Totul despre cârtița cu nas stelat

Ce este cârtița cu nas stelat?

Cârtița cu nas stelat este un animal mic, de dimensiunea unui hamster. Are o înfățișare ciudată, având în loc de nas un organ cu mici tentacule, precum o caracatiță. Acesta este un organ tactil prevăzut cu receptori senzoriali extrem de sensibili, cunoscuți sub denumirea de organele lui Eimer.

Organele lui Eimer au fost descrise pentru prima dată în 1871 de către zoologul german Theodor Eimer. Ele sunt organe cu epidermă modificată și sunt prezente la multe specii de cârtițe, însă cârtița cu nas stelat prezintă peste 30.000 de tentacule, mai multe decât la orice altă specie.

Cârtița cu nas stelat este oarbă, însă acești receptori tactili foarte sensibili o ajută să detecteze și să consume extrem de rapid prada, în doar 120 de milisecunde. Pentru a vâna, ea își atinge organul în formă de stea de pământ. Poate atinge 10 sau 12 locuri diferite într-o singură secundă. La fiecare atingere, 100.000 de fibre nervoase trimit informații către creierul cârtiței, adică de 5 ori mai mulți senzori tactili decât cei din mâna omului. Creierul său decide apoi în aproximativ 8 milisecunde dacă prada este comestibilă sau nu.

Organul tactil al cârtiței cu nas stelat este atât de sensibil încât poate detecta câmpurile electrice emise de un animal pe măsură ce se mișcă înainte. Se crede că ciudata creatura poate detecta vibrațiile undelor seismice.

Unde trăiește cârtița cu nas stelat?

Cârtița cu nas stelat este originară din estul Americii de Nord (nord-estul Statelor Unite și sud-estul Canadei) și trăiește în habitate cu sol umed. Aceste animale preferă zonele cu drenaj slab, precum pădurile de conifere și foioase, pajiștile umede, poienițele, mlaștinile și turbării. De asemenea, ele se regăsesc pe malurile pârâurilor, lacurilor și iazurilor și se vor aventura în ele pentru hrană. Deși preferă zonele umede, micuțele cârtițe au fost văzute în pajiști uscate, la o distanță de 400 m de apă.

Sunt animale diurne și sunt active pe tot parcursul anului. Sapă tuneluri prin zone mlăștinoase, însă cuiburile sunt construite pe o zonă înălțată care este mai uscată. Această specie este semi-acvatică și uneori tunelurile lor se deschid direct în apă.

Cârtițele cu nas stelat pot înota bine și se scufundă câteva secunde, uneori rămânând sub apă mai mult de 30 de secunde. Aceste animale uimitoare sunt capabile să mirosească și sub apă, prin expirarea bulelor de aer pe obiecte și apoi inhalarea lor pentru a transporta mirosurile înapoi prin nas.

În timpul iernii, vânează mai mult în apă, deoarece solul umed este probabil să fie înghețat. Dacă vin deasupra solului în căutarea hranei, de obicei fac acest lucru noaptea.

Sunt foarte puține informații despre modul în care comunică între ele. Se știe că exemplarele tinere produc zgomote înalte, în timp ce adulții scot sunete șuierătoare.

Cu ce se hrănește cârtița cu nas stelat?

Cârtița cu nas stelat este carnivoră (vermivoră). Mănâncă în principal nevertebrate, dar uneori mănâncă și insecte terestre, moluște, crustacee acvatice și pești mici.

La fel ca ceilalți aproximativ 30 de membri ai familiei cârtițelor (Talpidae), cârtița cu nasul stelat face parte din ordinul mamiferelor Insectivora, un grup cunoscut pentru metabolismul său ridicat și apetitul extraordinar de mare. Ea trebuie să găsească suficientă pradă pentru a supraviețui iernilor reci din America de Nord. Găsește multe râme în sol, dar și o mulțime de nevertebrate mici și larve de insecte care se găsesc în noroiul și frunzele din habitatul său umede și în iazurile și pâraiele unde înoată.

Cum se reproduce, cât trăiește, ce prădători o amenință?

Cârtița cu nas stelat pare să fie monogamă.  Masculii și femelele se împerechează de obicei toamna și rămân împreună pe toată durata sezonului de împerechere, care este martie și aprilie. Sarcina este de aproximativ 45 de zile, puii fiind născuți la sfârșitul lunii aprilie până la mijlocul lunii iunie. O femelă are 1 pui pe an. Puii nu au păr la naștere, au aproximativ 49 mm lungime și cântăresc aproximativ 1,5 g. Ochii, urechile și steaua lor sunt funcționale după aproximativ 2 săptămâni. Sunt independenți când au 30 de zile și se maturizează sexual la 10 luni.

În ceea ce privește durata de viață a cârtiței cu nas stelat, nu se știu foarte multe lucruri despre acest lucru. Deoarece reproducerea este limitată la doar 1 pui pe an, se speculează că poate avea o durată de viață relativ lungă pentru un mamifer de mărimea sa, poate de la 3-4 ani în sălbăticie. Unele cârtițe cu nas stelat au trăit 2 ani în captivitate.

Ca prădători, cârtița cu nas stelat este vânată din aer de bufnițe sau șoimi. La sol, atât câinii domestici, cât și pisicile le vor captura dacă pot. În apă, nurcaeste cel mai mare prădător pentru această cârtiță, dar pot fi și broasca taur și bibanul cu gură mare.

Alte informații interesante despre cârtița cu nas stelat

Cârtița cu nas stelat are un rol important în multe ecosisteme de zone umede, oferind hrană unor carnivore și consumând multe nevertebrate acvatice. Aceste animăluțe nu sunt periculoase pentru oameni, dar pot provoca daune unor peisaje sau grădini. Pe de altă parte, pot aduce beneficii oamenilor prin prădarea larvelor insectelor dăunătoare. În plus, în tunelurile pe care le sapă prin pământul umed, cârtițele oferă aerare pentru rădăcinile plantelor care altfel ar putea fi prinse în solul anoxic.

Cum să ții departe de gospodărie cârtițele?

Cârtița cu nas stelat trăiește în America de Nord, deci este puțin probabil s-o întâlnești în gospodăriile din România. În schimb, poți întâlni alte specii de cârtițe, care îți pot distruge pajiștile frumos amenajate din cauza tunelurilor lor. De asemenea, pot distruge culturi, toci lamele de cosit și chiar roade rădăcinile copacilor sau legumelor din curte. Din aceste cauze, mulți oameni sunt tentați să le vâneze și să le omoare, însă trebuie să știi că aceste animăluțe pot fi de mare folos solului.

Așa cum menționam mai sus, cârtițele mănâncă insectele, viermii și nevertebratele care strică plantele și aerează solul, astfel încât nutrienții sunt mai bine absorbiți de plantele din grădină. De asemenea, cârtițele te scapă de coropișnițe, larve de cărăbuși sau alte larve dăunătoare.

Dacă totuși nu le vrei pe proprietatea ta, există metode de a le îndepărta, fără să le omori. Iată câteva dintre acestea:

1. Ca să nu ai mușuroaie de cârtiță, poți monta o plasă specială înainte de construirea grădinii. Această plasă împiedică cârtițele să iasă la suprafață, ci doar vor săpa până vor găsi un loc potrivit pentru a face un mușuroi. 

2. Mori de vânt, sticle fără dop și alte obiecte care amplifică zgomotul de-afară sau vibrațiile. Cârtițele sunt foarte sensibile la vibrații, de aceea dacă pui în mușuroi mori de vânt din plastic sau sticle fără dop, ele se vor îndepărta singure.  

3. Montarea unor capcane speciale de cârtițe. Dacă nicio altă metodă nu funcționează, poți pune capcane speciale care nu le omoară, ci le țin doar captive. Le poți apoi elibera în altă parte și poți pune în mușuroaiele goale naftalină sau motorină pentru a le împiedică să reapară în grăsina ta.

Așadar, cârtița cu nas stelat este o creatură unică, cu o înfățișare ciudată și cu un nas extrem de sensibil. Este puțin probabil s-o întâlnești în curtea ta, dar ai multe șanse să-i găsești rudele din Europa!  

Citește și: Grădina de zarzavat: dăunători și soluții naturale