Fie că este vorba despre o zi toridă de vară sau despre o după-amiază rece de iarnă, Peter Burkhardt merge să își viziteze soția la azilul de bătrâni, în ciuda provocărilor cu care s-ar putea confrunta. Zi de zi, bărbatul de 90 de ani se suie pe bicicleta sa și, indiferent de circumstanțe, parcurge drumul de două ore pentru a o putea vedea pe partenera sa de-o viață.
Mult iubita sa soție, Clara, suferă de demență și a fost internată într-un azil de bătrâni pentru a primi îngrijirile necesare. Din nefericire, singurul centru la care a putut fi plasată se află la 16 kilometri distanță de casa lor și, chiar dacă îi este dificil să ajungă acolo, Peter Burkhardt nu lasă să treacă nicio zi fără a-și vedea sufletul pereche.
Timp de șapte ani, Peter a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a fi zilnic alături de Clara. La început, obișnuia să folosească mașina personală pentru a o vizita, însă nu a mai putut face acest lucru după ce permisul său de conducere a expirat. Încă de atunci, pedalează 16 kilometri pe zi și nu are nici cea mai mică idee dacă soția sa știe ce eforturi este nevoit să facă pentru a veni să o vadă, după cum chiar el declară. Chiar și așa, nu este deranjat de asta, căci iubirea lui nu ține cont de astfel de granițe.
În prezent, el pedalează pe o tricicletă pentru că a suferit o căzătură în trecut, după ce a alunecat pe frunzele de pe drum. Până acum, a parcurs deja peste 38624 km cu tricicleta sa.
Chiar dacă starea de sănătate a Clarei s-a înrăutățit treptat, Peter nu rezistă fără să o vadă și fără să îi ofere o îmbrățișare. Dragostea pe care i-o poartă acesteia îl determină să facă tot ce îi stă în putință pentru a trece cu bine de la o zi la alta.
"Motivația mea este în Apeldoorn. Vreau să o văd, să îi aud vocea. Când intru în azilul de bătrâni, știu imediat unde este ea. Nu mai este cea care a fost, dar încă o iubesc. De fiecare dată când mă duc acasă, mă gândesc cât de trist este că trebuie să plec.", a povestit el.
Chiar și la 90 de ani, bărbatul își dorește să o viziteze în continuare pe Clara. Deși nu mai are mobilitatea de altădată, este optimist că va putea continua să meargă cu tricicleta sa. În zilele în care vremea este rea, de exemplu, se poate baza pe copiii săi. Ei se oferă deseori să îl aducă la azil să-și vadă partenera.
Wounter Burkhard, fiul cuplului, consideră că faptul că părinții săi se văd atât de des îi ține, de fapt, în viață. El speră, de asemenea, că perseverența tatălui său de a fi alături de dragostea vieții sale în fiecare zi îi inspiră și pe alți oameni să nu renunțe niciodată la cei pe care îi iubesc.
Tu ce părere ai despre această poveste emoționantă?
Citește și:
Urmareste-ne pe Google News
