Riscurile stilistului

                                    Riscurile stilistului

Alina Croitoru

    Vineri. Program de serviciu mai scurt—doar este ziua in care mi-am propus o modificare a look-ului meu! Intru pe usa salonului si ma asez pe scaun sa astept pentru ca stilista mai are de lucrat putin cu domnisoara dinaintea mea care nu se sfieste sa isi spuna toate pretentiile. Deschid o revista si am emotii ca de fiecare data—desi la prima vedere nu pare, tunsorile pot fi riscante si pot avea un efect puternic asupra a ceea ce vei simti dupa ce te-ai tuns. Stiu cum e sa nu iti placa ce a iesit si sa ai doar de asteptat sa vindece timpul. Iar cand ai trecut prin ceva rau, vei sufla in iaurt de fiecare data !
    Tanara se ridica, stramba din nasul carn de doua ori, multumeste cu jumatate de gura, plateste si pleaca, aproape trantind usa. Gabi, stilista la care merg de obicei, strange din buze si spune—« nu poti multumi pe toata lumea... » Pe fata i se citeste o usoara dezamagire amestecata cu ceva frustrare. Incepe si imi explica despre cum a venit domnisoara anterioara cu un par portocaliu si cat de mult i-a luat sa il decoloreze, sa o revopseasca si sa o si tunda, parul ei fiind o « rana estetica si nu numai estetica »... Cum s-a hotarat domnisoara pentru un permanent si cat de greu a convins-o ca un permanent i-ar distruge parul cu totul. Mi-a spus despre atitudinea tafnoasa a tinerei care s-a simtit refuzata, care a inceput sa deplanga serviciile salonului si despre cat de rau poate fi pentru un stilist sa simta ca pasiunea lui e redusa la o simpla meserie, iar clientul pur vine doar cu dorinta de a iti cumpara serviciile.
    O privesc pe Gabi si inteleg ce zice. Nimeni nu vrea ca pasiunea lui sa fie menita unui simplu troc. Cu atat mai mult cand pasiunea ta e vital si elementar estetica, tu insuti/insati fiind o esteta. Sensibila, se simtise jignita de atitudinea rudimentara a domnisoarei cu comportamnet de cumparator la piata. Incerc sa o ajut pe cea care imi este stilista dar si prietena. Ea stie mai bine ca mine ca oamenii sunt dificili cand vine vorba de ei, de dorintele lor, de nevoile lor. Zilnic intalneste astfel de cazuri, dar refuza sa se obisnuiasca--imi spune ca ar insemna rutinizarea ocupatiei sale. Imi dau seama ca, inainte de orice, Gabi este un om pasionat. A sta zilnic de vorba cu oamenii, a le asculta gusturile, a te pune in pielea lor si a incerca sa ii ajuti sa ia cele mai bune decizii sau sa le evite pe cele rele este o munca titanica. O admir.
    Gabi imi mangaie parul si imi zambeste. Priveste varfurile, culoarea si incepe sa imi spuna, plina de verva : « Varfurile astea se cer tunse, dar stai linistita, lungimea nu va avea de suferit. Si culoarea a avut de suferit—ti-am spus ca soarele afecteaza ! » Ma simt bine. Nu imi este teama, mi-e doar drag sa vad ce iese. Gabi ma intreaba mereu ce parere am si ma linisteste atunci cand ma tem ca a tuns prea mult sau ca vopseaua miroase ciudat. Imi da siguranta, incredere si speranta. Acestea sunt marile calitati umane care, aduse in profesie, nu pot decat sa asigure succesul. Gabi este un astfel de stilist pentru ca este si un om exceptional. Au trecut 2 ore si nu am simtit. Rezultatele sunt cele care imi amintesc rostul meu aici : parul imi arata superb si multumirea se citeste deocamdata cel putin pe doua chipuri...

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

0.7 (2)
Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.