Sindromul Peter Pan sau... barbatul imatur din viata ta!

Da, l-am intalnit, am pierdut 4 ani cu el intr-o relatie care mi-s scos peri albi si din pacate, chiar si acum, dupa 1 an si jumatate de cand suntem despartiti inca ne mai tachinam si tatonam desi de la o zi la alta reusesc sa devin tot mai detasata de el si sa realizez tot mai mult ca nu va fi niciodata un barbat responsabil, care stie ce vrea si care sa ma puna pe primul plan. E graoznic sa ai parte de un astfel de barbat care doar se joaca, traieste clipa si nici o clipa nu se gandeste pe viitor.

Ultima intrebare e bestiala, dac noi cu sindromu asta vom ramane singuri =))) ce ziceti daca 2 cu acest sindrom se cunosc de cand erau copii mici si ma refer 5 ani :) stau in aceeasi zona de 21 de ani :)) stau amandoi la etajul 1 amandoi au balcoanele pe aceeasi parte :)) camerele lor sunt pe aceeasi parte..Si gandesc la fel ca doua picaturi de apa :) .Asa si am citit mai jos de medicamente..Eu unul cred in vointa..si cu vointa se poate controla chestia asta..Dac reusesc prin puterile psihologiei sa manipulez oameni.. Pot sa ma controlez si pe mine insumi.. Io pe strada sunt serios n-am treaba ma implic.nu foarte mult cand vine ceva greu da na..Dar cand sunt acasa sunt copil =)) leg cu ate pixuri stric alte lucruri dac repar iar stric, dac am o sarma ceva bobinez pixuri =))) da na detalii.Si nu sunt nebun :D .Si bomba tare e ca telepatic si io si persoana de vizavi de mine vrem sa scriem o carte despre instructiunile de folosire a unui om cu sindromul asta :))..Cireasa de pe tort e ca amandoi aveam acelasi gand fara sa vb dinainte sa facem cartea..

sufera capul vostru de multe. cum ar fi sindromul sigurantei materiale, vreti doar sa va maritati. acuma nu mai faceti pe romanticele, nu vreti iubire? genul ala de barbati nu e peter pan, ca e stupida comparatia, mai corect ar fi tipul barbatului liber. in tipul acesta se incadreaza multi artisti, intelectuali, oameni care au si dileme extra fotbalistice, in orice caz mult peste idealul unei neveste cu sortulet. De asta sunt oamenii astia imaturi? ca nu se leaga la cap cu voi, sa va puneti curu-n dreapta masinii si sa-l cicaliti, si culmea pe banii lui, ca doar nu va uitati la unul prapadit, doar va credeti toate Marlyn Monroe. Exact acel tip uman e cel cu care se poate trai adevarata iubire, iar primele care nu au nevoie de asa ceva sunt femeile cu pragmatismul lor cu tot.

mi s pare f ciudat ca nu sunt singura in situatia asta...e un copil in kre tot sper ...d vreo 2 ani tot astept sa s maturizeze insa el acu e cu mn si are nevoie d mn acu vrea sa fie singur sau sa zboare din floare in floare...nu vrea sa fim oficial impreuna insa nici nu vrea sa ma piarda...nu stiu kt o sa mai tina rabdarea mea...articolul asta kiar m-a facut sa ma gand bn la viitorul meu..poate e timpul sa zbor impreuna cu altcineva....f adevarat articolul

s-a gasit cineva sa-mi scrie povestea....fara sa ma cunoasca. RESPECT pt autor. Care-i "medicamentul" ?

si pot spune ca nu mai am incredere in abilitatile mele f mult...uneori am impresia nu o s fiu in stare de gasesc o pers langa care sami fac o viata...nu stiu ....poate sunt prea demoralizata in momentul acesta , dar mi-as dori s fie un barbat...nu un copil...un barbat langa care s ma simt in siguranta, protejata si inteleasa ,acceptata cu bune si cu rele...nu un copil dupa kre s am ce s strang mereu, pe kre sal rog de 10 ori s faca un lucru marunt, s duca gunoiul , sau s spele o cana, un" copil "....o pers care nu e in stare s inteleaga pers iubita...daca ii spui s nu faca ceva , exact aia face...exact comportament de copil...knd ii spui unui copil mic nu pune mama acolo, el rade si acolo pune mana, inconstient...off...am atat ura pt toate lucrurile acestea...uneori ...ma int dc sunt asa ghinionista...

am un astfel de barbat in viata mea....da..nu m-as fi gandit ca exista intradevar un tipar de acest gen pentru ca mi se pare f ..ciudat uneori...imatur...copilaros....discutii doar in contradictoriu , nu poate accepta lucrurile care imi plac ori nu , fara un motiv bine gandit., mereu superior in ceea cel priveste fata de ceilalti si mereu are dreptate ....am crezut ca e "perfect" , ca e omul langa care da...vreau o viata....desi am incercat sa vb cu el...am ajuns in punctul in kre sunt vinovata pt orice neglijenta a lui,,...iar knd ii spun ce ma deranjeaza imi spune ca ii reprosez mereu ceva...tot ce ii spun pt el este un repros...si d fapt ma vede p mn cea imatura....nu ne potrivim...chiar si knd am incercat s inchei relatia intrun mod "placut"....mia spus k eu fug de probleme...ca nu le infrunt...desi am incercat s ajung l un punct comun cu el...nu merge.....iar el spune k nu merge din cauza mea..pt k eu nu vreau s mearga....oare chiar asa s fie.?....acest peter pan....te schimba radical daca nu ai taria necesara pt o astfel de situatie dramatica....nu stiu cu ce fel de pers s-ar potrivi...poate cineva careia nui pasa f mult de lucruri....doar viseaza...

buna din nou! nu cred k sindromul asta are vindecare! sincer...in cazul meu el chiar era indragostit de mine...ma iubea cu adevarat! doar ca...asa e el! tragic este insa ce sentampal cu noi dupa o astfel de relatie...pe mine una a reusit s ama schimbe radiacal...si nu in sensul bun! acum nu mai am incredere in nimeni..si de mai bine de un an sunt singura...am devenit egoista..imi e teama sa mai fac ceva pentru cineva...nu vreau sa mai fac nimic pentru nimeni! nu merita sa lasam pe nimeni sa ne schimbe! suntem frumoase asa cum suntem! eu am avut ghinion si nu mai pot da timpul inapoi...si chiar mi as dori din suflet sa o pot face!...si asta doar k sa pot simti din nou...si sa pot iubi din nou! va pup! aveti grija la astfel de oameni! mai bine ii evitati de la nceput!

si eu am suferit d acest sindrom pana sa-l cunosc pe EL...dupa ce l-am cunoscut,am zis k merita sa ma vindec...si ce credeti?nu,n-a meritat...pt k m-a schimbat 100%,il vedeam ft afectat k nu primea atentia d kre avea nevoie-->i-am oferit-o...facea planuri d viitor pt noi-->le-am acceptat...era proaspat iesit dintr-o relatie-->am inteles k mai vorbea cu ea din knd in knd,pt k o facuse sa sufere...nu avea incredere in mine,zice el pt k sunt foarte frumoasa si tentatia e mare-->nu i-am dat niciodata motive d neincredere,i-am demonstrat k sunt asa cum ma vede el...dar el saracu,se gandea cum eram eu in perioada mea d "peter pan" si nu la perioada in kre am fost impreuna, in kre mi-am calcat orgoliul d nenumarate ori tot asa,sperand k va aprecia si k va fi bine...imi zicea k sunt tot ce si-a dorit,k sunt perfecta pt orice barbat-->la 2 zile dupa asta ne-am despartit pe multe motive stupide...nu,nu exista altcineva in viata lui,pur si simplu ii era frika d viitor si cum ai zis si u,i-am invadat spatiul personal cu prezenta mea :) si cine sufera?pai femeia,cine altcineva?! dc?in primul rand,pt k m-am vindecat d sindromul "peter pan" pt cineva kre aveam doar impresia k merita si akm stau si trag urmarile, iar in al2lea rand k mi-a plakt masca aia kre o avea la nebunie,reprezentand "idealul"...abia astept sa-mi treaca, sa pot reveni in "boala lui peter pan" k e muult mai bine..:D..dragele mele,atentie mare...studiati bine terenul inainte dak vreti sa-l lasati pe "peter" deoparte :D

exista tratament pentru acest sindrom?

va salut colege de suferinta :) din pacate ptr mine am avut nenorocul sa ma indragostesc orbeste de 1astfel de individ... relatia a durat 3 ani in mod oficial+cam inca jum de an a fost perioada de reprosuri si asa zisa tentativa de a pastra ce a fost frumos intre noi. Fara sa intru in detalii despre cum a fost, deoarece cred ca articolul de mai sus este mai mult decat precis si foarte bine formulat, pot sa va spun doar un singur lucru: FUGITI CAT DE DEPARTE, CAT MAI REPEDE! Eu am avut nenumeroase momente de lucicditate in care puneam in balanta momentele bune fata de cele de incertitudine si vesnica nemultumire insa mereu am cedat sperand ca va fi mai bine. Mi-a jurat de 1000 de ori ca se va schimba, imi facea cele mai frumoase declaratii de dragoste,venise chiar cu flori la aeroport si ma primise cu o cina extrem de romantica dupa ce ma intorceam in tara dupa o buna perioada de gandire...Am picat ca o fraiera de fiecare data in capcana oferirii unei noi sanse, din cauza acelei frici nejustificate fata de WHAT IF...Va spun eu, nu are sens :d pentru ca dupa 3 ani jumate de oferit sanse la nesfarsit, incurajari si avut rabdare sunt si mai multe regretele,mai multe tristetile si din pacate si mai mica stima de sine...De ce? pentru ca am sperat ca se va maturiza ca orice om normal intr-o relatie normala pentru ca am crezut ca iubirea mea si a lui fata de mine il va motiva suficient :d Asa de mult imi doresc sa ma intorc in timp dar pt ca nu se poate, va rog FUGITI VOI MAI REPEDE!

nu cred ca trebuie sa ne irosim in astfel de relatii! noi ne consumam, ei isi traiesc viata in ritmul lor! nimic dupa nu mai conteaza...nici ca revin in viata noastra peste 10 ani cand avem copii, nici peste o luna dupa relatie! asa sunt ei, tot ce putem face noi e sa evitam astfel de oameni! Foarte bun articolul! mai ales pentru cei care au trecut sau trec prin astfel de experiente! ceilalti n au cum sa si dea seama de situatie, dar o pot evita! excelent articol

am avut acum un an si ceva o astfel de relatie.El avea 30 de ani, la inceput era genul de barbat pe care mi l doream, responsabil,matur...numai k nu era el,era de fapt o fatada.Adurat ceva timp pana sa mi dau seama k de fapt el nu era in stare sa ia o decizie singur,si in decizile de cuplu era influentat de altcineva.Dar l ainceput a stiut sa si ascunda adevarata personalitate.Eu sunt o persoana realista,nu ma las doborata usor si nici nu ma dau de ceasul mortii in fata problemelor!L am iubit enorm de mult,am incercat sa fac lucrurile sa mearga, dar acum eram in paradis,secunda urmatoare in iad...si tot asa! l am alintat, m am apropiat de sufletul lui, tot ce faceam era pentru el, dar nici asa nu a mers,m am ales cu intrabari existentiale de genul: de ce faci atatea pentru mine, de ce ma iubesti, de ce e atat de frumos, nu se poate sa fie perfect...si apoi iarasi avea nevoie sa fie singur sa aprofundeze! a durat foarte mult relatia asta,nu stiu daca din cauza timpului pe acre l am petrecut impreuna sau din cauza incercarilor repetate si disperate de a face ca lucrurile s amearga!l am iubit mai mult decat merita!relatia asta m a terminat, m a zdruncinat, si acum dupa un an si ceva inca mai am probleme emotionale si neincredere din cauza asta! nu m am mai implicat in astfel de relatii, si de cate ori incearca cineva sa se apropie de sufletul meu , ma retrag..cel mai bine e sa evitati de la inceput astfel de relatii, cel ce pierde nu e el! dar noi ramanem cu sufletul zdruncinat!

Ce va mai plangeti voi , si blamati asemenea "specimene" . Cu cata ura si inversunare vorbiti , de parca s-ar fi comis un pacat suprem . DISPERATE DE CASATORIE CE SUNTETI ! Adica pe scurt scopul vietii voastre e sa va casatoriti cu tot dinadinsul . Si adica sufera de sindrom ? E o boala ? E o obligativitate sa devii anost/plicticos si intrat in rutina si sa devii astfel un SOT ? In momentul in care discutati despre cineva , fie el si un grup larg , trebuie sa acordati dreptul la replica . Dar voi BARFITI .. bineinteles , e si un site intitulat sugestiv.. divahair :))

d-ne....citesc acest articol si nu-mi vine sa cred...sunt andreea si omul de langa mine e copie ca si comportament cu ce am citit in acest articol....am 32ani,el e cu mult mai tanar...in ultima perioada nu-l mai recunosc si ma intrebam ce se intampla....acum miam dat raspunsul,pe care de fapt il stiam ,dar de teama,de prea multa iubire,nu-l recunosteam....multumesc.....astept cu nerabdare astfel de asticole....ce ma doare emca nu recunoaste tot ce scrie acolo,ca ii place sa fie in centrul atentiei,ca am dreptate,ca nu mai are sentimente multe pt. mine si nu-mi poate da drumul din orgoliu,de a nu fi a altcuiva,dar nici el nu stie daca ma vrea sau nu...

Felicitari Raluca!Un articol foarte bun si 100% adevarat.Intr-adevar nu sunt sanse de "izbanda" cu un astfel de exemplar...am trait-o pe pielea mea.

dupa ce-am citit mesajele anterioare vad ca genul asta de barbat este destul de des intalnit, ceea ce inseamna ca nu sunt singura in situatia asta, de a m-a lupta cu morile de vant... desi mi-e greu sa recunosc cred ca relatia pe care o am acum nu are decat un singur final posibil...

Chiar imi place articolu! Raluca Cristea, intrebarea mea este, pe baza carui fapt ai facut afirmatia din incheiere, cea despre George Clooney?

Eu cred ca sunt indragostita de un astefel de personaj...

UN foarte bun si adevarat articol! daca va aflati linga un astfel de partener fugiti cit mai aveti timp. mai bine singur decit sa actionati pt doi .

Foarte bun articolul! Cea mai buna descriere pentru cel cu care sunt acum. Cel mai bine i se potriveste partea in care isi doreste un serviciu bun, dar nu face nimic in acest sens. Chiar daca la inceput ar trebui sa porneasca de jos, e convins ca o sa obtina postul fara eforturi. Imi pare rau ca nu se va trezi foarte curand.

Deci eu tocmai m-am despartit de un tip exact asa!!1 Parca ati stiut cu ce am eu de a face acum!! Ajunsesem la capatul puterilor, ma bucur ca s-a terminat!!

trebuie sa recunosc ca exista si asemenea specimene...chiar sora mea,de 34 de ani are o astefel de relatie de 1o ani cu un asemenea tip...deja a inebunit.o...acum o rasfata ,de nu mai stie nici ea pe ce lume este...iar a doua zi e foarte ocupat...si tot asa ...de casatorie ,ce sa mai zic...cica mai au timp,sunt destul de tineri(are aceiasi varsta cu ea)...sufar pentru sora mea,DAR eu ii dadeam papucii de mult...asemenea oameni aduc numai probleme...iar viata este scurta si nu merita irosita...P.S. bun articol.

Mai degraba ma regasesc pe mine in acest sindrom...nu ma vad deloc casatorita si cu copii, nici acum, nici in viitor, am avut o singura relatie mai lunga care mi-a cam dat batai de cap, de atunci evit sa ma angajez in ceva serios.

aolo, cred ca si eu sufar putin de acest sindrom :D

Cred ca sufera destul de multi barbati de acest sindrom. Unii in masura mai mica, altii in masura mai mare. Important ar fi sa realizeze ca lumea nu se invarte in jurul lor.

Da...chiar actualul meu iubit sufera de acest sindrom... acum ar trebui sa ma gandesc cat o sa-mi mai tina rabdarea sau mai bine sa renunt? acest articol il descrie perfect din toate punctele de vedere!