Varsta frumusetii tale

     O priveam pe doamna aceea care avea cel mai frumos par castaniu din cate am vazut la o femeie de varsta dumneaei. Sa fi avut vreo 45 de ani, dar parul si chipul intru totul mi-au aratat o sustragere din fata argumentului varstei. Parul ei tuns pana la nivelul gatului era de-o ascultare dreapta, parea indreptat cu placa. Am intrebat-o si mi-a spus ca asa este el, drept, iar culoarea este cea naturala—nu se vopsise niciodata. Impresionata, am privit scurt dar patrunzator parul doamnei si mi-am dat seama ca nu surprind fire albe. Ce noroc purta cu sine ca sa se poata sustrage unei imbatraniri inevitabile? Nu am intrebat, dar toata povestea m-a facut sa ma gandesc la ani, la frumusetea care se transforma fara sa intrebe si care se vede in toate in cele din urma, in par in cele dintai. Parul ne albeste... Curios lucru ! Sa cautam explicatii medicale, sa certificam ca asa este normal pentru o consolare utopica ?! Imbatranirea este un proces normal, dar certitudinea aceasta nu il face cu nimic mai putin dureros...
     Nu toate suntem asa si atunci apelam la subterfugii salutare. Ne vopsim. De ce ne vopsim ? Cand suntem foarte tinere ne place sa fim in trendul generatiei noastre, sa ne bucuram de culoare, de varietate, de cautari si descoperiri personale. Apoi, ajunse la maturitate, obisnuite deja cu un look sau cu o atitudine, continuam sa ne vopsim, identificate fiind cu ceea ce vom fi fost de atata timp—blonde, roscate, brunete. Asa multe dintre noi nici nu observam cand apar fire albe, dar pentru o femeie e cumplit momentul in care vede schimbul de estetica pe care trebuie sa il accepte pana la urma. Primele fire iti dau de gandit, urmatoarele, din ce in ce mai multe, te fac sa intelegi ca nu ai de ales si trebuie sa te imapaci cu ceea ce e. Se vopsesc atunci, ascunzad firele albe, pe ele de altii si poate uneori pe ele de ele, de realitatea lor doar modificata cromatic, nedesfiintata. Devine apoi o lupta personala cu parul alb, cu parti din tine pe care nu poti sa le accepti. Te gandesti, suferi--parul alb iti scoate peri albi. Ni se va intampla tuturor pana la urma, diferenta o face felul in care acceptam realitatea si felul in care ii raspundem. Astfel, a iti fi bine in pielea ta la orice varsta devine o proba de caracter, un test a ceea ce ai acumulat intr-o viata « destul de traita. »
      E drept ca unele dintre noi se inteleg mai bine cu anii, asa cum e doamna de care am spus. Dar sunt altele care se aleg cu par alb mai devreme. La 20 de ani chiar. Ce ramane de facut ? Nu te impotrivi naturii tale, aliaza-te cu ea, nu te plange, fa ceva, alege ceea ce te face sa te simti mai bine fara a deveni dependenta de acel lucru. Traieste cu ceea ce esti si vei vedea ca poate si timpul sa te mai astepte cativa ani. Asa ca... relaxeaza-te si ai incredere ca pana la urma calea cea mai buna e cea pe care o alegi singura. Asa se fac marile alegeri... singure, chiar daca le facem de dragul nostru sau de dragul altora. Asculta-te si crede in tine ! Oricum frumusetea are varstele tale si doar se transforma; nu ramane prinsa in canoanele unui singur tip...