De la începuturile sale în lumea filmului și până la momentele de top din cariera sa, povestea lui de viață este una fascinantă, caracterizată de o determinare neclintită, o pasiune arzătoare și un devotament profund față de artă.
În copilărie visa să devină fotbalist
Colea Răutu, pe numele său adevărat Nikolai Rutkovski, s-a născut la 28 noiembrie 1912, în Limbenii Noi, județul Bălți, astăzi Republica Moldova: „Locul de unde am pornit să cuceresc lumea era un cătun moldovenesc, cuibărit într-o viroagă. Vreo zece gospodării şi o bisericuţă cu turla ca o cepșoară, năpădită de salcâmi, plini ciucure de ciori.”, scria el în memoriile sale.
A fost cel mai mare fiu dintre cei patru copii ai familiei, ceilalți trei fiind Larisa, Natalia și Valentin. Tatăl său, de origine poloneză, lucra ca mecanic de locomotivă, iar mama sa era o educatoare basarabeancă. În jurnalele personale, în care se confesa des, actorul scria că nu i-a plăcut niciodată școala și că a fost pasionat de fotbal.
Prin urmare, la vârsta de 13 ani, a plecat din Chișinău spre București, cu gândul de a face carieră în domeniu. S-a cazat la un meșter de la Uzinele Mociornița, care l-a inclus în echipa de fotbal a uzinei.
A dat fotbalul pe arta scenică
Într-o seară obișnuită, Colea Răutu a mers la teatru pentru a vedea spectacolul de revistă „Floarea din Hawai”, o premieră muzicală deosebit de apreciată în acea vreme. În timp ce se afla în galerie, a văzut un anunț care i-a atras imediat atenția - se căutau tineri pentru trupa lui Emil Bobescu. Dintr-o pură coincidență, îl cunoștea pe fratele celui care organiza audițiile, acesta fiind profesorul său de muzică de la liceul militar din Chișinău. Fără să stea prea mult pe gânduri, se prezintă la audiție și interpretează cu pasiune piesa „Ochi negri” (Ocii ciornâi).
Talentul său a fost imediat recunoscut, fiind acceptat în trupă și distribuit în spectacol, unde a avut privilegiul să colaboreze cu Ion Dacian, cunoscut în acea perioadă sub numele de Ion Pulca. Această oportunitate l-a determinat să renunțe la pasiunea pentru fotbal și să se dedice complet artei scenice.
Astfel, a devenit membru al prestigioasei trupe de la Teatrul de Revistă „Cărăbuș”, sub conducerea lui Constantin Tănase, unde a bifat numeroase apariții memorabile. În timpul războiului, a luat parte la spectacole de revistă alături de marii artiști Gică Petrescu și Jean Moscopol, contribuind astfel la ridicarea moralului trupelor românești. Chiar dacă nu a luptat pe front, prezența sa pe scenă a adus bucurie și distracție în vremuri de grea încercare.
„Colea Răutu e omul care aduce misterul. Pomeţii lui puternici şi ochii mărunţi, privind îngheţat şi vorbele ce se strecoară anevoie printre maxilarele strânse şi mişcările-i zgârcite, toate sunt conducătoare de enigmă. Şi de forţă.
Când apare în colţul ecranului, în chip de vatman cu creştetul rar, ori de anchetator sever, ori de ţăran răsculat, aerul încremeneşte în jur, spectatorii se strâng o clipă în scaune, suspansul e creat, urmează explozia. Colea este dur. Un dur cu farmec fierbinte venind din adâncuri, un dur învăluit în aburii atrăgători ai misterului”, povestea autoarea Sanda Faur despre celebrul actor.
A urmat o carieră de excepție
Din 1952, Colea Răutu a jucat la Teatrul „Giulești” alături de actorul Ștefan Mihăilescu Brăila, până în 1968. În 1956, a apărut la televizor într-o emisiune cu Ioana Radu, Mia Braia și Gică Petrescu, care l-a făcut cunoscut. A fost pasionat de filmele lui Boris Karloff și era apreciat pentru bunul său simț și autenticitate. Niciodată nu s-a interpretat pe sine, nici în teatru, nici în film.
El însuși mărturisea: „Totdeauna am crezut că în sală sau pe platou există cu siguranță cineva care ar putea face mai bine decât mine, ar putea interpreta, ar putea specula situația respectivă mai bine. Bunul simț și simțul măsurii m-au ajutat”. A debutat în filme cu rolul lui Ilie Barbu din „Desfășurare”, regizat de Paul Călinescu. După aceea, a apărut în peste 70 de pelicule, inclusiv în „Moara cu noroc”, „Răzbunarea haiducilor" și „Căutătorii de aur". A jucat și în seriale TV, printre care „Toate pânzele sus!" și „La Révolte des Haïdouks".
De ce a fost un actor special?
Colea Răutu a fost considerat un actor special datorită expresivității sale, mimicii și sensibilității interpretării. Pe platourile de filmare, se simțea ca acasă, înțelegând perfect indicațiile regizorale și colaborând cu ceilalți colegi. Rolurile sale au fost variate și complexe - a interpretat soldați, muncitori, țărani, hani tătari și marinari. Artistul s-a raportat mereu cu modestie la talentul său, afirmând că acesta trece deopotrivă prin suflet și spirit și că nu poate fi definit în mod clar de nimeni.
„Există actori culţi şi actori cultivaţi, actori cerebrali care-şi construiesc personajele pe criterii logice. Intuiţia însă, cred că funcţionează într-o sferă limitată de situaţii: în viaţă ca şi în artă. Eu nu ştiu cât talent am, dar ştiu să mă desprind din viaţă foarte mult...
Contează şi publicul în faţa căruia evoluezi pentru că în spectacol există dublu schimb: se oferă şi se primeşte. Pe spectator trebuie să-l faci să înţeleagă că arta nu-i o joacă-în-joacă, ci un lucru serios, cu rezonanţă în inima şi judecata lor”, afirma el în trecut.
A primit premiul ACIN în 1988 pentru întreaga sa activitate și a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a în 1967, pentru meritele sale deosebite în domeniul artei dramatice. De asemenea, a fost laureat al Galei „Vârsta de Aur" din 2001 și a primit Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler în 2002, pentru prestigioasa sa carieră artistică de pe ecran și de pe scenă.
Colea Răutu a fost căsătorit de două ori
Din prima uniune cu Geta Enacovici s-a născut fiica sa, Irina Răutu, care a urmat pasiunea artistică a tatălui său. Ea a decis să părăsească România cu mulți ani în urmă, însă cei doi copii ai săi, Alex și Sonia, au avut privilegiul de a petrece multe vacanțe alături de „cel mai bun bunic posibil".
Cu a doua sa soție, Magda Răutu, s-a căsătorit în 1968 și au trăit împreună în pace și armonie până în ultima clipă de viață a actorului. Ea a fost „echilibrul” familiei. Era inginer constructor și își amintește cum, seara, când venea de la muncă, începea să sune telefonul fix:
„Ieșeam seara cu băieții. Toți dădeau telefon aici. «Unde ne vedem diseară?» Vara ieșeam la Cina și iarna, la Athénée Palace. Mai mergeam și vara la Athénée, că avea și grădină. Ieșeam cu Mișu Fotino, cu Dan Puican, cu regizorul de la Teatru Național, cu băieții, cu fetele. Întotdeauna noi beam bere. Iarna, Colea și băieții mai luau o vodcă de 50, mică, și pe urmă o sticlă de vin. Eu beam bere”.
S-a stins din viață la 95 de ani
Pe 13 mai 2008, Colea Răutu a părăsit această lume, la vârsta de 95 de ani, după o luptă îndelungată cu o boală incurabilă. La înmormântarea sa s-au adunat numeroși colegi de scenă, printre care Sergiu Nicolaescu, Mitică Popescu, Ștefan Iordache, Sebastian Papaiani, Ion Besoiu, Ștefan Velniciuc, Nicu Constantin, Moica Ghiuță și Ioana Pavelescu, aducând un omagiu memoriei sale.
„A plecat parcă împăcat cu sine. Ducea dorul de neam, dorul neamurilor sale pe care le știa din copilărie și care îi erau dragi, însă petrecute din această lume. Acum s-a petrecut și el. Spunea că nu a trăit degeaba pe acest pămînt. I-a plăcut viața, i-au plăcut oamenii. Și-a făcut cu drag meseria, lăsînd pe altarul artei o galerie de personaje cum poate nici nu visase. Nenumăratele roluri în teatru și film au reprezentat izbînda pe care a purtat-o semeț.”, scria Jurnalul Național în anul 2008.
Fără îndoială, un artist de talia și impactul lui Colea Răutu merită recunoașterea plină a țării căreia i s-a dedicat. Contribuțiile sale în lumea cinematografiei românești rămân ca o amprentă inestimabilă în patrimoniul cultural al României.
Urmareste-ne pe Google News
