Dacă te-ai întrebat de multe ori de unde provin denumirile culorilor, trebuie știi că de multe ori acestea poartă numele inventatorilor. Chiar dacă nu-ți vine a crede, au existat o mulțime de oameni care au făcut obsesii pentru anumite nuanțe, motiv pentru care și astăzi culorile sunt recunosute după numele acelor persoane.
Iată care sunt cele 9 culori care poartă numele unor oameni celebri:
Albastru Alice
Alice Roosevelt Longworth, fiica lui Theodore Roosevelt, este cunoscută pentru rochiile albastre pe care le purta mereu, dezvoltând astfel o tendință în acest sens în Statele Unite ale Americii. Nuanța este una foarte deschisă, fiind asemănată de nenumărate ori cu gheața.
Albastrul deschis al lui Alice a inspirat o mulțime de femei, dar și cântăreți, apărând astfel melodia „Alice Blue Gown” de Joseph McCarthy, care a avut premiera în „Irene”, filmul lui Harry Tierney.
Albastru Yves Klein
Yves Klein a fost un artist francez, care în timp ce era cu prietenii pe o plajă a avut revelația că cerul este o reprezentare a infinitului. „Albastrul nu are dimensiuni, este dincolo de dimensiuni”, a afirmat Yves Klein.
În 1956 a dezvoltat, împreună cu un chimist, o nuanță specială de albastru închis, numită International Klein Blue. Artistul avea o adevărată pasiune pentru nuanța vibrantă ce îi poartă acum numele. În timpul „perioadei albastre”, artistul a expus doar albume și obiecte albastre, a eliberat spre cer un balon albastru și a servit doar cocktailuri albastre. Lucrările sale se găsesc în majoritatea muzeelor de artă contemporană din lume.
Roșu Tițian
Marele pictor venețian Tiziano Vecellio era recunoscut pentru plăcerea de a ilustra oameni cu părul roșu, motiv pentru care persoanele roșcate au fost denumite „Tițiani”. Mai mult decât atât, în 1960, păpușile Barbie cu părul roșu-portocaliu au fost denumite „Tițiane”.
Verdele lui Scheele
Nuanța de verde Scheele a lui Carl Wilhelm Scheele a fost descoperită în 1975 și a reușit să pună stăpânire atât pe îmbrăcămintea secolului al XIX-lea, cât și pe hârtii, lumânări sau chiar mâncare. Deși se știa cât de toxici erau pigmenții folosiți în obținerea culorii, Napoleon și-a tapetat baia în această nuanță.
Isabellina
Termenul „Isabellina” provine de la Isabella din Austria, fiica lui Filip al II-lea al Spaniei. Se pare că în 1601, când Spania a asediat orașul Ostend, Isabella a promis că nu-și va schimba îmbrăcămintea până când orașul nu va fi cucerit. În ciuda faptului că tânăra se aștepta ca acest lucru să se întâmple rapid, luptele au durat trei ani, fapt pentru care hainele sale au căpătat o nuanță de bej murdar.
Dicționarul Oxford respinge această explicație, iar lingvistul Michael Quinion notează că explicațiile franceze, italiene, spaniole și germane se referă la o Isabella din Castilia și la asediul Granadei, ceea ce înseamnă că este vorba despre o altă fată și despre haine murdare de 7 luni.
Fuchsia
Fuchsia este o nuanță de roșu-violet care este denumită după botanistul german al secolului al XV-lea Leonhart Fuchs. Dacă crezi că fuschia și magenta sunt aceeași culoare, trebuie să știi că ești aproape de adevăr. Magenta a fost inițial numită „Fuchsină”, inspirată din nuanța florii, dar numele ei s-a schimbat în 1859, în onoarea victoriei franceze de la Magenta.
Maro Vandyke
Nuanța caldă de maro Vandyke a fost realizată dintr-o concentrație ridicată de materie organică și a fost extrem de cunoscută printre vechii maeștri ai artei. Aceasta a fost numită după pictorul Anthony van Dyck, care a folosit adesea culoarea în cadrul picturilor sale.
Movul lui Perkin
Precum alte numeroase invenții, coloranții sintetici au fost descoperiți accidental. În 1856, studentul William Henry Perkin, în vârstă de numai 18 ani, încerca să găsească o nouă modalitate de a face chinina. Experimentul său nu a ieșit conform planului, dar Perkin a observat că după spălarea recipientului cu alcool a rămas puțin noroi purpuriu în vas.
După ce a Perkin a descoperit culoarea și a produs-o în masă, aceasta s-a bucurat de o popularitate ieșită din comun. Culoarea a fost inițial numită „purpuriu”, denumirea de „mov” venind câțiva ani mai târziu, datorită francezilor.
Verdele lui Hooker
William Hooker a fost directorul Kew Gardens, una dintre cele mai mari și diversificate grădini botanice din lume. Acesta și-a petrecut timpul studiind flora și fauna din împrejurimile Londrei, motiv pentru picturile sale botanice erau concepute într-un mod foarte realistic.
Botanistul iubea să ilustreze verdeața, motiv pentru care a creat un pigment special, care să redea cu exactitate culoarea naturală a frunzelor. În acest fel a apărut nuanța caldă de „verde Hooker”, identică frunzelor de măr. La prima vedere poate semăna cu verde măsliniu, însă, la o privire mai atentă, nuanța înclină spre galben într-o oarecare măsură.
Urmareste-ne pe Google News
