Doliu în cinematografie! A murit marele regizor Bela Tarr
Cinematografia mondială este mai săracă din 6 ianuarie 2026. Aceasta a fost ziua în care lumea filmului a primit vestea tristă că regizorul Bela Tarr a murit, la vârsta de 70 de ani.
Informația a fost confirmată de cineastul maghiar Bence Fliegauf, care a vorbit în numele familiei, punând capăt speranțelor că starea de sănătate a regizorului s-ar fi îmbunătățit în ultima perioadă.
Bela Tarr a fost una dintre cele mai influente și radicale voci ale cinemaului de autor european. A fost un regizor care a cerut răbdare, tăcere și implicare totală, dar care a oferit, în schimb, unele dintre cele mai puternice experiențe cinematografice din ultimele decenii.
Deși cauza morții lui Bela Tarr nu a fost detaliată oficial, apropiații vorbesc despre probleme de sănătate cu care cineastul s-a confruntat în ultimii ani.
A început să facă filme de la o vârstă fragedă
Când era tânăr, Bela Tarr nu visa la covorul roșu sau la succes comercial, ci la adevăr, la oameni și la realitățile dure ale vieții de zi cu zi. Născut în Ungaria, s-a apropiat de film extrem de devreme. La doar 22 de ani, debuta în lungmetraj cu „În sânul familiei” („Family Nest”, 1977), un film realizat cu actori neprofesioniști, dar cu o forță emoțională care anunța deja un autor incomod și profund.
Filmele sale de început, precum „The Outsider” sau „The Prefab People”, au fost marcate de realism social și critică politică, fiind comparate adesea cu stilul ciné-vérité, deși Tarr avea să spună că nu fusese influențat direct de acest curent. Odată cu „Almanac of Fall”, regizorul își definește clar stilul care îl va consacra: cadre foarte lungi, ritm lent, atmosferă apăsătoare și o poezie vizuală greu de egalat.
Un punct de cotitură major în carieră a fost colaborarea cu scriitorul László Krasznahorkai, parteneriat din care s-au născut unele dintre cele mai importante titluri din filmografia sa.
Filmele sale au scris istorie
Filmele lui Bela Tarr precum „Damnation”, „Werckmeister Harmonies” sau monumentalul „Satantango” au schimbat definitiv modul în care este perceput timpul în cinema.
„Satantango” al lui Bela Tarr, cu durata sa de peste șapte ore, a devenit un adevărat ritual cinematografic, admirat de critici și cinefili din întreaga lume. Criticul de film Susan Sontag declara că este filmul pe care l-ar revedea în fiecare an, fără ezitare.
Un alt titlu emblematic, „Werckmeister Harmonies”, este considerat de mulți critici una dintre cele mai importante opere cinematografice ale secolului XXI. Iar „The Man from London”, prezentat la Cannes, l-a adus pe Tarr și mai aproape de publicul internațional, fără a face însă vreun compromis stilistic.
Ultimul film al lui Bela Tarr, „The Turin Horse”, lansat în 2011 și premiat cu Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Berlin, a fost anunțat chiar de regizor drept concluzia definitivă a carierei sale. O meditație dură despre epuizare, destin și dispariție, filmul a fost văzut de mulți ca un testament artistic.
Moartea sa lasă un gol imens în lumea filmului de artă. Filmele sale vor continua să fie studiate, redescoperite și trăite ca experiențe rare, într-o epocă în care operele contemplative și lente devin din ce în ce mai rare.
Surse foto: gettyimages.com
Surse articol: News9live, Nytimes, Theguardian
Urmareste-ne pe Google News
