Trei copii orfani de mamă dorm în fiecare noapte pe podea, de doi ani, deși locuiesc alături de tatăl lor într-un apartament cu patru dormitoare. Motivul pentru care fac acest lucru este cu adevărat cutremurător...
În urmă cu doi ani, viața a luat o întorsătură teribilă pentru trei copii din Tennessee. Mama lor, Rachel Janous, a pierdut lupta cu nemilosul cancer, lăsând în urma sa durere, confuzie și disperare. Cei trei micuți au rămas doar în grija tatălui lor, Brandon Janous, care a fost nevoit să învețe cum să fie părinte singur.
Când și-a pierdut soția, Brandon Janous a simțit cum lumea sa se destramă. În ciuda durerii care i-a umbrit existența, a trebuit să învețe să fie puternic pentru cei trei copiii suferinzi ai săi, care împărtășeau o legătură deosebită cu mama lor.
Bărbatului nu i-a fost deloc ușor să accepte ideea că este părinte singur, dar nu și-a permis să o dezamăgească pe regretata sa soție. Acesta și-a asumat cu totul responsabilitatea de a le oferi micuților săi o viață minunată și i-a învățat să vorbească foarte mult despre mama lor, în ciuda dramei prin care treceau.
Cu timpul, Brandon Janous și-a dat seama cât de multe lucruri făcea soția sa cât încă era în viață. A început să o aprecieze pentru cele mai banale, cele mai mărunte gesturi pe care obișnuia să le facă pentru și alături de copiii lor.
Într-o scrisoare pe care i-a scris-o cu ocazia zilei sale de naștere, chiar la 75 de zile după moartea ei, el a dezvăluit care au fost toate acele schimbări pe care a fost obligat să le aducă în viața sa pentru a-și îngriji micuții.
De asemenea, în luna februarie 2022, tatăl a postat un mesaj pe pagina personală de Facebook, unde a mărturisit că fiul lui și cele două fiice dorm pe podea în dormitorul lui și al soției. Chiar dacă au trecut doi ani de când mama lor a plecat pe vecie, aceștia nu renunță la obiceiul lor.
Deși locuiesc într-un apartament cu patru dormitoare, micuții preferă să doarmă în camera respectivă, alături de tatăl lor. Brandon Janous a încercat de nenumărate ori să le explice că obiceiul lor nu este unul sănătos și că ar trebui să se întoarcă în paturile lor, însă aceștia au refuzat să-l asculte.
Bărbatului i-a luat foarte mult timp să înțeleagă gestul micuților săi, dar, într-un final, și-a dat seama ce-i determina să facă asta. Înainte de moartea lui Rachel, el obișnuia să doarmă zi de zi, noapte de noapte, pe jos, lângă patul ei de spital. Deși toți apropiații lui i-au sugerat să meargă acasă, el a refuzat cu orice preț să o părăsească pe soția sa.
"Mi-a luat aproape doi ani, dar am înțeles acum. Nimeni nu mă putea convinge să plec de lângă ea, indiferent de ce mi-ar fi spus. Eu trebuie să fiu lângă ea.", a scris el.
Sursa foto: Facebook
Acesta a recunoscut, de asemenea, că nu mai încearcă să-și convingă copiii să doarmă în camerele lor. El este conștient că aceștia se simt în siguranță numai și numai în apropierea lui, după ce mama lor a plecat atât de devreme.
În tributul pe care l-a scris soției sale cu ocazia zilei de naștere, Brandon Janous a mai menționat că acele două lucruri de care Rachel se temea înainte să moară nu s-au împlinit. Femeia credea că oamenii își vor pierde credința în Dumnezeu după ce vor auzi drama sa, dar lucrurile s-au petrecut fix invers - au început să se apropie tot mai mult de Divinitate mulțumită ei.
De asemenea, ea se temea că nu va exista nicio persoană care să aibă grijă de familia ei după ce va muri, însă soțul ei a asigurat-o că atât el, cât și micuții lor se descurcă destul de bine.
În încheierea scrisorii, mândrul tată i-a amintit soției sale cât de mult o iubește și i-a mărturisit că speră să fie mulțumită de felul în care îi îngrijește pe cei trei copii ai lor.
Poți citi întreaga scrisoare a lui Brandon Janous aici.
„Dragă Rachel,
Astăzi este ziua ta. Știu că știi asta deja, dar eu vreau să amintesc lumii întregi acest lucru. Ai făcut o treabă grozavă cât timp ai fost cu noi, dar acum nu mai ești, așa că trebuie să-ți port eu lumina mai departe.
Oricine te-a cunoscut știe că erai cea mai altruistă persoană de pe întreaga planetă și că, timp de 364 de zile pe an, puneai nevoile tuturor înaintea ta. Dar în fiecare an, de ziua ta, totul era despre tine și despre nimeni altcineva. Iubeam asta. Îmi plăcea faptul că, pur și simplu, adorai ziua ta de naștere.
Majoritatea dintre noi, pe măsură ce îmbătrânim, încetăm să ne mai sărbătorim zilele de naștere. Nu ne place să ținem cont de cât de bătrâni devenim. Dar tu nu făceai asta. La naiba, îți sărbătoreai chiar și jumătatea zilei de naștere. Majoritatea oamenilor încetează să facă asta pe la cinci ani și jumătate. Dar tu nu ai făcut-o. Și din câte îmi amintesc, ai primit o lovitură teribilă atunci când ai împlinit 38 de ani și jumătate în noiembrie, anul trecut.
Sper că știi că nu mă voi opri din a te sărbători doar pentru că nu mai ești aici. Ești în Rai de 75 de zile și nu a trecut o zi în care să nu fi sărbătorit măreția ta. Fiecare zi este diferită de alta. Unele zile sunt grele și pline de lacrimi. Mi-a luat câteva luni, dar recent, am înțeles că este în regulă să accept și genul acela de zile.
Un lucru care mă surprinde și care sper să te bucure este faptul că în multe zile râdem. Da, în ciuda a ceea ce cred unii oameni, noi încă râdem. Poate că nu la fel de mult ca înainte, pentru că, ei bine, nu sunt la fel de amuzant ca tine. Dar râdeam. Și râdem des. Și știu că asta te face fericită.
Vorbim mult despre tine. Povestim despre mami și despre toate lucrurile distractive pe care le făcea când era printre noi. Ne-am dat seama că, în majoritatea zilelor, tu ai fost „distracția” acestei familii și că, fără tine în preajmă, trebuie să muncim puțin mai mult pentru a ne amuza. Cu siguranță că tu ai fost animatorul nostru. Și acesta este doar unul dintre milioanele de motive pentru care ne este dor de tine.
Sper doar că știi că fac tot posibilul, zi de zi, să fiu mai bun. Am renunțat la ideea că aș putea fi vreodată la fel de bun ca tine. Pur și simplu nu pot face asta. Nu cred că ar putea să o facă cineva vreodată. Ai fost cea mai tare din toate timpurile. Iar dacă eu nu am fost ca tine, am reușit, totuși, să mă căsătoresc cu tine.
Încerc să fiu un bun ascultător pentru că tu îi ascultai mereu pe copiii în timp ce îți ziceau toate poveștile lor nesfârșite, chiar și atunci când vorbeau fără noimă sau îți spuneau ceva super plictisitor.
Încerc să fiu un dansator mai bun pentru că ai fost o parteneră de dans atât de bună pentru Cooper. Până acum, nu a fost niciodată impresionată de mișcările mele, dar curând nu se va mai simți jenată cu mine.
Încerc să ofer îmbrățișări mai bune chiar dacă nu se pot compara cu ale tale. Nimeni nu îl poate îmbrățișa pe Macklin așa cum o făceai tu. După cum știi, asta nu era treaba mea. Întotdeauna am fost cel căruia îi plăcea să doarmă fără să fie deranjat. Dar Macklin nu știe asta. Nici nu i-am zis vreodată. Și am făcut tot posibilul să îți țin locul și în acest caz. Nu mă descurc la fel de bine ca tine. Am tendința să îl împing atunci când mă lovește cu piciorul în față. Dar lucrez la asta și, până la urmă, voi accepta și acest lucru. Poate.
Încerc să mă entuziasmez mai tare de fiecare dată când Hadley îmi povestește despre colecțiile ei de pietre sau despre experimentele ei științifice. Doar că unele experimente sunt atât de încurcate și atât de greu de curățat. Cu toate astea, tu nu te-ai plâns niciodată de ele. Ai încurajat-o mereu. Și i-ai curățat mizeria. De fiecare dată.
Încerc să fiu un prieten mai bun. Când te-ai dus în Rai, mulți oameni și-au pierdut cel mai bun prieten. Nu am cunoscut niciodată o altă persoană care să aibă atât de mulți prieteni ca tine. Nu-ți voi putea ține niciodată locul, dar fac tot posibilul să îi iubesc pe toți la fel de mult ca tine. Nu cred că au prea multe așteptări din partea mea, așa că mă descurc destul de bine. Dar, doamne, cu siguranță că mor de dorul tău cu toții.
Am vrut să mă asigur că știi că, deși ai plecat, ziua ta este tot despre tine. Astăzi este despre a-ți oferi toate acele lucruri pe care le-ai cerut, chiar dacă nu mai ești aici. Nici nu-ți poți imagina câți oameni nu știau că obișnuiai să te sărbătorești în această zi. Am făcut chiar și aceste cămăși minunate pe care scrie „Iubește ca Rachel”. Există aproximativ 1.000 de oameni care le poartă astăzi. Este uimitor. Mulți dintre ei nici măcar nu te-au întâlnit. Toată lumea te onorează astăzi. Oamenii se străduiesc astăzi și în orice altă zi să iubească așa cum o făceai tu.
Vreau să mă asigur de ceva. Ai avut două mari temeri atunci când te-ai îmbolnăvit și am primit vestea că nu-ți vei reveni niciodată.
1. Oamenii își vor pierde credința în Iisus. Vreau să știi că asta nu s-a întâmplat. Nici măcar pe aproape. Felul în care ți-ai trăit viața, chiar și atunci când știai că vei muri, a apropiat atât de mulți oameni de El. Cei care nu L-au cunoscut niciodată, acum Îl cunosc. Cei care s-au îndepărtat de El, acum s-au întors în apropierea Sa. Oamenii care credeau că Îl cunosc, Îl cunosc chiar mai mult astăzi mulțumită ție. Te-ai descurcat atât de bine, Rachel. Doamne, atât de bine.
2. Credeai că nu va avea cine să ne îngrijească pe mine și pe copii. Vreau doar să știi că suntem atât de iubiți. Și nu trece nicio zi în care să nu ne simțim iubiți. Nimeni nu a încercat să-ți ia locul. Nimeni nu ne poate iubi așa cum ai făcut-o tu. Dar oamenii ne iubesc atât de mult. Vreau să știi că suntem bine. Și de curând mi-am dat seama că este în regulă să fim bine. Pentru o vreme, am crezut că nu e ok să ne revenim așa repede. Dar apoi mi-am dat seama că tu ți-ai dorit asta. Să fim bine.
Astăzi este despre a sărbători ceea ce te-a făcut atât de specială și atât de iubită. Dar, adevărul este că ziua de azi e foarte grea. E atât de greu să nu te am aici. Nu e la fel fără tine. Ne e așa dor de tine. Dar astăzi nu este despre noi, ci este despre tine și te vom sărbători pe măsură.
Trebui să menționez că există o mică problemă, totuși. Nu avem voie să fim în preajma oamenilor acum. Este pandemie. Da, imediat după ce ai plecat tu, întreaga țară s-a închis. Aș vrea să vezi ce se întâmplă. Aș vrea să știu ce crezi despre asta.
Toată lumea poartă măști atunci când merge undeva. Majoritatea oamenilor sunt forțați să stea în casă. Nu se mai merge la școală. Da, așa este. Copiii nu au mai fost la școală de la jumătatea lunii martie. Cred că ar trebui să le fiu eu profesor acum, dar nu se întâmplă asta. Nu se mai merge nici la biserică. Nu mai există slujbe duminica. Dar, după cum știi, credința nu are nevoie de o clădire pentru a exista. Nu mai există nici sport. Da, fără baseball. Cred că asta îl deranjează foarte tare pe tatăl tău. Pe mine sigur mă deranjează. Chiar nu mai există nimic. Este atât de ciudat.
Jumătate din lume consideră că ar trebui să ne reluăm viață, să petrecem în grupuri mari, în timp ce cealaltă jumătate crede că ar trebui să stăm închiși în următorii doi ani și să nu ne vedem nici măcar cu apropiații noștri. Nu știu cine are dreptate. Adevărul este unde la mijloc. Dar știu că ție nu ți-ar fi plăcut niciodată să nu-i poți îmbrățișa pe alții.
Vreau doar să știi că ne străduim foarte mult să fim fericiți pentru tine astăzi. Ne vom uita la poze cu tine. Vom vorbi despre cât de incredibilă ai fost. Ne vom aminti de toate acele momente în care am râs cu tine, momente care ne vor rămâne întipărite în suflet pentru veșnicie.
Ne vom aduna astăzi. Nu atât de mulți precum ne-am fi dorit, dar vor exista sute de adunări mici în întreaga lume. Oamenii se vor reuni și te vor onora. Sper că ne poți vedea pe toți. Cred că o poți face. Sper că poți. Vei vedea că nimeni nu te-a uitat. Nimeni nu a uitat niciodată de dragostea, bunătatea, generozitatea, răbdarea, îmbrățișările, frumusețea și grația ta.
În mod egoist, sper să îți simțim cu toții prezența astăzi. Sunt destul de sigur că o vom face. Te simțim aproape în fiecare zi. Dar în „zilele cu adevărat importante”, precum astăzi, mă trezesc căutându-te chiar mai mult decât de obicei.
Rachel, ai făcut ceea ce atât de mulți oameni s-au chinuit o viață întreagă să facă, dar nu au reușit niciodată. Și ai făcut-o în mai puțin de 39 de ani. Ai transformat lumea într-un loc mai bun. Nu doar când erai aici, ci și după ce ai plecat. Efectul pe care l-a avut viața ta asupra tuturor pare desprins din filme.
La mulți ani în Rai, Rach. Chiar spre că dansezi acolo sus astăzi. Pun pariu că faci asta. Și sper că toată dragostea și urările noastre să ajungă la tine. Cred că se va întâmpla și asta. Sunt sigur că se va întâmpla.
Te iubim. Ne e dor de tine. Și lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel fără tine. Dar vei fi atât de fericită să afli că facem tot posibilul să iubim așa cum o făceai tu. #iubeștecarachel
Cu dragoste,
Eu"
Surse articol: Amomama, Indianwomensworld, Facebook
Urmareste-ne pe Google News
