Ce simt sufletul și corpul tău când ești singur?

Atunci când suntem singuri, întreaga noastră ființă suferă. Nu numai sufletul ne doare. Așa cum au arătat studiile recente, și trupul nostru este afectat. Oamenii singuri, cărora le lipsește sprijinulfamiliei și al prietenilor, au un risc mai mare să dezvolte boli de inimă și chiar să-și piardă viața din cauza acestor maladii.

Persoanele singure sunt predispuse depresiei și anxietății, dar și unor obiceiuri nocive, precum consumul de alcool sau fumatul, ceea ce aduce după sine o creștere a incidenței bolilor cardiace. În plus, atunci când simțim că nu avem pentru cine să trăim, adesea uităm să mai avem grijă de noi și avem chiar un comportament autodistructiv.  

Singurătatea poate fi benefică în anumite cazuri, când vrei să te regăsești pe tine însuți și să te reculegi. Dar a te simți singur este cu totul altceva și sigur produce daune importante asupra sufletului și trupului tău. Sentimentul singurătății, al izolării, faptul de a nu avea pe nimeni cu care să împărtășești bucuriile și tristețile, toate acestea reprezintă forme de stres, care poate afecta inima și vasele de sânge atunci când devine cronic.

Singurătatea este un sentiment, nu o stare

Cercetătorii fac diferența între singurătatea ca stare, care poate fi inofensivă sau chiar plăcută uneori, și sentimentul că ești singur și nu ai pe cine să te bazezi. Te poți simți singur chiar și atunci când ești în mijlocul oamenilor, dacă nu mai ai capacitatea de a ajunge la ei și de a-ți împărtăși sentimentele.

De exemplu, un bărbat din California operat pe inimă povestește că, deși avea o mulțime de persoane în jurul său, nu se simțea conectat cu ele. Dale Briggs (63 de ani) era căsătorit, avea o viață socială activă, participa la întruniri la biserica de care aparținea, dar, cu toate acestea, se simțea extrem de singur.

„În acea perioadă aveam și 15 persoane în casă tot timpul, dar le-aș fi dat pe toate pentru cineva care să înțeleagă prin ce trec și cu care să pot vorbi despre sentimentele mele”,  își amintește Briggs. „M-am simțit izolat în mintea mea, ca și cum nu mă puteam conecta cu nimeni.”

Depresia și anxietatea urmează îndeaproape o astfel de stare de izolare și duc, în final, la boală și chiar la moarte. Nu este exagerată afirmația „a murit de singurătate”.

Singurătatea afectează inima

Deși s-ar putea să nu fie conștienți de asta, oamenii singuri tind să perceapă interacțiunile sociale ca fiind mai negative. „Creierul oamenilor singuri este tot timpul în alertă față de amenințările sociale”, spun cercetătorii. Studiile au demonstrat că persoanele singure au niveluri mai ridicate de cortizol, un hormon eliberat ca răspuns la stres, iar această stare continuă de stres produce „uzură” care poate afecta sistemul cardiovascular.

Singurătatea produce o creștere a rezistenței vasculare - devine mai greu pentru sânge să se deplaseze prin artere. În timp, această rezistență poate favoriza hipertensiunea arterială, care este asociată cu ateroscleroza și bolile de inimă.

Singurătatea ne produce răni în suflet

Atunci când trăim sentimentul acut de singurătate, sufletul nostru sângerează. Adesea ne pierdem chiar sensul vieții, pentru că omul este menit, în general, să trăiască împreună cu semenii, ca o ființă socială.

Dar singurătatea poate fi resimțită și în mijlocul celor la care ții. Poți să iubești, dar să te simți totuși singur. Aceasta este o stare de abandon interior, de rupere a relațiilor și de lipsă totală de comunicare. Persoanele care trăiesc sentimentul singurătății nu se mai simt iubite, valorizate, nu mai simt că sunt importante pentru cei din jur. Adesea își pierd respectul de sine și sentimentul sensului.

De cele mai multe ori, singurătatea resimțită în adâncul sufletului aduce cu sine depresie, sentimente de eșec și neputință. Inima noastră este încontinuu asaltată de emoții negative, de la tristețe până la furie și dorință de autoanihilare. Pe fondul singurătății, sufletul nostru poate abandona judecata rațională și ajunge până la decizii extreme, cum ar fi cea a sinuciderii.

În plus, sentimentele de singurătate se exprimă adesea corporal, nu doar prin bolile de inimă, ci prin tot felul de simptome somatice. Persoana se simte permanent obosită, lipsită de chef, are senzația unei rău care o macină. Neliniștea, anxietatea, sentimentul de amenințare sunt oaspeți permanenți în viața sa, ca rezultat al creșterii nivelului hormonilor de stres.

Singurătatea poate fi un dar

Contează foarte mult cum percepi singurătatea. Pentru că ea poate fi un agent de distrugere, dar și unul de salvare. Pentru o persoană aflată pe calea descoperirii de sine și a împlinirii personale, singurătatea poate fi un dar sau o condiție necesară, pentru a avansa pe această cale.  

Singurătatea ne ajută să ne eliberăm de relațiile negative

Atunci când alegem o perioadă de singurătate, putem reexamina relațiile noastre și să ne dăm seama care ne fac bine și care sunt relații toxice, ce ne otrăvesc viața. După o perioadă autoimpusă de singurătate, avem curajul de a rupe relațiile nocive și de a lăsa loc Universului de a aduce în calea noastră oameni cu care suntem într-adevăr compatibili.

Singurătatea ne ajută să ne înțelegem sinele profund

În general, ne petrecem cea mai mare parte a vieții privind spre exterior, concentrându-ne pe lucruri precum poziția noastră în lume, relațiile noastre, statutul, banii. Atunci când ne retragem în singurătate, realizăm că toate acestea sunt cârje care nu ne mai pot susține. Pe calea trezirii noastre spirituale, singurătatea este condiția de a da la o parte vălurile lumii și de a ne conecta la ființa noastră autentică.

Singurătatea ne ajută să recâștigăm simțul divinității

Atunci când ești singur, marile întrebări ale existenței încep să-ți dea târcoale. Te întrebi de unde ai venit, unde mergi și de ce ai apărut în lume. Accesezi părți mult mai profunde ale ființei și ți se dezvăluie lucruri care au fost multă vreme în întuneric. În cele din urmă, te vei reconecta cu divinitatea și cu sinele tău profund, ceea ce îți va da un puternic simț al scopului tău în lume, mai multă înțelepciune și putere, aici, pe Pământ. Atunci când pășești spre spre interior, găsești conexiuni pe planuri din ce în ce mai profunde, intuiția ta se trezește și îți regăsești spiritul adevărat. Acest lucru se întâmplă automat și este adesea momentul în care începem să remarcăm semne și mesaje, să simțim prezențe, să ne conectăm la ghizii spirituali sau, pur și simplu, la un sentiment de deplinătate.

Singurătatea ne ajută să ne trezim energiile latente

Atunci când suntem singuri, avem mai mult acces la resursele noastre subconștiente și la un sentiment de nelimitare. După o astfel de perioadă de retragere, vom reveni în lume transformați, cu forțe noi, unele dintre ele mai presus de înțelegerea noastră. Atunci, Universul va redeveni un loc misterios și plin de magie, iar sufletul nostru va putea să-și urmeze adevărata misiune.