Istoria cozii de cal

     Pentru oameni tunsorile si coafurile descriu in mod normal taierea sau aranjarea parului care acopera capul. Spre deosebire de animale, omul isi tunde parul, in majoritatea culturilor, fara a-l lasa sa creasca natural. Parul este folosit pentru a semnaliza identitatea sociala, culturala si etnica, modelandu-se dupa tendintele modei si folosite chiar pentru a determina statutul social. In tari mai putin dezvoltate, vanzarea parului poate fi o sursa importanta de venit, pretul depinzand de lungimea, grosimea, culoarea si sanatatea acestuia. Producatorii de peruci pot plati chiar si 100$.
     Coada de cal este un stil prin care majoritatea parul este inlaturat de pe fata si prins la spate cu un elastic sau un cleste de par, fiind lasat liber sa cada. Numele l-a primit de la asemanarea cu o coada de cal. Cozile de cal sunt prinse de obicei la mijlocul cefei, deasupra gatului. Bineinteles, cunoastem foarte bine din articolele Divahair ca acest stil poate fi aranjat in cele mai diferite moduri: accesorizate, 3 codite in una, impletite, ondulate, intinse si alungite, intr-o parte sau in crestetul capului, codite de scolarita, stiluri care se lovesc doar de marginea imaginatiei.

               Femei

     Femeile in perioada Georgiana si pana aproape de secolul 20, nu ar fi fost vazute niciodata in afara propriului dormitor cu parul prins intr-o coada atat de informala. Fetitele aveau insa aceasta posibilitate. Astazi, insa, femeiela pfrefera un astfel de stil atat in situatii informale cat si in cele business, chiar si la petrecei, gale sau nunti. Pe langa ca este foarte practica, aceasta coada de cal atat de flexibila in aranjare, ofera tinerete si senzualitate si posibilitatea de a o modifica aproape imediat.

               Barbati

     Coada de cal este, bineinteles, comuna femeilor, datorita faptului ca femeiele isi poarte parul lung, iar barbatii mai rar. Totusi, in anii ’90 acest stil a foste preferat de multi barbati care isi doreau parul lung, dar in acelasi timp lucrau in medii oficiale. A fost un compromis de succes. In a doua jumatate a secolului 18, majoritatea barbatilor din Europa si America de Nord isi purtau parul lung si prins la spate, uneori chiar prins intr-un coc. Era chiar un stil obligatoriu pentru barbatii din armatele europene, mai ales dupa ce civilii au renuntat la parul lung. Pana la sfarsitl razboaileor napoleonica, insa, parul scurt a devenit obligatoriu.