În fiecare an, Sfântul mare Mucenic Mina este prăznuit de creștinii ortocodși la data de 11 noiembrie, iar de către romano-catolici la data de 24 noiembrie. Potrivit credinței creștine, Sfântul Mina este sfântul care îi protejează pe păgubiţi, fiind grabnic ajutător al oamenilor nedreptăţiţi în procese şi celor ce au pierdut ceva sau au fost înşelaţi de semenii lor rău voitori.
Originea numelui Sfântului Mina
Mina a fost chiar numele său original: mama lui l-a numit "Mēna" după ce a auzit o voce spunând amēn. Minas [Μηνās] este modul în care el este cunoscut în limba greacă, în timp ce în armeană și arabă este cunoscut sub numele de "Mīna" [مينا].
Viața Sfântului Mina
Sfântul Mucenic Mina a fost egiptean ca neam dar creştin din punct de vedere al credinţei, și de meserie ostaş în armata romană sub stăpânirea tribunului Fermilian în Mitropolia Cotuanului. Motiv pentru care a sfârșit prin a fi martirizat, după ce a refuzat să-și renege credința creștină. În acele vremuri erau la conducere împărații păgâni Diocleţian şi Maximian, care dăduseră poruncă pe tot teritoriul Imperiului Roman să fie supuși la munci silnice, omorâţi și dați ca jertfe la idoli toţi credincioşii creștini de pretutindeni care nu se vor închina idolilor lor.
El a fost un dar pentru mama sa de la Dumnezeu, care a mers la biserică plângând la sărbătoarea Sfintei Maria, rugându-se în fața icoanei acesteia, cerând un copil. Atunci femeia a auzit o voce venind dinspre icoană șoptind "Amin". Mama a spus povestea tatălui și în scurt timp, au fost binecuvântați cu un băiat. Ei i-au numit numele "Mina" după cuvântul "Amin" (care înseamnă ”așa să fie” sau ”cu adevărat”).
Viitorul sfânt a fost crescut într-o casă creștină dar, din nefericire, a devenit orfan pe când era copil încă. La vârsta de 11 și-a pierdut tatăl, iar la 14 ani mama. El și-a dedicat viața postului, rugăciunii și trăirii unei vieți 100% creștine. Deoarece a fost un tânăr extrem de iubit și apreciat de cei din jur, el a fost pus în funcția pe care o deținuse tatăl său. Cu toate acestea, Mina nu și-a neglijat nici o secundă credința.
Între timp, pe 23 februarie 303, păgânul Dioclețian a ordonat închinarea exclusive la idoli și a interzis creștinismul. Sf. Mina și-a părăsit de îndată poziția de soldat și a plecat în deșert, unde a petrecut multă vreme închinându-I-se Lui Dumnezeu, care i-a dat și puterea de a face minuni. Dumnezeu i-a deschis ochii robului său dedicat, arătându-i cerul deschis cu mulți martiri încoronați și el a auzit o voce spunând: "Cine se străduiește pentru numele Domnului Hristos, va primi o asemenea coroană". Imediat, el a decis să se întoarcă în cetatea sa, mărturisind credința sa tuturor. Bineinteles, guvernatorul a încercat să-l mituiască, să îl facă să se lepede de creștinism. Când mita nu a funcționat, a încercat să-l amenințe, dar nici așa nu a reușit. În cele din urmă, guvernatorul a ordonat soldaților săi să-I taie mâinile și picioarele, apoi capul. cu sabia, iar corpul său să fie aruncat în foc și cenușa lui să fie împrăștiată în vânt. Corpul a rămas în foc timp de trei zile și trei nopți, dar a rămas intact.
Sora Sfântului Mina a venit să ia trupul său, exact așa cum îl sfătuise el înainte să fie martirizat, după ce a plătit o sumă de bani soldaților, ca să-i lase ei corpul. Iar femeia a reușit să-l ia înapoi în Alexandria. Pe drum, nava în care se afla a fost atacată de animalele din mare. Ceilalți călători erau înspăimântați, dar sora sfântului s-a rugat puternic lui Dumnezeu, cerând mijlocirea fratelui ei. Iar foc sfânt a ieșit din trupul său și a atacat fiarele, care au dispărut în cele din urmă.
Patriarhul Alexandriei și restul oamenilor au primit trupul cu onorurile cuvenite și l-au învăluit într-un giulgiu. După ce vremea persecuțiilor a apus, îngerul Domnului i-a poruncit patriarhului vremii (Papa Atanasie Apostolicul) să pună corpul Sf. Mina pe o cămilă, lăsându-l să umble neghidat în afara orașului. Papa a fost instruit să urmeze cămila până când aceasta se va opri, și acolo să fie locul pe care Domnul l-a ales pentru îngroparea Sfântului Mina. Cămila s-a oprit la lacul Bakayad, în Mariout. S-a auzit o voce care a confirmat alegerea locului îngropăciunii, iar sfântul a fost îngropat acolo. Multe minuni s-au întâmplat prin mijlocirile sale, de la acea dată și până în prezent.
La un moment dat, a izbucnit un război între Alexandria și alte câteva orașe din proximitate. Guvernatorul Alexandriei a luat în secret trupul Sf. Mina, ca să-și câștige binecuvântarea și protecția acestuia. Dumnezeu a răsplătit eforturile guvernatorului, iar Alexandria a câștigat războiul. Dar în drumul de întoarcere spre casă de pe câmpul de război, guvernatorul a decis să ia corpul Sf. Mina înapoi la Alexandria. Marriout se afla în drumul lor, iarămilele care purtau corpul Sf. Mina s-au oprit la locul de înmormântare inițial și nu s-au mai clintit de acolo. Guvernatorul și-a dat seama în sfârșit că acesta este locul în care Dumnezeu a intenționat să rămână trupul neînsuflețit al sfântului Său. În locul unde a fost îngropat Sf. Mina a fost construită o biserică, devenită mănăstire între timp.
Tradiții și obiceiuri la praznicul Sf. Mina
Creștinii ortodocși merg încă din seara de 10 noiembrie, la slujba de vecernie a praznicului Sfântului Mina de a doua zi, 11 noiembrie. Marele Mucenic este protector al celor păgubiți în orice fel, al celor caută un loc de muncă și apărător al călătorilor de hoți. Tradiția creștină spune că, pe lângă păgubiții care cer prinderea tâlharilor și recuperarea lucrurilor furate, până și hoții respectă sărbătoarea Sfântului Mina.
În București, de ani de zile are loc un mare pelerinaj la Biserica Mina-Vergu, din centrul orașului. Începând din anul 1874, biserica "Sfântul Mucenic Mina" din Bucureşti păstrează fragmente din moaştele Sfântului Mina. Ele au fost aduse de la Mănăstirea "Sfântul Mina" din Egipt şi puse într-o raclă executată în anul 1941, cu sprijinul arhiereului Veniamin Pocitan. Menţionam că moaştele Sfântului Mina sunt prezente într-o nouă raclă, sfinţită pe 9 noiembrie 2011 de Patriarhul României. La praznicul marelui Mucenic Mina iau parte, pe lângă categoriile de oameni menționate mai sus, și cei care nu reușesc să se căsătorească sau vor să își îmblânzească dușmanii. Iar sufletele disperate, deznădăjduite care caută ajutor la Sf. Mina, capătă putere și încredere în forțele proprii, în urma rugăciunilor fierbinți.
Astfel, femeile merg la biserică, iau lumânări şi le lipesc la sfeşnice cu capătul pe care de obicei îl aprind. Asta deoarece, potrivit tradiţiei, acest gest înfăptuit de 11 noiembrie schimbă gândurile negre, pline de ură ale duşmanilor, îmbunează infractorii și face ca lucrurile furate să se întoarcă., Dumnezeu luminându-le mințile și sufletele. Fetele care urmează același gest cu lumânările îl fac în speranța că inimile celor la care tânjesc se vor deschide lor. Spre reușita acestor dorințe arzătoare, tot de praznicul Sfântului Mina se mai plătesc sărindare şi acatiste pentru căsătorie, pentru ruperea blestemelor şi aflarea răspunsurilor la unele taine.
Ce nu se face de Sfântul Mina ca să nu atragi ghinion? Tradiția spune că oamenii care intră în biserică la praznicul Mareului Mucenic Mina nu trebuie să iasă cu mâna plină de acolo (fie vorba și de alimente sau obiecte sfințite în prealabil), pentru că Sfântul Mina se va mânia.
Potrivit crestinortodox.ro, credincioşii ortodocși se pot închina moaștelor Sfântului Mina şi în Catedrala mitropolitană din Iaşi unde, printre moaştele celor 32 de sfinţi, se află şi un fragment din moaştele Mucenicului Mina. De asemenea, și în Biserica "Sfântul Mina" din cartierul Obcin din Suceava se află două fragmente din moaştele Sfântului Mina, aduse din Grecia, în august 2001, de către Arhiespicopul Sucevei şi Rădăuților.
Urmareste-ne pe Google News
