De ce m-a înșelat? A cui este vina, până la urmă? Vom reuși oare vreodată să depășim acest moment de cumpănă? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care și le pune orice persoană, în mod obsesiv, după ce a descoperit că a fost înșelată de cel/cea pe care îl/o iubește cel mai mult.
Ei bine, infidelitatea, în toată gloria sa, are o bază profundă, chiar foarte profundă și ascunde în spatele său motive de-a dreptul nebănuite și surprinzătoare. Despre acest subiect inconfortabil și atât de sensibil al vieții de cuplu ne-a vorbit psiholog clinician şi terapeut acreditat în metoda ESPERE Daniela Dumitrescu într-un interviu marca Divahair. Descoperă și tu în rândurile de mai jos care este adevărata cauză a infidelității, cum se poate contracara ea, dar și dacă mai există cuplu după o astfel de experiență dureroasă!
Divahair.ro: De ce unul dintre parteneri sau poate chiar amândoi ajung să fie infideli într-o relație?
Daniela Dumitrescu: Există această percepție la nivel public cum că la infidelitate se ajunge doar atunci când cuplul are o problemă sau când unul dintre parteneri nu reușește să răspundă nevoilor celuilalt. Acest fapt poate fi considerat adevărat, dar nu în totalitate, pentru că infidelitatea nu este neapărat un sindrom al unui cuplu nefuncțional. Infidelitatea apare și în cazul cuplurilor funcționale. Chiar și în relațiile satisfăcătoare, există parteneri care înșală, așa că nu am putea spune că infidelitatea este un simptom al cuplului.
Putem preveni infidelitatea?
Pe scurt: nu. Fidelitatea este o valoare personală. Dacă am în structura mea personală această valoare, eu, pur și simplu, nu voi înșela. Însă dacă fidelitatea nu face parte din sistemul meu de valori, dacă fidelitatea pentru mine nu contează, eu voi înșela, indiferent de persoana cu care sunt căsătorită. Fidelitatea nu are legătură cu partenerul, nu este ceva ce se cere sau ceva ce se oferă la schimb. Este doar o valoare de sine stătătoare pe care eu o am sau nu.
Dacă eu nu prețuiesc fidelitatea ca și valoare, partenerul meu poate face orice, eu oricum voi înșela. Asta înseamnă că un partener nu poate face nimic pentru ca celălalt să nu înșele. Înșelatul nu ține cont de calitatea partenerului sau a relației, ci de calitatea mea ca individ partenerial și relațional. Eu vin în relație cu această valoare sau nu. Tocmai de aceea, la începutul unei relații, este bine să întrebăm partenerul dacă pentru el contează fidelitatea.
Există o diferență între fidelitate și loialitate. Eu am ajuns la concluzia că bărbații sunt loiali, dar nu sunt fideli și că femeile sunt fidele, dar nu sunt loiale. Bărbații loiali sunt cei care se întorc la partenerele lor indiferent de ce se întâmplă. Dacă eu ca femeie reușesc să stârnesc loialitatea într-un bărbat, el m-ar putea înșela, dar se va întoarce întotdeauna la mine. Asta înseamnă că el îmi este loial, dar nu fidel.
Femeile, în schimb, sunt fidele și pretind fidelitate, însă atunci când lucrurile încep să scârțâie, ele tind să nu mai fie loiale partenerului inițial. Noi, ca femei, nu avem structural ideea de loialitate și nu o putem diferența de fidelitate. Dacă ne gândim la istorie, putem înțelege că bărbații erau loiali dintotdeauna: unui principiu, unui ordin, reginei și așa mai departe.
Care sunt simptomele infidelității? Ne putem da seama că partenerul ne înșală?
Dacă este un "debutant" da, dar dacă este un profesionist nu. Marea greșeală pe care o fac oamenii atunci când înșală este că încep să modifice relația în care sunt deja. Nu mai sunt la fel de atenți, nu mai sunt la fel de implicați, devin mai distanți. Atunci când înșală, partenerul meu ar putea începe să se preocupe mai multe de aspectul său, însă nu în preajma mea.
Însă un profesionist nu face astfel de greșeli. El știe că trebuie să se comporte la fel în relație, poate chiar mai drăguț ca înainte. În acest caz, loialitatea este mai dezvoltată decât fidelitatea. Partenerul se întoarce la partenera sa inițială și se preocupă de ea, chiar dacă se întâlnește și cu alte persoane.
Infidelitatea este doar de natură fizică sau poate fi și emoțională?
Asta este o întrebare pe care o pun în general femeile. Pentru bărbați, înșelatul este mai mult practic, să zic așa. Dacă partenerul meu începe să se confeseze unei prietene apropiate lui în loc să-mi spună mie anumite aspecte ale vieții sale, m-aș putea simți înșelată emoțional. În acest caz, ar trebui să mă întreb care a fost reacția mea atunci când el a încercat să discute cu mine.
Am fost eu, cu adevărat, deschisă? I-am acordat atenție? Poate că atunci când el mi-a vorbit despre lucruri emoționale, reacția mea nu a fost satisfăcătoare. Ceea ce pot face în acest caz este să încerc să înțeleg ce îi oferă persoana respectivă și nu o pot face și eu. Ce anume din reacția sa este satisfăcător pentru partenerul meu?
Însă trebuie să înțelegem cu toții că noi, ca oameni, nu vom putea satisface niciodată toate nevoile partenerilor noștri. Și nici nu este recomandat să o facem.
Un alt lucru foarte important de luat în calcul aici este faptul că într-o relație nu este necesar să discutăm orice cu partenerul. Acesta este doar un mit. Nu are rost să încărcăm relația cu informații care nu ajută cuplul sau relația. De exemplu: de ce i-aș spune iubitului meu că șeful meu obișnuiește să-mi pună o cafea pe birou dimineața? Nu mă va ajuta cu nimic să fac asta. Știu că în acest caz este vorba despre un simplu flirt, care nu afectează cu nimic relația de cuplu. În schimb, aș putea povesti asta unui amic și în felul acesta aș putea afla o părere obiectivă, dacă am nevoie de ea.
Infidelitatea este genetică? Se poate moșteni? Sunt unii oameni mai predispuși la infidelitate decât alții?
Ființele umane nu sunt atât de monogame precum credem. Noi, oamenii, am trăit dintotdeauna în triburi, în colectivități și suntem ființe sociabile și sociale, până la urmă. Fidelitatea este o structură care a fost cumva creată pentru binele civilizator al nostru, însă nu suntem chiar atât de monogami precum credem sau precum am vrea să fim.
Dacă, de exemplu, ne gândim la diferența dintre extrovert și introvert, am putea spune că o persoană care este extrovertită și adoră interacțiunea cu alții poate fi mai predispusă la curiozitatea de a experimenta și alte întâlniri. Dar asta nu înseamnă că persoanele extroverte nu au principiul fidelității.
Dacă am crescut într-o familie religioasă și rigidă, pentru mine fidelitatea este o valoare foarte importantă și nu voi înșela. În schimb, dacă am crescut într-o familie lejeră care s-a confruntat cu mai multe relații complicate, poate că voi fi mai deschisă să experimentez și eu, la rândul meu. Relațiile sunt mult mai diverse și mai nuanțate decât ne imaginăm noi.
Cum se tratează infidelitatea? Putem ierta sau uita că partenerul a fost infidel?
Să spunem că eu nu sunt foarte sigură de fidelitatea mea, decid să experimentez o dată și iese prost. Și atunci mi-aș putea spune eu mie că nu voi mai înșela niciodată. Este o promisiune pe care mi-o fac mie, nu celuilalt. Adică mă pot auto-trata dacă eu reușesc să îmi asum această fidelitate față de partener. Dar este a mea, căci nimeni nu îmi poate impune fidelitatea.
Nu văd infidelitatea ca pe o boală ca să pot spune că se tratează. Dar pot spune că este un fenomen care se întâmplă. Trebuie văzut pentru fiecare partener în parte ce înseamnă acest lucru și dacă se poate accepta sau nu o astfel de situație. Nu există o linie generală, ci situații și situații.
Oameni pot ierta infidelitatea, însă nu este chiar atât de simplu să faci asta. Se spune că iertăm, dar nu uităm. Ei bine, dacă nu uiți, nu ierți.
Există cuplu și după infidelitate?
Sigur. Dacă vorbim deschis despre asta, dacă înțelegem de fapt ce s-a întâmplat acolo, dacă înțelegem că există o nevoie a partenerului pe care nu o putem satisface. Depinde de la persoană la persoană. Fiecare om în parte vine cu povestea ei și în funcție de cum este integrată fidelitatea în viața sa va putea accepta sau nu să meargă mai departe cu partenerul infidel.
Cum se poate repara relația după un moment de infidelitate?
Trebuie să vedem dacă infidelitatea a zgâlțâit sau nu cuplul respectiv, pentru că sunt persoane care acceptă acest lucru și nu sunt afectate prea tare. Dacă în schimb, după o experință de acest gen, relația începe să scârțâie, trebuie să discutăm deschis și să vedem ce se ascunde în spatele acestui comportament.
De exemplu, este greșit să spunem "m-ai înșelat". Nu, el nu te-a înșelat, ci a înșelat. Dacă spun că a înșelat este ca și cum eu mi-aș asuma comportamentul său. Ceea ce trebuie să facem noi, totuși, în acest caz, este să căutăm cauza infidelității împreună. Cu cât reușesc să înțeleg mai bine de ce a înșelat partenerul din perspectiva sa, nu din a mea, cu atât avem mai multe șanse să integrăm mai bine evenimentul.
Dacă rămân blocată în această poveste, atunci nu voi reuși să rezolv mare lucru. Este important să comunicăm, să discutăm deschis, să analizăm situația și să integrăm într-un mod sănătos acest eveniment în relația noastră. O criză în cuplu poate redefini relația și o poate duce la un alt nivel.
Până la urmă, a cui este vina în cazul infidelității?
A nimănui. Nu eu am făcut ceva ca el să înșele și nici el nu a făcut ceva ca eu să înșel. Această scuză este doar o justificare de suprafață.
Poți urmări interviul cu psiholog Daniela Dumitrescu și în format video chiar mai jos.
Și nu uita că pe pagina de Facebook Divahair.ro găsești multe alte interviuri și informații utile în legătură cu viața de cuplu și problemele care apar pe parcursul unei povești de iubire!
Urmareste-ne pe Google News
