Despre femei si tunsori

      Ca femeile sunt nehotarate, imprevizibile, instabile etc… s-a tot zis! Ca stiu sa transforme in avantaj aceste “calitati”, iar se stie! Obositoare pentru cei mai multi dintre cei care iau contact cu ele (barbatii, vreau sa zic!), dar adesea obositoare si pentru ele insele! Sa va spun o patanie de care nu ma pot dezice de ani buni!

      A trecut ceva timp de cand m-am ridicat si eu copchilita sprintena si cu gust pentru estetica personala! Ba o tunsoare mai sic, ba un accesoriu hot, ba o culoare nebuna ca sa ies, domle’, din anonimat! Nu ma pot abtine! E de necrezut, dar de cand ma stiu sunt in mare lupta! As baga mana in foc ca e de la vreun blestem vrajitoresc, dar am depasit (cu putin!) varsta in care credeam in Mos Craciun! Ei, care este bai-ul? Este ca vreau si eu par lung, mamica! Vreau si eu sa am pleata batuta de vant si bucle de jumatate de kilogram! Si tot vreau, de cand m-am ridicat copchila sprintena, slava Domnului, cum zisei! Dar ca un facut, ispita isi face drum prin viata mea de cate ori imi creste podoaba. Si repejor, in urma ei, isi face loc si foarfecele prin biata podoaba.

      Cum asa? Pai sunt, ca orice reprezentanta de seama a breslei mele femeiesti, nehotarata, insetata de nou si dintr-o bucata! Uite asa se face ca ma pocneste pe mine inspiratia mai pe la inceputul anului si imi trag o tunsoare sa-ti stea inima in loc! Frumoasa, n-am ce zice (si tunsoarea), dar complet diferita de genul meu. Creste bietul par vreo 3-4 luni si iar ma pocneste inspiratia! Nu se face bine vara ca mai fac o vizita pe la stilist! Si cum asa, sa pleci doar cu varfurile taiate?! Nuuu… Mai refacem putintel si frizura, ca doar ne da tarcoale o idee proprie, setea de adrenalina si o mare-mare nevoie de schimbare! Se intampla schimbarea si tunsoarea: scurta-scurta! Cat de scurta?! Eh, stiu ca intotdeauna e loc de mai rau, dar de data asta nu prea mult.

      Si acum iar stau si astept! Astept, sa mai creasca bietul par, sa isi revina dupa traumele pe care i le prescriu si aplic semi-regulat si sa se pregateasca de altele noi! Presimt ca, asa cum tunsoarea asta nu a fost inceputul, nu va fi nici sfarsitul! Si zau daca mi-ar parea rau! Bine imi sta cu freza futurista, frumoasa ma simt si mi se zice ca as fi, dar e ceva ce striga in mine: nevoie, domne’, de par lung! Femeie sunt eu fara pleata flamboaianta pana la o varsta?! Frumos imi sade mie fara dovada feminitatii la purtator?! Si chiar daca sunt moderna si ma prinde stilul androgin (e scris si in stele, mai mult nu zic!), e pacat sa treci prin viata fara par lung-lung! Stiu, mai am timp destul. M-am gandit ca o solutie ar fi sa astept sa ies la pensie ca sa nu imi ajunga banii pentru stilist, dar parca ma vad gata sa renunt la vitamine si proteza dentara numa’-numa’ sa mai tai o lecuta din coama! Zau… Poftim?! Cum adica perucile nu se tund?!?