DivaInterviu: Stilul Andreea Marin Banica

De Andra Ilias

Joi, 04.12.2008

Ai un ritual anume de intretinerea parului?
   Suna pretentios, as spune, mai degraba, ca sunt o femeie ingrijita, fara a sta mult prea mult in fata oglinzii, exista alte prioritati pentru mine ca persoana. Dar cand fetita mea imi mangaie parul si o vad ca o face cu placere, cand vreau sa stiu ca ii plac barbatului meu si ca e un semn de respect pentru ceilalti faptul ca ma respect pe mine insami, atunci stiu ca intretinerea parului este si ea o treaba pe care n-o poti neglija ca femeie. "Ritualul" e simplu: ma spal pe cap dupa o ora de dans sau de efort la sala de sport, iar produsele pe care le folosesc sunt de calitate, dar aici nu e doar meritul meu, ci trebuie sa recunosc faptul ca de ani de zile sunt pe mana specialistilor de la L'Oreal - Garnier si asta ma ajuta foarte mult.

Esti imaginea unor produse de intretinerea parului. De ce te-au ales?    Da, am un contract care s-a reinnoit in mod repetat tocmai pentru ca studiile de piata au aratat ca un produs pe care il recomand se vinde foarte bine pentru ca aici e vorba de puterea exemplului. Femeile te urmaresc, le placi sau nu si vor ca parul lor sa arate ca al tau... sau nu, astfel decid sa cumpere produsul pe care il recomanzi in cazul in care cred in tine. Dupa ani de colaborare, compania internationala L'Oreal mi-a propus sa fiu imaginea produsului si pentru alte tari, nu doar pentru Romania. Deja contractul cu alte doua tari se afla in derulare si am solicitarea celei de-a treia. Nu e rau, ma simt rasfatata din acest punct de vedere, dar e vorba si de o responsabilitate pe care o implica un contract de imagine. Eu ma bucur ca L'Oreal este o companie care a acceptat fara ezitare dorinta mea de a trece in contract faptul ca un procent important din venit imi doresc sa fie, an de an, donat catre UNICEF. Asta inseamna ca avem de castigat impreuna si, totodata, ii ajutam si pe altii sa aiba o viata mai buna, fara ca aceasta sa fie o obligatie din partea noastra, dar avem bucuria sa putem face un bine pe masura ce evoluam.

Dupa nasterea Violetei, ai revenit la forma initiala, de invidiat, foarte repede si continui sa te mentii. Cum reusesti? Faci sport, tii dieta?
   Am tinut o dieta foarte scurta (mai putin de o luna), dar am fost foarte serioasa, facandu-mi toate analizele cerute de nutritionist si urmandu-i sfaturile intocmai. Nu pot sa ma laud ca as fi facut sport prea des, dar la un moment dat mi-am oferit bucuria de a face din nou dans si asta m-a ajutat deopotriva. Dupa ce am nascut, am alaptat si acesta a fost din nou un punct important, corpul meu revenindu-si mai repede din acest motiv.

Stim ca iti place foarte mult sa dansezi. Ai putea sa te dedici exclusiv acestei pasiuni?
   Nu, intr-o alta viata si intr-o lume ideala mi-as dori, desigur. Dar in viata asta, as suferi pentru alte lucruri frumoase pe care am invatat sa le fac si pe care nu-mi doresc sa le las deoparte.

Cand vine vorba de imaginea ta, ai anumiti specialisti la care apelezi de fiecare data, sau te lasi si pe mana unor specialisti la inceput de drum?
   Sunt un om, nu o imagine. Sa fiu sincera, sunt satula de aceasta sintagma mult prea des uzitata pe taram mioritic aici unde de fapt, sunt prea multe imagini fara continut care defileaza, zi de zi, in fata noastra. Sau exista si ipostaza in care, vrei nu vrei, iti creioneaza altii o imagine departe de realitatea pe care tu o cunosti cel mai bine despre tine insati, ti se pune o eticheta de care nu mai scapi, orice-ai face. Nu vreau sa devin robul aparentelor. Da, in anumite contexte strict profesionale, am grija sa arat civilizat, exista oameni priceputi care ma ajuta in acest sens, dar in viata de zi cu zi insist sa fiu propriul stapan, sa ma aranjez in oglinda asa cum ma pricep mai bine si fara ajutorul specialistului, ba chiar sa las fata sa respire, fara machiaj si sa ma simt libera sa ma imbrac asa cum o cere starea mea de spirit, fara sa consult un stilist pentru ca ma duc pana la piata. Prea multa falsitate in viata celor care vor sa ne demonstreze cu orice pret ca sunt altcveva decat in realitate. Eu prefer sa si gresesc, dar sa raman eu insami, cu bune si rele, peste ani. Respect specialistii, dar apelez la ei doar atunci cand profesia mi-o cere.

Toata lumea se intreaba cand te vom revedea in mod permanent pe la televizor. Deci, cand?
   A fi pe micul ecran este un vis demult implinit pentru mine, nu mai e o provocare, trebuie sa recunosc. E firesc sa evoluam si visele noastre sa se transforme in timp. Astazi, aleg sa fiu pe micul ecran doar in evenimente punctuale, de amploare, precum au fost anul acesta Gala UNICEF, Teledonul Romania Prinde Radacini, documentarele sau interviurile pe care le-am realizat in strainatate. Am ajuns in punctul in care calitatea e cert preferinta mea in defavoarea cantitatii. Din pacate, din cate vad, criza financiara de care toata lumea se loveste face ca si televiziunile sa aloce bugete din ce in ce mai mici pentru proiecte care sunt din ce in ce mai sarace, mai ieftine si la propriu si la figurat. Nu e intocmai o perspectiva optimista. In general, cel putin pentru ceea ce am eu in minte ca standard de calitate pe tipul de program care ma atrage, ceea ce e ieftin va si arata ieftin pe micul ecran, dealtfel o idee extraordinara poate fi foarte usor transformata in esec daca este pusa in practica cu zgarcenie, cu un buget ce nu-ti permite, pur si simplu, creativitatea. Cand tragi cu ochiul la televiziunile din afara care iti prezinta productii extraordinare cu rezultate pe masura, iti dai seama ca bugetele alocate acelor programe sunt din ce in ce mai departe de cele puse la dispozitia producatorilor din Romania. Lumea televiziunii din Romania anului 2008 s-a dovedit a fi un mediu in care valorile cu greu se mai discern dintr-o multime de oameni care vorbesc mult si nu spun nimic. Barfa la nivel national a ajuns sa fie ridicata la nivel de virtute, in timp ce un program bun, din care sa ai ceva de invatat, e o raritate. Cu cat poti sa stai mai departe de sursa ei, cu atat e mai bine pentru tine si pentru viata ta de familie.

Iti place sa te implici in proiecte de moda?
   Nu e intocmai prioritatea mea. Am un respect deosebit pentru anumiti creatori care au scris istorie deja, nu doar pe podiumurile de moda, ci si facand costume pentru piese de teatru ce au cunoscut succesul in intreaga lume, cum este cazul doamnei Doina Levintza, un om care are si calitatea de a fi ramas modest, desi in lumea in care traim, tupeul pare a fi "accesoriul" nelipsit pentru persoanele care cunosc succesul. Irina Schrotter imi este prietena si ii admir munca, fireste ca exista si alti creatori care-mi plac si sustin si o mana de creatori tineri in talentul carora cred. Dar direct, nu sunt implicata in domeniu si nici n-am de gand, ceea ce s-a scris fara ca nimeni sa verifice adevarul pana acum este ca as avea de gand sa deschid o casa de moda sau sa ma apuc de muzica. Complet eronat. Cred ca fiecare om trebuie sa faca ceea ce se pricepe si eu am o alta vocatie.

Care din toate proiectele umanitare in care te-ai implicat te-a atins cel mai mult la suflet?
   Atunci cand am fost in situatia ca interventia mea sau a echipei mele sa insemne salvarea unei vieti, impactul asupra sufletului meu a fost maxim. Sa stii ca in mana ta sta, la un moment dat, viata unui om, ca esti ultima sansa pentru el printr-un joc al sortii, este ceva ce te marcheaza, negresit. La nivel de campanie, in general cele pe care le-am initiat in situatii de criza si-au pus amprenta pe sufletul meu, fie ca a fost vorba de inundatii, de un flagel care punea in pericol mii de vieti, sau de salvarea a zeci de mii de vieti aflate departe de Romania, cum e cazul campaniilor ce au depasit granitele tarii in care m-am implicat alaturi de UNICEF.

Ce vrei sa-ti aduca Mosul?
   Mai degraba decat sa imi aduca, mi-as dori sa pastreze ce mi-a adus anul trecut: liniste, dragoste si candoarea unui copil ce creste sanatos sub ochii mei, zi de zi.

   Foto principala: Garnier
    Foto articol: Calin Vrabie