Viața pare că nu este niciodată corectă, mai ales la capitolul dragoste. Întotdeauna va exista cineva care va iubi mai mult într-o relație, care se va sacrifica mai mult și care își va oferi inima pe tavă. Asta fără să știe că sentimentele sale, timpul său și iubirea sa vor fi toate mototolite, precum o hârtie, și vor fi aruncate la gunoi.
De cele mai multe ori nu ne este dat în viață să găsim ceea ce ne dorim. Mai ales acea persoană după care tânjim cu toată ființa noastră. Acel om pe care vrem să îl iubim și care la rândul său să ne iubească în aceeași manieră în care suntem noi dispuși să o facem.
Dragostea este o luptă acerbă. O luptă între omul care iubește din toată inima și vrea să ofere tot ceea ce are el mai bun și omul care nu știe să aprecieze nimic din toate aceste lucruri, dar care, după un timp, își va da seama că și-a ratat șansa la fericire.
Când scriu aceste rânduri, mă gândesc la TINE. La cel pe care l-am iubit nespus de mult, la omul pentru care mi-am sacrificat timp, sentimente, emoții și gânduri. Dar mai ales, la omul pentru care mi-am sacrificat inima.
Ai apărut în calea mea atunci când totul părea că nu are niciun sens, când griul vieții pusese stăpânire pe mine. Tu mi-ai oferit acea doză de fericire care m-a readus la viață, dar nu știam că tot tu vei fi cel care mă va face să descopăr o nouă nuanță de gri. Acea nuanță care îți rupe inima și sufletul în bucăți.
Știu că acum totul pare roz pentru tine și nu te-a afectat deloc momentul în care mi-ai dat drumul la mână și m-ai abandonat în pustiu, împreună cu un bagaj plin de amintiri și vise.
Când vei realiza că m-ai pierdut, va fi deja prea târziu
Nici nu vreau să îmi imaginez momentul în care vei realiza că ai pierdut femeia care și-a rupt jumătate din inimă doar pentru a o completa pe a ta. În acel moment, în interiorul tău se va produce o ruptură, iar durerea va fi de 10 ori mai intensă decât a mea.
Nu îți spun aceste lucruri pentru că îți doresc răul, ci doar pentru că mai am o fărâmă de speranță că vei învăța să apreciezi ceea ce ai la momentul respectiv.
Îți amintești de momentele în care te trezeai lângă mine și obișnuiam să mă joc în părul tău pentru că știam cât de mult îți place? Când te priveam cu toată dragostea încercând să îți citesc sufletul în speranța că pot descoperi ceea ce îl macină? Dacă aș fi putut, ți-aș fi luat toate grijile și toate rănile trecutului și le-aș fi pus în sufletul meu. Doar ca să te văd fericit.
Sau poate îți amintești de momentele în care lăsam grijile mele deoparte și îți acordam tot timpul meu atunci când vedeam cât de copleșit erai de anumite situații. Atunci când parcă te aflai într-un labirint și nu puteai găsi ieșirea, eu îți întindeam mâna și te ghidam către ea.
Am fost lângă tine și nu te-am părăsit în momentele în care nimeni nu avea încredere în tine, pentru că știam că poți, știam că vei reuși. Te-am sprijinit și te-am motivat de fiecare dată. Am fost lângă tine când aveai nevoie de o îmbrățișare, de un sfat, de un sărut, de un om care să îți arate că meriți să fii iubit necondiționat.
Poate că acum nu îți aduci aminte de toate aceste momente, dar într-o zi te vei uita peste pozele cu noi și îți vei aminti cu siguranță! Și crede-mă, ziua aceea este mai aproape decât crezi.
Poate că ceea ce urmează să spun va suna greșit, dar simt înăuntrul meu că trebuie să îmi mulțumești pentru zilele și nopțile în care muream de dorul tău și speram că te vei întoarce la mine, pentru lacrimile pe care le-am vărsat, pentru mesajele și telefoanele care nu au primit niciodată un răspuns, pentru îmbrățișările și sărutările în care nu te simțeam deloc aproape, cu toate că erai în brațele mele.
Dar trebuie să îmi mulțumești mai ales pentru singurătatea pe care am trăit-o în doi și pentru că te-am iubit sincer și frumos, chiar și atunci când poate nu meritai!
Cândva erai prezentul și viitorul meu! Acum ești doar o amintire uitată în abis.
Cu drag,
A ta pentru niciodată!
Urmareste-ne pe Google News
