Să-ți pierzi copilul este cel mai rău lucru din lume care ar putea să ți se întâmple. Puțini înțeleg că părintele care și-a pierdut un copil nu va mai fi niciodată la fel, el va fi îndoliat pentru tot restul vieții. Dacă cunoști un părinte îndoliat, ai grijă de el, te rog! Această suferință este prea mare și nimeni nu ar trebui să treacă prin așa ceva. Încearcă să oferi compasiunea și iubirea ta celor îndoliați, este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru ei!
Iubirea nu moare niciodată. Nu va veni niciodată ziua în care să nu-mi mai iubesc copilul, chiar dacă el nu mai este lângă mine. Nu trece o secundă fără să mă gândesc la el. Este mereu în mintea mea și în sufletul meu. Mi-aș dori să pot vorbi despre fiul meu care nu mai este printre noi, exact ca și cum ar fi încă în viață, dar lumea consideră acest lucru ca fiind ciudat. Îmi iubesc copilul la fel de mult cum ți-l iubești și tu pe al tău, doar că al meu este în rai acum.
Există o legătură foarte strânsă între părinții îndoliați. Nimeni nu te poate înțelege mai bine decât o persoană care a trecut prin aceeași situație. Pur și simplu, vă apropie această suferință, această agonie. Chiar dacă sună ciudat, mă simt mult mai bine atunci când îmi dau seama că cineva îmi înțelege, cu adevărat, drama. Din păcate, aceasta este o suferință care nu va dispărea niciodată. Nimeni nu poate depăși pierderea copilului său.
Voi fi îndoliată toată viața. Da, așa este… Această perioadă nu va lua niciodată sfârșit. Nu sunt în doliu nici o săptămână, nici o lună, nici un an, ci sunt în doliu toată viața. Nu voi putea trece niciodată peste acest lucru și nici măcar nu mi-aș dori. Mi s-ar părea ciudat să spun că am trecut peste moartea copilului meu. Sunt în doliu și acum și voi fi întotdeauna. Sunt în doliu în fiecare secundă în care mă gândesc la mult regretatul meu fiu.
Există un club pentru părinți în aceeași situație cu a mea. Nu m-aș fi gândit vreodată să voi fi membra unui astfel de grup. Dar uite că am ajuns aici, iar acum, cumva, nu mai pot da înapoi. Am descoperit un grup de persoane minunate care îmi fac existența mai ușoară. Este bine să știi că poți împărtăși cu cineva această durere, este bine să știi că poți împărtăși cu cineva astfel de gânduri. Am cunoscut cei mai grozavi oameni în acest club și nu cred că există suflete mai pure decât ale celor care și-au pierdut copiii. Pur și simplu, această durere te transformă.
Camera copilului nu va deveni niciodată mai puțin goală. Scaunul lui va rămâne gol pentru totdeauna, camera lui va rămâne goală pentru totdeauna, orice spațiu care avea legătură cu el va rămâne gol pe vecie. Acest lucru nu are cum să se schimbe vreodată. Copilul meu a luat cu el tot când a plecat, absolut tot! Nu există nimic care să îi înlocuiască prezența, nu există nimic care să umple golul din inima mea.
Sărbătorile nu devin niciodată mai ușor de suportat. Nu contează când timp a trecut de la evenimentul tragic, niciodată nu mă voi mai putea bucura de sărbători. Sărbătorile se fac în familie, nu există urmă de îndoială. Pentru mine, copilul meu era sărbătoarea în sine. Ce rost are să sărbătoresc Crăciunul dacă nu îi pot pune cadouri sub brad? Ce rost să pregătesc cea mai delicioasă masă de sărbători dacă el nu va fi acolo să o guste? Ce rost are? Sărbătorile sunt foarte greu de suportat… niciodată nu va deveni mai ușor.
Doar pentru că sunt îndoliată, nu înseamnă că nu mă mai bucur de viață. Da, am suferit, sufăr și voi suferi pentru totdeauna. Nimeni nu mi-l poate da înapoi pe fiul meu și am înțeles acest lucru, oricât de greu ar părea de crezut. Dar chiar și așa, cu toată suferința mea, sunt în stare să mă bucur. Sunt în stare să mă bucur de foarte multe lucruri. Mă bucur orice moment și sunt foarte recunoscătoare că am șansa să trăiesc aceste lucruri, chiar dacă, în fond, existența mea este dureroasă. Această suferință m-a făcut să văd și altă latură a vieții. Acum o înțeleg mult mai bine.”
Citește și: Exista viata dupa moarte? Jurnalul unui neurochirurg
Surse articol: Abedformyheart, Compassionatefriends, Medium
Urmareste-ne pe Google News
