La data de 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, Biserica Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică îl prăznuiesc pe Sfântul Ştefan, cel care a fost unul dintre discipolii Mântuitorului Iisus și primul dintre cei martirizați în numele său de către autoritățile iudaice ale acelor vremuri. În schimb, creștinii romano-catolici, anglicani, reformați, evanghelici și unitarieni îl sărbătoresc la data de 26 decembrie pe întâiul martir al lui Iisus.
Ștefan se trăgea din Ierusalim, provenea din seminția lui Avraam și era de familie aleasă. Numele vine de la grecescul Stephanos care înseamnă „coroana”/„ghirlanda” sau „cunună”.
După întemeierea Bisericii creștine în urma misiunii lui Iisus Hristos, numărul creștinilor în continua creștere a crescut automat şi numărul cererilor pentru diverse nevoi și slujiri ale apostolilor. Așa că Mântuitorul a decis alegerea, din rândul oamenilor simpli a şapte bărbaţi "plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune" care să slujească pe post de diaconi. Iar întâiul dintre aceştia a fost chiar Ştefan, urmat de Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae. Rolul lor în Biserica acelor vremuri depăşea cu mult rolul pe care îl iau diaconii din zilele noastre: aveau dreptul să predice poporului cuvântul Evangheliei, să boteze și chiar să ajute la desfăşurarea activităților oficiale ale mai-marilor Bisericii din Ierusalim.
Iar din acest motiv pe atunci diaconul Ștefan a intrat în atenția fariseilor, extrem de nemulțumiți de faptul că el predica public învățăturile lui Iisus Hristos, încercând să îi convertească pe oameni la creştinism prin predicile despre Acesta. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în fața Sinedriului, unde a fost acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu.
Întrebat de Caiafa (același care îl judecase pe Iisus) cum răspunde acuzării, Sfântul Ștefan a ținut o lungă cuvântare, acuzându-i, la rândul său, pe cei ce îi doreau pieirea: "Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!" (Faptele Apostolilor VII, 51-53).
Ștefan a fost, cum era de așteptat, găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare(ucidere cu pietre). După pronunțarea sentinței, conform Noului Testament, el a avut o teofanie, spunând iudeilor: "Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu". El a fost dus în afara cetății, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir - primul ucis pentru că mărturisise credința în Iisus – la data de 27 decembrie a aceluiași an în care Iisus s-a ridicat la cer după Învierea Sa. Urmând exemplul acestuia, în clipa morții el cere iertare pentru cei ce îl ucideau. Ștefan a zis: "Doamne, Iisuse, primeşte sufletul meu!" Iar pentru ei, plecându-şi genunchii şi cu glas mare strigând, a zis: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!" Aceasta zicând, a adormit. Conform Noului Testament și tradiției creștine, printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea lui s-a aflat și Saul, cel ce avea să devină nimeni altel decât Sfântul Pavel.
Mormântul Sfântului Ștefan a fost descoperit în anul 415. Din anul 560 osemintele sale se află împreună cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius (d. 258) în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma. În anul 2016, în octombrie, pentru prima dată moaştele Sfântului Arhidiacon Ştefan au ieșit din ţară, pentru a fi aduse chiar la București, cu prilejul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ștefan
Tradiţiile respectate de creștinii români diferă, cum era de așteptat, în funcţie de zona țării. Din moși strămoși se spune că este bine, pentru binecuvântarea gospodăriei, să existe în fiecare casă o icoană cu chipul Arhidiaconului Ștefan în data de 27 decembrie.
Conform obiceiurilor din străbuni, pentru sporul casei, liniștea sufletească și trupească a locuitorilor ei şi sănătatea celor dragi bolnavi sau păgubiți, este bine ca pe 27 decembrie să dăruim cuiva icoana Sfântului Ştefan, sfințită chiar în această zi, sau o lumânare/candelă nouă, aprinsă. “În semn de iubire, preţuire şi respect pentru Sfântul Ştefan, dar şi ca dovadă de iubire şi înţelegere, este bine să ne împăcăm cu persoanele cu care suntem certaţi și cu care ne judecăm” – spun clericii.
Tot în această zi, în biserici se pomenesc persoanele creștine care și-au pierdut viața în împrejurări dramatice, de moarte violentă și se împart pachete cu diferite alimente celor care îi poartă numele Sfântului Ștefan, întâiul dintre martirii pentru credință.
În unele zone din Muntenia gospodinele pregătesc aşa-numitele Pâinici ale lui Ştefan, al cărui scop este să amintească creştinilor de pietrele cu care a fost ucis Sfântul Ştefan. Acestea sunt făcute în forme rotunde, dintr-un aluat foarte asemănător cu cel de cozonac, și sunt, cel mai adesea, unse cu miere. După ce pâinicile lui Ștefan sunt sfinţite de preot la biserică la finalul slujbei de pe 27 decembrie, ele se împart persoanelor tinere care poartă numele primului mucenic Ştefan și copiilor săraci, tot pentru pomenirea sufletelor celor care au murit în împrejurări dramatice.
Tot cu ocazia marelui praznic creștinesc al Sfântul Ştefan, se prepare în casă şi se împart mucenici cu miere şi nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.
Potrivit unei tradiții din bătrâni, a treia zi de Crăciun, ar fi bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne-ar putea pune viețile în primejdie.
Conform statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Afacerilor Interne, numele Sfântului Arhidiacon Ştefan este purtat de mai bine de 400.000 de români, dintre care aproximativ 300.000 sunt bărbaţi - Ştefan, Fănel, Ştefănel. Fănică, Fane, Ştefanus şi Istvan - şi peste 100.000 sunt femei - Ştefania, Ştefana, Fănica, Fănuţa şi Fana.
Urmareste-ne pe Google News
