Ce-i poate determina pe doi oameni care s-au iubit din tot sufletul și au hotărât, la un moment dat, să rămână împreună pentru tot restul vieții, să ajungă la divorț? Desigur, cum era și de așteptat, această întrebare are nenumărate răspunsuri. În general, se crede că infidelitatea sexuală ar fi cea mai importantă cauză a divorțurilor. Și totuși, nu este așa. Atunci, care sunt principalele motive pentru care tot mai multe cupluri căsătorite decid să se despartă? În ultimul timp, motivul cel mai frecvent invocat pentru nereușita căsătoriilor îl reprezintă problemele de comunicare - știți voi... formularea aceea standard cu ""diferențe ireconciliabile" -, ceea ce ar trebui să ne cam dea de gândit tuturor.
Iată, în cele ce urmează, un top, simplu și la obiect, al vinovaților principali pentru rata în continuă creștere a divorțurilor, alcătuit pe baza constatărilor unor experți!
1. Căsnicia din motive greșite conduce la divorț
Am aflat deja cu toții că îndemnul „Căsătorește-te pentru că are mulți bani” este, de cele mai multe ori, un bilet sigur pe calea către un divorț rapid. Dar ce se întâmplă atunci când te-ai căsătorit pentru că aceasta a fost ceea ce ai crezut la momentul respectiv că ar fi potrivit să faci, dar apoi s-a dovedit a nu fi fost deloc așa? Care sunt motivele unei astfel de alegeri greșite?
Foarte multe dintre femeile divorțate au recunoscut faptul că problemele care le-au obligat, pur și simplu, să plece din căsnicie erau acolo chiar de la începutul relației. Și-au dat seama de ele, dar au făcut, cu toate acestea, pasul cel mare. De ce asta? Pentru că „Toată lumea se aștepta să ne vadă căsătoriți”, „Speram că lucrurile se vor schimba și vom reuși să trăim fericiți până la adânci bătrâneți”, „Am cheltuit deja atât de mulți bani pentru nunta asta, cum să nu mai merg cu ea până la capăt” ori fiindcă „Tocmai terminaserăm de construit casa de vis și căsătoria era pasul firesc în continuare”. Și multe alte motive asemenea care, toate, au condus la eșecul acelor căsnicii.
Atenție deci: dacă ești pe cale să te căsătorești și îți dai seama că relația cu viitorul partener de viață nu este așa cum ți-ai dori-o sau cum ai merita, dacă nu faci pasul acesta important cu mintea limpede și inima încărcată doar de dragoste pentru cel cu care dorești să faci acest pas... gândește-te bine, în liniște, și amintește-ți că, până când să ajungi să spui marele „Da!”, ai încă posibilitatea de a alege să spui un simplu și mai mult decât sănătos „Nu!”. Altminteri, sunt șanse foarte mari ca, mai devreme sau mai târziu, să ajungeți la divorț.
2. Pierderea identității individuale devine un motiv sigur de divorț
O relație de cuplu codependentă nu este deloc o relație cu adevărat sănătoasă. Când unul dintre soți nu-și poate afirma propriile opinii, nu-și poate realiza propriile interese, nu poate să-și cultive pasiunile sau ajunge în situația de a nu mai avea posibilitatea să se exprime în afara cuplului, pentru el situația devine tot mai grea, aproape imposibil de suportat. Singura lui scăpare din „legăturile” care îl fac dependent de partenerul său este divorțul.
Deci, dacă nu este confortabil pentru tine să faci unele lucruri fără acordul partenerului tău, dacă ți-ai însușit tot mai mult ideile și gusturile sale și, cu timpul, ai ajuns chiar să nu îți mai amintești ce fel de muzică preferai, ce filme sau ce mâncăruri îți plăceau înainte de căsătorie, ești probabil profund depersonalizată. Și, cu siguranță, profund deznădăjduită.
Simți că te sufoci, dar nu știi ce să faci? În cazul acesta, ai o soluție clară: tot ceea ce trebuie să faci este să uiți ce (crezi tu că) simți pentru partenerul tău, să-ți amintești ceea ce meriți tu însăți și... să acționezi în consecință. Totul este să vrei, soluția o cunoști!
3. Când cei doi parteneri se pierd în „roluri”, se ajunge la divorț
La fel cum multe cupluri își „uită” prietenii celibatari atunci când se căsătoresc, tot așa, odată cu venirea pe lume a copiilor, foarte mulți dintre părinți neglijează sau chiar uită complet faptul că ei alcătuiesc un cuplu. Dar, pe măsură ce timpul trece, copiii cresc și au nevoie de tot mai puțină atenție din partea părinților. Iar odată eliberați de sarcinile parentale, mulți parteneri de viață sunt uimiți să constate că, la un moment dat, dedicându-se doar copiilor, au trăit... vieți paralele.
S-au distanțat tot mai mult unul de altul, așa încât au ajuns chiar să nu-și mai poată aminti ce anume i-a adus împreună, de ce s-au căsătorit cândva. Astfel de lucruri se întâmplă în destul de multe căsnicii. Și, odată ajunși aici, divorțul devine de la sine înțeles. Deoarece, cu timpul, cei doi parteneri de viață au devenit doar niște străini care nu au nimic în comun, „obligați” să trăiască sub același acoperiș, și nu mai găsesc motive să continue o asemenea conviețuire.
4. Lipsa unei viziuni comune despre căsnicie, motiv de divorț
„Totul s-a schimbat după ce ne-am căsătorit!” – auzi adesea această remarcă de la unele persoane care sunt pe cale să divorțeze. Căsnicia lor nu este deloc ceea ce își imaginaseră că va fi. Exemple de acest fel sunt foarte numeroase. De pildă: el o înnebunește pe ea reproșându-i că este prea „strânsă la pungă”, iar ea îl acuză pe el că este un cheltuitor, sau invers. Ori propunerea ei de a face o mică escapadă de weekend la munte sau la mare se lovește de dorința lui de a rămâne în oraș, să vadă un meci. Sau el e unul dintre acei bărbați care cred că locul soției este la cratiță și o obligă să rămână acasă, să gătească și să curețe toată ziua, dar ea nu este deloc de acord - nu aceasta își dorea ea de la viața în doi.
De ce nu s-au menționat aceste lucruri înainte de a porni pe „drumul în doi”? De ce nu și-au dat seama cei doi de diferența de viziune asupra căsniciei? Ar fi trebuit să discute despre asemenea probleme, care nu sunt deloc lipsite de importanță într-o relație maritală. Poate că soțul nu s-a schimbat, cum crede ea, ci a fost dintotdeauna așa, dar, dacă nu au discutat niciodată aceste aspecte, ea a avut cu totul alte așteptări. Un lucru e cert: cei doi parteneri ar fi trebuit să se cunoască mai bine atunci când au hotărât să pășească împreună în viață.
Este oare posibil ca un cuplu să supraviețuiască unor diferențe majore de viziune asupra căsniciei? Da, este posibil, dar sunt foarte mulți cei care nu reușesc să o facă.
5. Intimitatea dispare cu timpul și apare... divorțul
La un moment dat, într-o căsnicie se produce o schimbare subtilă, aproape imperceptibilă, în ceea ce privește viața intimă. Astfel, azi se întâmplă ca unul dintre soți să aibă o zi mai proastă, mâine poate să intervină un eveniment neașteptat, altă dată poate cei doi soți sunt certați sau unul dintre ei nu se simte prea bine. Ținând-o tot așa, dintr-un motiv sau altul, se poate ajunge cu timpul la stingerea pasiunii, care poate duce la o înțelegere greșită a lucrurilor: soția îi reproșează soțului că nu mai este la fel de romantic cum era înainte, iar el, la rândul său, o învinovățește pe ea pentru răcirea relației lor, pentru că ea nu mai este la fel de interesată de viața lor sexuală.
Culmea ironiei: în general, se știe, bărbații au nevoie de receptivitate sexuală din partea partenerei lor pentru a se putea simți romantici; or, în ceea ce le privește, femeile au nevoie de... romantism pentru a putea fi receptive sexual. Un adevărat cerc vicios, nu? Dar, atâta vreme cât ambii parteneri primesc ceea ce își doresc de la soț/soție, ei și oferă de bunăvoie ceea ce își dorește cealălalt, iar lucrurile decurg normal.
Uneori însă, la unul dintre parteneri chiar se produce schimbarea subtilă despre care aminteam, ceea ce poate afecta negativ „compartimentul” de intimitate al vieții de cuplu. Și, nu de puține ori, scăderea interesului unuia dintre soți pentru relația lor intimă îl determină pe celălalt să bată în retragere, să fie tot mai reținut.
Dacă asemenea aspecte sunt lăsate să treacă neobservate într-o căsnicie și rămân necontrolate, înainte să-și dea seama, cei doi ajung să fie frustrați din punct de vedere intim, stânjeniți de cele ce se întâmplă, sunt tot mai nemulțumiți, se simt neiubiți și neapreciați și nu văd de ce ar mai rămâne împreună.
Viața intimă trebuie „alimentată” mereu cu mici manifestări de afecțiune – de pildă, cu mici săruturi de „bună dimineața” și de „la revedere”, cu îmbrățișări și mângâieri tandre „întâmplătoare” sau, pur și simplu, ținându-se de mână, din când în când. Nimic greu, nimic forțat, de vreme ce este vorba despre persoana dragă inimii sale.
Trebuie făcute asemenea gesturi simple și calde pentru ca partenerul de viață să se simtă în continuare iubit și prețuit. Aceasta, deoarece, după cum au constatat experții, cuplurile în care partenerii nu întrețin, de-a lungul căsniciei, o legătură intimă și prin astfel de manifestări de tandrețe, sexuale și nonsexuale, sunt predestinate înstrăinării și, mai devreme sau mai târziu, ajung la divorț.
6. Așteptările neîmplinite te pot împinge spre divorț
Undeva, înscrisă parcă în codul genetic al oricărei ființe umane, se află „instrucțiunea” care spune că, atunci când o persoană nu este fericită, ea trebuie să se străduiască să facă schimbările necesare pentru ca, din nefericită, să devină din nou fericită. Într-o căsnicie, această nefericire se manifestă, de obicei, extrem de neplăcut pentru ambele părți: plângeri, reproșuri, învinovățiri, critici, jigniri, amenințări, pedepse sau chiar... încercări de „mituire”.
Atunci când una sau ambele persoane dintr-un cuplu căsătorit încearcă să se constrângă reciproc în a face, pentru fericirea partenerului, lucruri pe care nu doresc să le facă, aceasta este o rețetă sigură pentru dezastru – respectiv, pentru divorț.
Totuși, în mod normal, într-o căsnicie sunt și momente când ne putem simți nefericite, dar, când acest lucru se întâmplă, este în regulă să cerem partenerului schimbarea dorită pentru a ne alunga nemulțumirea. Dar dacă acesta nu ne obligă cu nimic să-i facem pe plac, atunci n-ar avea ce să schimbe? Totul e clar: se petrece în mintea noastră, noi suntem vinovate că suferim. Deci trebuie să găsim singure soluția. La urma urmelor, nu trebuie să uităm că suntem responsabile pentru propria fericire.
„Cine se aseamănă se adună”, se zice. Nimic mai firesc. A avea interese comune și a le explora împreună este o bucurie pentru orice indivizi aflați într-o relație și, cu atât mai mult, pentru doi oameni căsătoriți. De fapt, această împărtășire a acelorași interese și valori devine un element esențial pentru o căsnicie de succes. Bineînțeles, și faptul de a avea „timp pentru propria persoană” este un aspect la fel de important, dar, dacă cei doi soți nu vor avea preocupări și pasiuni comune sau nu vor încerca să găsească noi experiențe pe care să le trăiască împreună, ei se vor distanța tot mai mult unul de altul și, în cele din urmă, vor ajunge doi străini, care, inevitabil, vor divorța.
7. Finanțele, mărul discordiei și un motiv important de divorț
De cele mai multe ori, nu lipsa finanțelor este cea care conduce un cuplu la divorț, ci lipsa de compatibilitate în ceea ce privește viziunea asupra problemelor financiare. Polii opuși se pot atrage, dar când cei doi parteneri dintr-un cuplu căsătorit au viziuni opuse în „compartimentul” financiar, divorțul este adesea soluția finală a problemei.
Imaginează-ți conflictul ce se naște în situația în care unul dintre soți este foarte econom, iar celălalt e un cheltuitor. Primul își dorește un viitor stabil și sigur din punct de vedere financiar, în timp ce partenerul său are ca deviză „trăiește astăzi”, fără să se gândească la ce va fi mâine. Sau unul dintre soți nu are nicio problemă să cumpere pe credit, în timp ce celălalt nutrește convingerea că „trebuie să te întinzi doar cât ți-e plapuma”, iar dacă îți dorești ceva mai costisitor, trebuie faci economii pentru a-l cumpăra. Și sunt multe alte astfel de situații. Cu timpul, acest conflict poate atinge o asemenea intensitate, încât divorțul ajunge să fie singura soluție logică.
8. Incapacitatea de a rezolva conflictele poate fi un motiv de divorț
O știm cu toții: nu există căsnicie perfectă. În fiecare cuplu se întâmplă să apară și dezacorduri care uneori se pot perpetua, se pot amplifica și pot duce chlar la despărțire. Pentru a nu se ajunge la situații ireconciliabile, cheia problemei este ca, pe parcursul vieții în comun, cei doi soți să reușească să stabilească un set de reguli de viață cu care să fie amândoi de acord, astfel încât, punându-le în aplicare, fiecare dintre ei să fie mulțumit, să se simtă ascultat și respectat.
Acest lucru nu este foarte simplu, dar nici imposibil. Uneori este nevoie și de ajutorul unui „arbitru”, al unei terțe părți, care să contribuie la definirea acestor reguli și să îi învețe pe cei doi soți să treacă peste emoțiile negative produse de stările de conflict. În acest fel, resentimentele produse de disensiunile dintre cei doi parteneri nu vor persista prea mult timp și armonia se va reinstaura în acea familie. În caz contrar, starea de conflict perpetuându-se la nesfârșit, divorțul va deveni inevitabil.
Un divorț elegant este mai ușor de suportat de toți cei implicați
„Divorțul este o recunoaștere a înfrângerii”, se spune. Și, în general, este adevărat. Pe lângă aceasta, divorțul este întotdeauna un eveniment care îi afectează negativ nu doar pe cei doi soți care ajung să-și recunoască astfel eșecul în căsnicie, ci și pe toți cei din preajma lor. Mai ales pe copiii și pe părinții lor, dar și pe rudele și prietenii lor și chiar și pe vecini.
Divorțul aduce după sine o schimbare dramatică, pe toate planurile (afectiv, familial, financiar și social), care va marca definitiv viețile celor doi și pe ale apropiaților acestora. De aceea, este important ca partenerii de viață care urmează să se despartă să facă acest lucru într-o manieră care să-i afecteze cât mai puțin pe cei din jurul lor.
Urmareste-ne pe Google News
