A murit Doina Caramzulescu, cunoscută drept vocea „Radio Vacanța”

Luni, 31.08.2026

S-a stins pe veci una dintre vocile care au rămas în memoria generațiilor de români care își petreceau verile pe litoral. Doina Caramzulescu, jurnalista supranumită „Doamna Radio Vacanța”, a murit la vârsta de 79 de ani.

„Ne-a părăsit cea mai frumoasă voce de vacanță. Mulțumim pentru toate verile de neuitat! Rămas bun, Doina Caramzulescu!”, este mesajul prin care Radio Vacanța și-a luat rămas-bun de la cea care, timp de aproape trei decenii, a fost una dintre prezențele emblematice ale postului.

Povestea Doinei Caramzulescu în radio a început devreme. Absolventă a Facultății de Limbi Străine, aceasta a intrat în lumea radioului la numai 22 de ani și a lucrat inițial în Redacția emisiunilor politice pentru străinătate a postului central. Redacția transmitea, la acea vreme, în 13 limbi străine.

În 1967, când la Mamaia a fost deschis Radio Vacanța, Doina Caramzulescu a fost aleasă să facă parte din echipa postului estival. A ajuns astfel în celebra Vilă 27, locul din care funcționa vechiul Radio Vacanța și de care avea să-și lege o bună parte din viața profesională.

Postul a devenit rapid unul dintre reperele litoralului. Emisiunile și știrile erau transmise în română, dar și în cinci limbi străine – engleză, franceză, germană, rusă și italiană –, pentru turiștii veniți din diferite colțuri ale lumii. Doina Caramzulescu s-a ocupat la început de programele în limba engleză, însă nu a rămas cantonată într-o singură zonă și s-a implicat treptat în numeroase alte proiecte ale radioului.

La aniversarea a 50 de ani de Radio Vacanța, în 2017, jurnalista vorbea cu o bucurie evidentă despre ceea ce însemna pentru ea întâlnirea cu ascultătorii prin intermediul microfonului.

„Nu știu, pentru mine era o fericire să mă apropii de microfon, în primul rând pentru că eram fericită că pot să vorbesc la microfon"

Legătura cu publicul devenise una dintre marile satisfacții ale carierei sale. Jurnalista își amintea inclusiv momentele în care tinere veneau să-i ceară autografe, semn că vocea pe care o auzeau la radio devenise parte din vacanțele lor.

Radio Vacanța a avut însă o semnificație aparte în România comunistă. Muzica străină, transmisiunile în direct și stilul mai relaxat al emisiunilor ofereau publicului o atmosferă diferită de cea a programelor obișnuite din acea perioadă. Pentru mulți ascultători, postul era asociat nu doar cu marea, ci și cu un sentiment de libertate culturală.

În anii '70, Doina Caramzulescu realiza împreună cu Paul Grigoriu programe speciale de duminică. Un deceniu mai târziu, condițiile de lucru au devenit mai restrictive. În anii '80, 70% din muzica difuzată trebuia să fie românească, existau interdicții privind numele proprii, iar presiunile politice asupra programelor se accentuaseră. La un moment dat s-a încercat chiar reducerea programului Radio Vacanța la numai două ore pe zi, restul urmând să fie transmis din București.

În ciuda acestor schimbări, Doina Caramzulescu a continuat să fie una dintre vocile postului. A rămas la Radio Vacanța până în 1995, iar după 1990 s-a ocupat și de organizarea unor spectacole în aer liber la Vila 1 din Mamaia. Stațiunea devenise atât de importantă pentru ea încât o considera „a doua casă”.

Drumul spre radio nu fusese însă prima sa alegere. În adolescență, Doina Caramzulescu și-a dorit să devină actriță. Povestea că ideea i-a venit în clasa a IX-a, după ce a recitat „Scrisoarea III” de Mihai Eminescu și a observat cât de atent o ascultau colegii.

A încercat admiterea la teatru, dar nu a reușit. A ales apoi studiul limbii engleze, iar ceea ce putea părea atunci un eșec a condus-o către profesia care avea să-i definească viața.

„Eu sunt convinsă că există un destin pentru fiecare, cu bune și cu rele”, spunea ea privind în urmă la propriul parcurs.

Pentru Doina Caramzulescu, acel destin s-a confundat în cele din urmă cu Radio Vacanța. Aproape trei decenii, vocea sa a fost auzită pe litoral și a devenit parte din amintirile unor generații întregi de ascultători.

Moartea jurnalistei închide un capitol important din istoria unuia dintre cele mai cunoscute posturi estivale românești.

Vezi si