, Olga, să te duci să-l vezi în Darclee…” Eu: „Lasă-mă-n pace. Îl văd aicea…Uită-te la el!”
Chiar mi-era antipatic la început, Cristea. Zâmbea, cu dantura aia superbă, și când vroia să se derobeze de la un răspuns, ieșea învingător pentru că era fermecător când zâmbea. Într-o zi, enervată, am intrat la Aro să văd și eu filmul acela mult lăudat cu un om pe care nu-l agream deloc.
Am ieșit îndrăgostită moartă, lulea. Când am venit la Teatru, Cristea Avram era cu totul altcineva pentru mine. Așa a început. Așa s-a născut Alexandru, așa ne-am căsătorit. Șase luni de zile cât au durat repetițiile m-am ocupat de el. Până să mă îndrăgostesc m-am ocupat de Cleopatra, pe urmă de Cezar.”
Cuplul de actori a făcut furori la acea vreme. Alexandru Avram, singurul lor copil, are acum 62 de ani, iar numele lui duce mai departe povestea părinților săi.
„Cu fiul ei, Alexandru, era ca o cloșcă. Alioșa îl alinta. El era un mega sensibil și ea foarte atentă, era tot universul ei. Apoi s-a născut Victor, nepotul. Olga Tudorache iubea foarte mult copiii. Se oprea la fiecare cărucior, la fiecare mamă cu copil și se minuna ca în fața unui miracol.”, și-a amintit Carmen Tănase într-un interviu acordat pentru Fanatik.
Fericirea Olgăi Tudorache s-a năruit în 1966, după numai șase ani de căsnicie, când soțul ei, omul pe care l-a iubit cel mai mult pe această lume, a părăsit-o. Acesta a făcut o pasiune nebună pentru actrița Marina Vlady, care stătea în Franța. S-au întâlnit când ea a venit în România la filmările pentru „Steaua fără nume” și au părăsit țara împreună, lăsând-o pe Olga Tudorache singură, cu un copil mic.
În scurtă vreme, Marina Vlady le-a cerut autorităților române să îi ofere viză de Franța partenerului ei, mai ales că amândoi se gândeau la acea vreme că vor române pentru totdeauna împreună. Iubirea lor însă a fost de scurtă durată. A fost ca un foc de paie care s-a aprins repede și s-a stins la fel de repede, lăsând în urma sa multă suferință.
Sufletul Olgăi Tudorache a fost îngenuncheat de acest episod din viața sa personală și cei din jurul ei spuneau că ar fi albit brusc în momentul în care s-a trezit fără iubirea vieții ei. Acesta ar fi fost motivul pentru care, începând cu anul 1966, și-a ascuns părul sub diverse modele de peruci.
Actorul a murit pe 10 ianuarie 1989, în Italia, fiind răpus de cancer. După despărțire, Olga Tudorache nu și-a refăcut viața și s-a gândit la el chiar și după moartea acestuia.
„Chiar dacă desfășurarea vieților noastre a făcut să nu mai fim împreună(,) Cristea și-a păstrat în biografia mea un loc al lui. Asta am realizat când a murit. Atât de cumplit m-a durut această moarte încât un an de zile n-am fost om. Parcă mi se scurseseră toate energiile din mine. Și în acel an am făcut o parodontoză de mi-am pierdut toți dinții…”, este mărturisirea sa notată în „Viața pe o scândură - Teatrul Nottara”, scrisă de Doina Papp.
Cum o vedeau cei din jur pe regretata artistă: „Olga Tudorache era un om de un farmec ieșit din comun”
Din păcate, Marea doamnă a teatrului românesc nu mai este printre noi de șase ani, dar nu înseamnă că publicul și apropiații au uitat-o. Și-a dat ultima suflare pe 18 octombrie 2017, după ce problemele de sănătate și vârsta și-au spus cuvântul. Avea 88 de ani când a plecat din această lume, iar Carmen Tănase, care i-a fost elevă și prietenă, a povestit cum au arătat ultimele clipe din viața ei. Iată ce a declarat actrița pentru Fanatik:
„A părăsit această lume cu mâna ei în mâna mea. Am fost acolo tot timpul, la fel și foștii ei studenți. Făceam cu schimbul, iar Alexandru era în America. Când mi-am dat seama că nu mai este nicio cale de revenire l-am sunat să vină.
Ultima suflare și-a dat-o cu Alexandru. Noi am ieșit și a rămas cu el, așa cum era firesc. A știut mereu că o iubesc. În atâta timp petrecut împreună știa totul despre mine. Știa ce simt, nu era omul cuvintelor mari, era omul faptelor.”
Carmen Tănase se numără printre actorii care au cunoscut-o cel mai bine pe Olga Tudorache. A avut ocazia să vadă ce se ascundea în spatele personajelor pe care le-a interpretat și să descopere sufletul blând pe care îl avea.
„Olga Tudorache era ca un copil, avea reacții de copil, cinstite, foarte sincere și adevărate. Era un om extraordinar de emotiv și de sensibil deși n-ai putea spune asta la prima sau la a doua vedere. Era o femeie singuratică, disciplinată, își făcea meseria cu o disciplină de soldat, dar avea și mult umor.
Olga Tudorache era și foarte pofticioasă la mâncare. În concluzie a fost un om deosebit, eu nu am mai întâlnit un asemenea om până acum. Era uneori autoritară, dar ca un fel de scut de apărare era această autoritate. Sub față aspră și țepii de arici, era un suflet de copil.”, a mai povestit Carmen Tănase pentru aceeași sursă.
Iată alte secrete despre Olga Tudorache pe care le-a dezvăluit Carmen Tănase pentru Fanatik:
„Olga Tudorache era un om de un farmec ieșit din comun. 4 ani, zi de zi, am fost împreună. Chiar și în vacanțe pentru că mergeam împreună, jucam în turnee, stăteam în același apartament (...)
Olga Tudorache era plină de superstiții. De la pisica neagră până la cuvântul succes înainte de vreo premieră. Dacă, Doamne ferește!, îi spuneai așa era în stare să te dea afară.
Făcea nu știu câți pași înapoi dacă se întâlnea cu vreo pisică neagră, iar înainte de premieră ne dădea câte un șut în fund. Asta mi-a rămas și acum, fac asta împreună cu colegii mei.
Dacă era nervoasă țipa la tine, arunca cu chestii după tine, dar cu dragoste. Niciodată nu am simțit răutate, totul era din dragoste, ca o mamă cu copiii ei. Țipa la noi ca să ne învețe, să fim așa cum trebuie.”
Indiferent de dramele prin care a trecut în plan personal, Olga Tudorache nu a uitat niciodată să fie om și să se comporte așa cum trebuia în cercurile sociale din care făcea parte. Problemele ei nu s-au reflectat niciodată asupra carierei sau asupra interacțiunii cu persoanele din jur. Chiar și după despărțirea care i-a rupt sufletul, a continuat să fie o profesionistă în adevăratul sens al cuvântului.
Urmareste-ne pe Google News
