Noi vs Ei
De
Alina Croitoru
Joi, 02.10.2008
Chiar daca inlocuiesc mirarile profunde cu priviri sictirite si exclamatiile de dezgust cu cate un cuvant mai greu de pronuntat de noi (si asta nu stiu daca noi nu il pronuntam din pudoare sau din alte cauze), ne asemanam izbitor! Discutiile se deschid rapid, cu senzationalul servit din prima! Ce a facut respectivul, ce a mai vazut si, bineintels, morala care nu se va servi vreodata ca exclamatie, ci se va lasa dedusa. Nu lipsesc din meniu nici caracterizarile directe si indirecte ale celorlalti, prezenti si mai ales absenti: “arata ca…”, “avea o sapca…”, “o bluza manelistica de iti venea sa…”. Aprecierile nu raman doar la nivelul stilului, se fac referiri subite si la coeficientul de inteligenta si dotare spirituala a respectivului/respectivei supuse disecarii de grup. Mult ras, aprecieri care mai de care mai “spirituale” si cate unul care sa echilibreze situatia mutand discutia de la o victima la alta, ca baietii nu se obosesc sa faca sesiune pentru “snoaba aia de Georgeta care s-a maritat cu distrusul ala plin de bani si care-o arde acum numai prin strainatate ca are monetar de tocat”, ci trec frumos pe la toata lumea, deodata sau pe rand. Oricum, barfa exista si nu se zgarcesc pretiosii nostri de la a da cu noroi pe peretii tuturor. De ce? Asa, just for fun…
Bineinteles ca exista si lucruri care ne separa! Daca dupa o repriza de desfintare a stimatei/stimatului X noi trecem frumusel la disctutia despre “ce mai face tipul tau”, “la ce coafor te-ai mai dus” sau “vezi ca au reduceri la magazinul ala, mi-am luat eu o fusta bomba”, baietii se risipesc pantagruelic la o gustarica buna, la o ocheada catre domnisoara care intra in bar sau chiar la o tura de hi5 ca tot a adus Gigel laptopul cu el. Baietii par rai intre ei, dar de fapt sunt doar glumeti. Ei nu se tem sa se barfeasca pe la spate, pentru ca se revanseaza fiecare la vremea lui. Ei nu se pupa pe obraz si nici nu isi fac complimente false in timp ce au fantezii in care joaca ping-pong cu globii oculari ai stimatei “prietene”. Ei nu iau nimic personal si nici nu pleaca vreodata tunand sau fulgerand ca Xuleascu a zis nu stiu ce despre mine. Nu le plac scandalurile, nu le plac actele gratuite, facute doar ca sa te lauzi (“fata, am fost in Singapore, ma duc sa urlu in tot biroul!”) si nici nu se tem sa se rataceasca o zi intreaga prin oras, din bar in bar. Sunt amuzanti si cultiva naturaletea. Nu zic acum ca toti sunt la fel si ca noi, toate, am fi opusul lor. Doar ca ma enerveaza uneori cand ni se zice ca suntem diferiti. De fapt, suntem la fel! Ne innebunesc vorbitul, socializarea si consumul. Singura diferenta este cea de nuanta, de metoda. Si ei barfesc, si ei se topesc dupa iesit, si ei vor si de-aia si de-aia si de-aialalta! Astept ziua cand vom sta la un loc si sa nu ne mai simtim “ca intre fete” sau/si “ca intre baieti”. Nu stiu daca ar trebui sa doboram zidul prin care “e urat sa injuri de fata cu fetele” sau “nu trebuie sa las sa se vada ca port A la sutien” etc, dar cred ca suntem prea asemanatori ca sa nu jucam cu cartile pe fata. Oricum, misterul dintre sexe nu consta in cultivarea obstinenta a diferentelor dintre ele. Parerea mea…
Urmareste-ne pe Google News
