Vestea dureroasă a fost făcută publică de Uniunea Teatrală din România (UNITER), printr-o postare scurtă, dar care a stârnit sute de reacții și multă durere în inimile celor care o admirau.
„Valeria Seciu (2 august 1939 - 6 septembrie 2022). Am aflat cu tristețe că în dimineața zilei de 6 septembrie ne-a părăsit extraordinara actriță de teatru, film, radio și televiziune Valeria Seciu. Vom reveni mâine cu detalii despre înmormântare. Dumnezeu să o ierte și să o odihnească!”, a transmis UNITER.
Comentariile fanilor au început să curgă în dreptul fotografiei și mulți oameni și-au exprimat regretul și admirația pentru distinsa doamnă a teatrului românesc. Se pare că va rămâne pentru totdeauna în sufletele și în amintirea celor care au văzut-o pe scenă și la televizor sau care s-au regăsit în personajele cărora le-a dat viață prin intermediul teatrului radiofonic.
Și Familia Regală a României a transmis un mesaj familiei îndurerate, amintind că Regele Mihai I i-a oferit Decorația regală Nihil Sine Deo în anul 2015.
Valeria Seciu merită toată aprecierea publicului, fiindcă a demonstrat în nenumărate rânduri că talentul său este inegalabil. Dovadă a acestui fapt stau numeroasele premii pe care le-a câștigat, dar și steaua pe care a primit-o pe Aleea Timpului din București în 2015.
S-a născut în București pe 2 august 1939 și a studiat actoria la Institutul de Teatru din București. Acolo l-a cunoscut personal pe Octavian Cotescu, bărbatul căruia îi admira talentul actoricesc și care i-a devenit și soț în 1966. Doi ani mai târziu, a venit pe lume filul lor Alexandru Cotescu (54 de ani), care în prezent este călugăr și s-a retras din anul 2000 la Manastirea Vatopedu de pe Muntele Athos.
Vedeta și-a făcut debutul pe scena Teatrului Național din București în anul 1964, alături de Ion Caramitru, în spectacolul „Eminescu” de Mircea Ștefănescu. În același an a intrat și în lumea filmului, în pelicula „Casa neterminată”, regizată de Andrei Blaier.
În 1978 s-a alăturat echipei de la Teatrul Mic din București și a jucat în piese celebre printre care se numără: „Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello, „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov și „Pescărușul” de A.P.Cehov.
Câteva dintre cele mai cunoscute filme în care a jucat sunt: „Casa neterminată” (1964), „Asediul” (1971), „Un august în flăcări” (1974), „Râul care urcă muntele” (1977), „Ion: Blestemul pămîntului, blestemul iubirii” (1978), „Sunt o babă comunistă” (2013). Este de menționat faptul că a obținut Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (1978), pentru rolul din filmul „Înainte de tăcere” și două premii UNITER. A foat desemnată cea mai bună actriţă, în rolul doamnei Bering, din spectacolul „Spirit”, în regia Cătălinei Buzoianu, jucat pe scena Teatrului Mic (2002) și în 2006 a mai luat un premiu pentru rolul principal din piesa „Cum gândeşte Amy”, tot în regia Cătălinei Buzoianu.
Actrița a rămas văduvă înainte de a împlini 50 de ani și nu a avut o viață ușoară, dar și-a găsit alinarea în dragostea ei pentru actorie. I-a plăcut atât de mult meseria pe care și-a ales-o, încât a înfiinţat şi condus una dintre primele trupe independente de gen de după Revoluţie. Este vorba despre Teatrul Levant. O vreme a mers în paralel cu implicarea în spectacolele de la cele două instituții din care făcea parte, fiindcă nu a renunțat nici la teatrul în care și-a făcut debutul.
Odată cu înaintarea în vârstă, a ales să urce mai rar pe scenă, dar fiecare apariție a sa a fost memorabilă. În ultimii ani a intrat într-un con de umbră și, potrivit Adevărul, există surse care spun că s-ar fi luptat cu o boală nemiloasă: cancerul.
Citește și: Jane Fonda, declarație tulburătoare: legendara actriță are cancer
Urmareste-ne pe Google News
