Ei sunt „cei mai săraci dintre cei săraci”. Cum arată o zi de iarnă pentru oamenii străzii
Numărul celor care trăiesc pe stradă se înmulțește considerabil cu fiecare an care trece. Din păcate, nu există o evidență clară, pentru că este foarte greu să numeri oamenii care nu au acte de identitate. O statistică neoficială publicată în anul 2010 arăta că, la acel moment, erau 5000 de persoane fără adăpost doar în București. Nu putem să ne imaginăm câți sunt în întreaga țară...
Asistenții sociali încearcă în mod constant să le ofere ajutor acestor oameni și i-au numit „cei mai săraci dintre săraci”, tocmai pentru că uneori nu vor să se bucure nici de ajutorul acordat. Foarte mulți dintre ei refuză să meargă în adăposturile care le sunt destinate și preferă să trăiască așa cum s-au obișnuit, în ger sau în caniculă, dar nedespărțiți de plăcerile lor vinovate: substanțele interzise și alcoolul.
Sursa foto: Youtube
Echipa de la Recorder a făcut un reportaj în care prezintă pe larg stilul de viață al celor care își petrec zilele sub cerul liber, indiferent de anotimp sau de condițiile meteo.
Elena Adam este asistent social la Organizația non-guvernamentală Samusocial România de 26 de ani și ea a acceptat să stea de vorbă cu reporterii pentru a le arăta cum decurge interacțiunea din teren cu oamenii străzii. Detaliile dezvăluite de aceasta sunt cel puțin șocante.
„Eu am început munca de asistent social în 1996. Practic, am fost primul asistent social care a lucrat cu categoria „adulții străzii”. Este destul de delicat pentru că în momentul în care nu-ți pui anumite bariere, la un moment dat nici nu mai poți separa programul de lucru și viața de acasă.”, a povestit Elena Adam.
Cei de la organizație nu au un program fix de muncă pentru că se deplasează acolo unde este identificat un caz și acordă îngrijiri de specialitate. Când nu este nicio problemă raportată, ei patrulează prin tot orașul ca să se asigure că niciun om sărman nu are probleme majore.
„Noi, echipa mobilă, patrulăm pe străzile din București și unde observăm un om al străzii, oprim, întrebăm. Momentul cheie în care poți să faci ceva pentru adulții străzii este acela în care le-ai smuls primul zâmbet. Nu sunt reguli, te adaptezi în funcție de situație.”, a mai spus ea.
„De cele mai multe ori nu au acte. Cu asta începe, să o numim „rutina asistentului social. Echipa mobilă intervine în două situații: urgență medicală și urgență socială. Se pleacă efectiv în teren pentru a încerca să motivezi omul să facă ceva mai mult pentru el sau pentru a-i acorda consult medical acolo în stradă, acolo unde se adăpostește, pansamente, administrare tratament, luat efectiv și dus la spital.”
„Oamenii străzi refuză adăpostirea, nu trebuie să îi judecăm, invocă două motive: faptul că sunt rupți de locul unde au avut ultimul domiciliu și al doilea motiv este legat de condiții. Condițiile oferite în adăpost nu corespund așteptărilor lor.”, a explicat asistenta de la Samusocial România.
Sursa foto: Youtube
Totuși, există și persoane care luptă să își depășească actuala condiție și încearcă să muncească pentru un colț de pâine. Un bărbat care doarme într-un cort amplasat în zona gării din Băneasa a explicat de ce a renunțat de curând la serviciul care îi aducea un venit:
„Nu mai lucrez, în condițiile astea nu mai pot. (…) Nu am cum să mă mai descurc. Când a fost vară, toamnă, puteam să mă spăl, să mă bărbieresc, să spăl hainele, să mă duc ca lumea. Acum chiar nu mai am cum, acum ne îmbâcsim. Le-am explicat și au înțeles și cu asta am terminat. Nu mă gândesc la viitor, eu trăiesc prezentul.”
Cel cu care împarte cortul în care tremură de frig iarna a spus cu vehemență că nu acceptă să meargă la un adăpost pentru că este nemulțumit de ceea ce se întâmplă în astfel de locuri:
„Ee, păi mă duc la adăpost ca să mă fure toți de acolo, începând cu cei cazați, terminând cu administrația și tot așa, oricum sunt dat afară ziua... Sunt sătul de adăposturi, am mai fost și știu cum e. Nu am cerut niciodată ajutorul la stat, nu mă interesează nici ajutorul social, nici banii, nimic. Pe stradă sunt de vreo zece ani, aici sunt de doi ani. Dacă plouă, stăm în cort. Dacă nu plouă, mai ieșim, facem focul în spate, mai stăm la foc, vorbim și trece vorba.”
Sursa foto: Youtube
Altii mai puțin norocoși, nu au nici măcar un cort în care să se adăpostească și dorm în plină stradă sau în zone subterane pline de șobolani și de insecte. S-au obișnuit să împartă acoperișul de deasupra capului cu alte vietăți și nimic nu îi deranjează, atât timp cât se feresc de ploaie și de îngheț. Pe timpul iernii, mulți dintre oamenii străzii ajung în spital și au probleme serioase de sănătate din cauza degerăturilor.
„Ce fac eu? Încerc să găsesc fiecărui om care are nevoie de serviciile mele o casă, un loc unde să își petreacă liniștit bătrânețile. După un accident vascular, după o amputație, în general îi instituționalizăm.”, a declarat Olga Cursaru, asistent social la Spitalul Universitar din București.
Aceste suflete bătute de soartă se bucură, din când în când, și de mese calde și de haine oferite de ONG-uri. Din păcate, ele nu sunt suficiente pentru a-i ajuta să ducă o viață normală și cât de cât lipsită de probleme. Situația se înrăutățește pe zi ce trece, iar bolile care îi doboară pe nevoiași sunt din ce în ce mai grave.
Citește și: „Dacă renunț la școală, nu o să ajung nimic în viață”. Povestea adolescentei care vrea să devină profesor
Sursa articol: Recorder
Sursa foto principală: Youtube
Urmareste-ne pe Google News
