Să vorbești deschis despre trăirile tale cele mai intense, fără teama că vei fi judecat, este un sentiment absolut eliberator. Este ca și cum cineva îți ia o piatră de pe suflet și te ajută să respiri adânc. Trădarea în cuplu este considerat în continuare un subiect tabu în societate, iar multe persoane se grăbesc să le pună la colț pe cele care au curajul de a admite anumite fapte.
Nu regret că l-am înșelat pe soțul meu. Mulți nu vor înțelege niciodată de ce și este complet în regulă. Este foarte important să știi că doar pentru că ai făcut ceva pe care unii îl consideră de neiertat nu înseamnă că trebuie să te simți vinovat sau să regreți.
Mariajul meu a fost diferit față de celelalte. În fapt, nici nu am vrut să mă căsătoresc. Eram tânără, naivă și constrânsă să fac "ce trebuie". M-am gândit că sunt mulțumită de iubitul meu, aveam o casă împreună, aveam joburi decente... Am crezut că acesta este cursul firesc al vieții. În ziua nunții noastre a fost primul semnal că fac ceva greșit. Chiar am încercat să fug de la eveniment. Dar mi s-a spus că este normal să mă simt astfel și că "vorbeau" doar emoțiile. Plângeam în timp ce mergeam spre Altar, dar nu pentru că eram îndrăgostită, ci pentru că îmi era frică. Noaptea nunții noastre a fost anostă, el a adormit înainte să ne consumăm căsnicia.
Îmi controla fiecare aspect al vieții
În zilele ce au urmat, el chiar a glumit pe seama faptului că ar prefera să meargă în vacanță cu prietenii săi. În luna de miere abia ne-am vorbit, cu excepția cazurilor în care erau și alți oameni în preajmă și mă ținea strâns de mână, prefăcându-se că suntem un cuplu tânăr și îndrăgostit. Totul s-a schimbat treptat. El s-a schimbat enorm. A început să-mi controleze fiecare aspect al vieții. Mi-a spus de nenumărate ori că dacă mă îngraș mă va părăsi. Deși, în ciuda faptului că sunt într-o formă fizică foarte bună, când am vrut să măncânc o ciocolată, el mi-a smuls-o pur și simplu din mână. Chiar și în acele momente, tot nu realizam ce mi se întâmplă.
Dar dacă încerc să rememorez anumite clipe, îmi dau seama că existau multe "steaguri roșii" înainte de a ne căsători. Ura faptul că aveam un salariu mai mare decât el, ura că oamenii erau mai interesați de cariera mea decât a lui și ura că aveam o relație frumoasă cu familia mea. Am început chiar să o sun pe mama mea pe ascuns, doar pentru a evita întrebări de genul: "Ce i-ai mai spus despre noi?"
Dar asta nu l-a oprit. A început să îmi controleze telefonul și să mă întrebe ce anume am vorbit cu anumite persoane pe care le-am sunat. Trăiam la limita suportabiliății. Ștergeam toate mesele și istoricul apelurilor înainte de a veni acasă de la serviciu, iar acest lucru îl înfuria și mai mult. Abia la câteva luni de la nuntă mi-am dat seama că nu îl iubesc absolut deloc. Mai rău: nu suportam să fiu în preajma lui. Lucram ore suplimentare și făceam tot posibilul să îl evit pentru că uram să fiu lângă el.
Singurul loc în care mă simțeam cu adevărat liniștită era la birou. Eram departe de el, înconjurată de oameni buni și făceam ceva care îmi plăcea. Am avut mereu o carieră frumoasă, iar acest lucru m-a ajutat să rămân pe linia de plutire. Însă nu m-am simțit niciodată în viața mea atât de singură și de izolată.
Aventura mi-a deschis ochii
La acel moment aveam doi prieteni buni care se confruntau și ei cu probleme în cuplu. Tipa se separase deja de soțul ei, iar celălalt era în proces de divorț. Era o adevărată provocare să păstrez legătura cu ei. Stabileam ore la care ne sunam și corespondam doar cu ajutorul unei adrese de mail false. Aveam cu toții aceeași experiență groaznică a unor relații toxice.
Citește și: 6 lecții de viață pe care femeile le-au învățat din înșelat
În timp, am început să mă apropii din ce în ce mai mult de amicul meu care era încă însurat. Mi-am dat seama că mă îndrăgostesc de altcineva și am vrut să îi spun soțului meu ce simt. Am deschis o discuție de genul, însă el nu a făcut decât să râdă de mine și să-mi spună că eu nu voi putea niciodată să îl părăsesc. Nu aveam voie. Însă eu eram atât de epuizată să mai lupt, încât pur și simplu nu am găsit calea să plec. Totuși, am avut o aventură cu amicul meu, cât timp încă eram căsătorită. Dar nu regret nici măcar o secundă că mi-am înșelat partenerul de viață.
În prezent sunt căsătorită cu acel bărbat și nu m-am simțit niciodată mai iubită și mai apreciată. Acum am o căsnicie minunată, dar mi-au trebuit multe ore de terapie pentru a reuși să-mi recapăt încrederea în sine. Am găsit puterea de a-mi părăsi soțul care m-a abuzat emoțional ani de zile. Aventura mea m-a făcut să realizez că sunt demnă să primesc iubire și că pot avea șansa de a fi fericită din nou.
Surse articol: Projecthotmess / Womenshealthmag / BusinessInsider
Urmareste-ne pe Google News
