Potrivit tradiției ortodoxe, copilul ar trebui botezat în primul sau al doilea week-end de după cele 40 de zile de la nașterea copilului, mai exact, la aproximativ șapte-opt săptămâni de la venirea lui pe lume. Bineînțeles, există și părinți care amână botezul din diverse motive, dar și părinți care refuză cu orice preț să își ducă micuții la biserică pentru această slujbă.
Mai jos găsești informațiile pe care ar trebui să le știe toți oamenii care au copii nou-născuți sau care urmează să îi aducă pe lume.
Iată un fragment extras din „Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi”, ce însumează învățăturile oferite credincioșilor de Maica Magdalena, care este doctor în teologie:
„Sunt oameni care sunt influențați de ideea de a nu-și boteza copiii de mici, gândind că e mai bine ca aceștia să-și aleagă singuri calea atunci când vor fi mari. E ca și cum ni s-ar sugera că ar fi mai bine să nu-i dăm de mâncare copilului, ci să-l lăsăm mai întâi să ajungă la vârsta când își va putea alege singur meniul preferat. Sau ca și cum ni s-ar recomanda să nu-i vorbim copilului până ce nu va fi în stare să-și aleagă singur limba în care va voi să se exprime. Trebuie să înțelegem că Botezul nu ne răpește libertatea, ci ne dă libertatea spirituală deplină, făcând posibilă eliberarea noastră de sub tirania păcatului lui Adam.
Părinții ar trebui să aleagă pentru copiii lor ca nași persoane care să înțeleagă că principala lor răspundere e aceea de a se îngriji de creșterea duhovnicească a copilului.
Harul Botezului nu poate fi luat de la noi; el poate fi acoperit de păcate, poate rămâne necultivat, dar nu poate fi înstrăinat. Copiii care au primit sămânța Botezului au mai multe șanse de a se întoarce (sau reîntoarce) la Dumnezeu, de a-L regăsi când au ajuns la maturitate, chiar dacă n-au primit o educație creștină.” (Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, pp. 28-29)
De asemenea, unii părinți sunt de părere că un copil nu înțelege ce i se întâmplă în timpul slujbei, la numai câteva săptămâni de viață și că ar fi mai bine să fie scufundat în apa botezului abia când crește și este conștient de realitatea înconjurătoare. Iată ce răspuns le-a oferit părintele Constantin Necula acestora:
„Mie mi-a spus cineva că nu putem boteza copiii pentru că n-au conștiință. Conștiința nu este niciodată măsura propriei noastre măsuri. Noi nu ne botezăm în apa lu’ mama și-a lu’ tata. Nu zicem crezul lu’ tata. Zicem Crezul Bisericii! Dacă vrem să fim uniți. Dacă nu – bine, pa! Ne ține cineva?
Am și eu câte o tanti de asta așa, foarte sclifoteșită, care vine și zice: „Părinte, dar îl botezați în apă?!”. Zic: „Coca Cola n-am!” „Și dați cu ulei?” „No, o shaorma, ceva...” Nu-ți convine, te duci la alt sector. Asta e! În schimb, eu știu așa: „Cel ce nu se naște din apă și din Duh nu intră în Împărăția Cerurilor!”. Și asta nu-i pe certificat de garanție. Adică nu ne naștem și primim un certificat pe care scrie: „Prin prezenta, se adeverește că eu, îngerul păzitor, aduc la cunoștința părinților că acest copil va prinde vârsta la care să înceapă să creadă el că le știe pe toate și să-și aleagă religia”.
Noi nu ne naștem nici cu piese de schimb, nici cu certificat de garanție. Atunci, ca să evităm urcarea pe rampă și alunecarea de pe ea, omorâm moartea, care indiferent de vârstă, este un act obiectiv. Subiectivă este doar asumarea omorârii morții.” (Părintele Constantin Necula, Bucuria darului, Editura Agnos, Sibiu, 2017, pp. 85-86)
„Toți, și copiii, au păcatul strămoșesc și numai prin botez se pot curăți de acesta”
Acum că toate argumentele părinților care nu își botează copiii în fragedă pruncie au fost contracarate, tot ce rămâne de făcut este să înțelegem de ce este bine să se respecte această rânduială bisericească. Tot un fragment dintr-o carte religioasă ne poate lămuri. Regretatul profesor de teologie Isidor Todoran a explicat pe înțelesul tuturor:
„Botezul copiilor este necesar pentru mântuire, întrucât toți, și copiii, au păcatul strămoșesc și numai prin botez se pot curăți de acesta, născându-se din nou sufletește, și făcându-și așa intrarea în Biserică. Sfinții Apostoli au botezat și pe copii și tot așa a făcut totdeauna și Biserica.
De aceea, a amâna pentru mai târziu botezul copiilor este păcat mare, aceasta însemnând nepăsare față de starea și viitorul copiilor încarcați cu păcatul strămoșesc, înseamnă totodată nesocotirea datoriei părintești, ca și neluarea în cuvenită seamă chiar a lucrării mântuitoare a lui Hristos, prin întârziere voită de la primirea darurilor acesteia, întârziere în care moartea copilului nu este exclusă.”(Isidor Todoran, Simbolul Credinței – O sinteză dogmatică, Editura Renașterea, 2008, p. 107)
Potrivit spuselor acestui profesor în teologie, refuzul unui părinte de a-și boteza copilul constituie un păcat, fiindcă, într-un fel sau altul, ține acel copil departe de Dumnezeu. Cum ți se par aceste explicații oferite de biserică? Sunt convingătoare?
Urmareste-ne pe Google News
