Născută în ziua de 6 ianuarie 1940 la Craiova, talentata Doina Badea a avut, din păcate, un destin tragic, parcă influențat de anul în care a venit pe lume. Amintim că, în ziua de 10 noiembrie 1940, a avut loc și primul mare cutremur din România contemporană, cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și o durată de 45 de secunde.
Atunci, fiind încă un bebeluș, cântăreața a fost salvată de către mama sa, care a protejat-o cu brațele ei, în timp ce fugea din casa care urma să se transforme în dărămături. 37 de ani mai târziu, „Edith Piaf a României”, căci așa era numită, devenită, la rândul ei mămică, nu a mai reușit să se salveze și nici să-și protejeze proprii copii de devastatorul cutremur.
Însă până să-și dea ultima suflare sub un morman de ruine într-o seară tristă de martie, cântăreața a avut grijă să-și lase amintirea vie prin intermediul pieselor sale excepționale, o adevărată comoară muzicală a României.
Ea a absolvit Școala Populară de Artă din Craiova și imediat după și-a făcut marele debut pe scena teatrului din Deva, alături de Corul Filarmonicii de Stat Oltenia, în 1960, la 20 de ani. Cu vocea sa gravă, cu ambitus puternic și de neegalat la vremea respectivă, tânără de atunci s-a făcut remarcată încă de la primul ei recital, iar cariera sa muzicală s-a arătat promițătoare din acel moment. Și, într-adevăr, cât timp și-a purtat talentul pe acest pământ, Edith Piaf a României a făcut istorie pe scenele din întreaga lume.
Inițial, a avut numeroase turnee și spectacole în țară, iar în 1963 era angajată, în mod oficial, la Teatrul "Constantin Tănase" din București. A devenit imediat una dintre cele mai iubite voci ale muzicii ușoare românești din ani '60-'70 și era invitată deseori la TV și radio. Ea și-a înregistrat piesele alături de "Electrecord" și a susținut recitaluri la Festivalul internațional Cerbul de Aur din 1968 și 1971. A câștigat, pe parcursul timpului, premii la festivalurile de la Mamaia, în 1963, 1964 și 1967.
Însă cel mai mare succes pe care l-a marcat artista este cel de la vârsta de 28 de ani, când cânta deja pe marea scenă a legendarului Teatru ”Olympia” din Paris.
Colegii de breaslă ai oltencei cu voce și inimă de aur, atât actori cât și muzicieni, au avut doar lucruri bune de zis despre aceasta și mulți dintre ei eu povestit că nimeni nu-i va putea egala talentul vreodată.
Muzicologul George Sbârcea menționase că solista era unică: „Nu semăna cu nimeni și nimeni nu va putea să o imite, fiindcă Doina Badea a fost o apariție singulară, căreia până și cei indiferenți îi recunosc unicitatea sa de nerepetat“.
Și ceea ce puțini știu, poate, este că, deși părea sobră și rece pe scenă, Doina Badea ascundea, în sufletul ei, o căldură și o blândețe de neimaginat. Acest lucru l-a menționat nimeni alta decât Sida Spătaru, soția lui Dan Spătaru, care i-a fost bună prietenă pe parcursul vieții.
“Am cunoscut-o la Restaurantul Măgura din Eforie. Băiatul ei era născut în aceeași lună cu Dana, fetița noastră.
Eu am cunoscut-o acolo la mare, mergeam seara, după spectacolele unde cântau ea si Dan. Așa am cunoscut-o pe Doina Badea, pe soțul și pe copilul ei.
Era o femeie simpatică. De multe ori pe scenă avea o apariție sobră, rece, dar în viața de zi cu zi era foarte draguță și pot să spun că era chiar o haioasă. În viața de toate zilele avea o căldură omenească nemaipomenită. Așa am cunoscut-o.
Țin minte că era la o cură de slăbit și trebuia să mănânce pui. Și îi ziceam: ‘Ce cură de slăbire e asta, când tu mănânci pui prăjit?’… Era o gurmandă, cred că nu se putea abține de la mâncare, deși totdeauna avea grijă de silueta ei. Așa cum erau standardele pe atunci. Și se îmbrăca după cum erau regulile în privința aparițiilor pe scenă și la televizor”, a spus ea.
Însă Doina Badea a fost mult mai mult decât o artistă de excepție. Înainte de toate, ea s-a bucurat din plin de rolurile de mamă și de soție, însă nu a avut prea mult timp de petrecut alături de familia sa.
După o mare decepție sentimentală, ea și-a găsit, în sfârșit, liniștea în brațele lui Traian Zmeu, un inginer care i-a devenit, ulterior, soț. Cei doi au avut împreună doi copii, pe Andrei-Claudiu și Bogdan-Traian, care aveau 1 an, respectiv 4 atunci când au decedat alături de părinții lor.
4 Martie 1977, ziua în care multe valori ale României au murit
Atunci când s-a produs marea tragedie, cântăreața locuia alături de familia sa la București, în Blocul Continental, într-un apartament elegant cu patru camere, recent primit de la stat. În seara care a înspăimântat întreaga țara, 4 martie 1977, ea se pregătea să plece la restaurantul Cina, unde obișnuia să țină concerte. Nu a mai ajuns niciodată acolo, căci, imediat cum a plecat de acasă, blocul din centrul Capitalei s-a prăbușit peste clădirea din fața, dar și peste trupul ei firav.
Însă corpul ei nu a fost găsit, de fapt, niciodată. Printre mormanul de ruine s-a descoperit, câteva zile mai târziu, una dintre mâinile sale, care a fost recunoscută după verighetă. Tot atunci, a fost găsit și corpul soțului ei, strivit, îmbrățișând cei doi copii ai cuplului.
Totuși, părerile despre moartea artistei sunt împărțite, iar apropiații ei au povești diferite despre momentul în care ea și-a dat ultima suflare.
„Din cate știu, Doina pleca la spectacol, a ieșit din bloc și în momentul în care a pus piciorul pe trotuar a început cutremurul. A realizat că e un cutremur puternic și s-a întors, ca orice mamă, să-și apere copii, aflați sus, cu tatăl. Nu a mai ajuns acolo. Soțul a fost găsit îmbrățișat în moarte cu cei doi băieți, iar ea n-a mai fost găsită niciodată… în afară de o mână, recunoscută după verighetă… restul… nu se știe…” , a spus buna sa prietenă, Angela Similea.
Regizorul Bițu Fălticineanu, care a murit și el în data de 5 ianuarie 2012, spunea, în trecut, că ar fi fost în telefon cu solista în momentul în care s-a produs cutremurul.
„Era o mare cântăreață… o solistă de muzică ușoară de excepție… Am fost ultimul care a vorbit cu ea înainte de cutremur, cu un minut înaintea morții sale. Aveam planificată o repetiție cu ea a doua zi la ora 11:00 și mi-a telefonat ca să mă roage, să mă convingă să amân repetiția cu vreo două ore, pentru că avea o imprimare la Radio.
A fost o discuție între noi, eu am spus nu, ea a spus da… până la urmă m-a convins și tocmai îmi mulțumea… dar nu a putut să termine cuvântul Mulțumesc!, că s-a produs dezastrul care a fost…
Eu am rămas cu receptorul în mână și simțeam cum se zguduie. Nu mi-am închipuit că voi fi ultima persoană cu care a vorbit Doina în seara respectivă. Am rămas uluit a doua zi, când am aflat că, din păcate, a avut un deznodământ fatal în blocul acela care s-a prăbușit”, a zis el.
Cântăreața Marina Voica a specificat că au existat probleme în legătură cu înmormântarea familiei: „A fost mare jale. Îi găsiseră pe cei doi copii, pe soț. Avea o familie minunată! Trupul Doinei nu a fost găsit și i-ar fi fost descoperită doar o mână, pe care i-ar fi recunoscut-o după un inel. Știu că au fost probleme cu înmormântarea, fiindcă nu se găseau locuri pentru toți patru. În plus, se spunea că înmormântarea Doinei era imposibilă, pentru că nu i se găsise trupul și nu putut fi eliberat certificatul de deces”.
Și chiar Octavian Andronic a povestit în cartea sa „Secunde tragice, zile eroice” un posibil scenariu al momentului în care "Edith Piaf a României" și-ar fi dat ultima suflare printre ruinele blocului în care locuia.
„Doina era o mamă fericită, își iubea cei doi copii mai mult decât orice pe lume. Poate mai mult decât cântecul. Trecu în dormitor și îi privi cum dormeau. Apoi se uită la ceas. Era ora 9 și 20 de minute.
La ora 10 trebuia să fie la Cina, unde susținea în fiecare seară câte un scurt recital. Ar fi trebuit să înceapă să se îmbrace. Se reîntoarse în bucătărie, să-și termine cafeaua. Nu apucă să-și aprindă o țigară, când mica bucătărie a apartamentului de la etajul 8 al clădirii din str. Bibliotecii începu să se clatine. Cafeaua se vărsă pe fața de masă, iar din rafturi începură să curgă vase, farfurii, transformându-se în țăndări.
Primul său gând se îndreptă către copii. Izbită dintr-un perete în altul, nu mai putea să iasă și mai apucă să vadă, uluită, cum apartamentul începe să se dezagrege, cu senzația pe care o ai când cobori cu un lift mult prea rapid… E posibil ca lucrurile să se fi petrecut astfel…
În a șasea zi, printre dărâmături au fost descoperite resturile apartamentului de la etajul 8. Într-o parte a fost găsit, zdrobit, corpul soțului, Traian, ţinându-l în brațe, acoperit cu trupul său, pe mezin… Copilul cel mare a fost găsit, de asemenea, fără viață, într-o altă parte. Doinei i-ar fi fost descoperită doar o mână și a fost recunoscută după inel."
Chiar și așa, nimeni nu poate spune, până la urmă, cum s-au petrecut ultimele clipe din viața Doinei Badea. Trupul ei nu a fost găsit niciodată, spre deosebire de cel al lui Toma Caragiu, care a avut același destin tragic, în aceeași neagră zi pentru români. Și bunul său prieten, Alexandru Bocăneț, și-a dat ultima suflare în seara de 4 martie 1977, printre ruinele din Capitală.
Citește și: Viața îndrăgitei actrițe Virginia Roghin, din "Inimă de țigan", un exemplu de talent, tărie și devotament
Urmareste-ne pe Google News
