Drama neștiută din familia marelui Cristian Mungiu, de două ori câștigător al premiului Palme d'Or. „Asta a făcut praf familia”

Luni, 25.05.2026

Drama din spatele succesului uriaș al lui Cristian Mungiu este una despre rădăcini pierdute, familii destrămate și decizii care au schimbat destine pentru totdeauna. Regizorul care a cucerit de două ori marele trofeu Palme d'Or la Cannes a vorbit rareori atât de deschis despre suferințele care i-au marcat familia, însă povestea bunicii sale, Tania Ionașcu, a devenit una dintre cele mai personale mărturisiri ale sale.

În timp ce filmul „Fjord” îi aduce astăzi un nou val de recunoaștere internațională, Cristian Mungiu a ales, în urmă cu aproximativ trei ani, să își deschidă sufletul într-un mod cu totul diferit: printr-o carte de memorii dedicată femeii care i-a influențat profund viața și modul în care privește lumea.

Andreea Esca, apariție de cinci stele pe covorul roșu de la Cannes 2026. A apărut la brațul lui Sebastian Stan și al lui Cristian Mungiu

Povestea care a stat ascunsă zeci de ani în familia lui Cristian Mungiu

În 2023, regizorul a lansat volumul „Tania Ionașcu, bunica mea”, o carte sensibilă și profundă în care a adunat amintirile bunicii sale refugiate din Basarabia în timpul ocupației sovietice. Pentru Cristian Mungiu, familia nu a însemnat doar sprijin și iubire, ci și o lecție dureroasă despre pierdere și supraviețuire.

Cartea nu este o simplă biografie. Este, de fapt, povestea unei familii destrămate de război și de o decizie care avea să schimbe totul.
Regizorul a povestit că bunica lui, Tania Ionașcu, îi rememora adesea copilăria din Cahul și tragediile prin care a trecut familia după ocuparea Basarabiei. În anii ’90, când Cristian Mungiu avea aproximativ 25 de ani și era la început de drum în cinematografie, a început să noteze într-un caiet toate aceste mărturii.

„Asta a făcut praf familia”

Invazia din Ucraina l-a determinat pe cineast să publice în cele din urmă cartea. Evenimentele recente i-au readus în minte drama refugierii trăite de bunica sa și decizia care avea să distrugă echilibrul întregii familii.

Potrivit mărturiilor lui Cristian Mungiu, străbunica sa a ales să rămână în Basarabia ocupată de sovietici, sperând că situația nu va deveni atât de gravă. Familia avea avere, gospodărie și o viață construită cu greu, iar ideea de a abandona totul părea imposibilă.

Istoria avea însă să lovească fără milă. Străbunicul regizorului a fost arestat, mama bunicii sale a fost deportată în Kazahstan, iar fratele Taniei s-a pierdut fără urmă. Bunica regizorului și sora ei au reușit să fugă în România după luni întregi de disperare.

„M-am gândit de ce străbunica mea, mama bunicii mele, a luat această decizie atunci de a favoriza și de a valoriza mai mult toate lucrurile pe care le strânsese într-o viață decât oamenii care erau lângă ea. Decizia fundamental greșită luată în familie a fost ca să rămână să vadă ce se mai întâmplă. Asta a făcut praf familia, pe termen lung.”, mărturisește Cristian Mungiu despre mama bunicii lui și destinul întregii familii.

„Tania Ionașcu, bunica mea”, cea mai personală creație a regizorului

Deși este cunoscut pentru filmele sale puternice, Cristian Mungiu spune că această carte are o încărcătură aparte. Regizorul a explicat că nu a scris doar pentru a salva amintirile bunicii sale, ci și pentru a înțelege mai bine propriile rădăcini.

„Bunica Tania – mi-o amintesc – stătea pe fotoliul ei pat acoperit cu o cergă roșie, iar eu stăteam la masa din sufragerie, lângă ea, îi puneam întrebări și scriam, consemnând fiecare amănunt pe cât puteam cu vocea ei, încercând să-i păstrez cât mai mult vorbele. (…) Încep însă să am sentimentul, astăzi, că nu atât pentru ea am hotărât să-i consemnez viața, nu doar ca să-i dau ei sentimentul că n-a trăit degeaba, ci mai mult pentru mine, ca să pot eu accepta mai ușor zădărnicia vieții ei – și a vieții în general.”, scrie Cristian Mungiu în cartea sa de debut.

A lansat cartea în orașul în care s-a refugiat bunica lui: „Acasă va fi întotdeauna aici”

Lansarea volumului a avut loc la Iași, oraș pe care Cristian Mungiu îl consideră și astăzi „acasă”. Evenimentul a fost organizat în cadrul proiectului CineLegendele și a coincis cu proiecția celebrului film „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, pelicula care i-a adus primul Palme d'Or în 2007.

„Am vrut de la început să lansez cartea aici, pentru că e orașul copilăriei mele, e orașul care a găzduit-o pe bunica mea când s-a refugiat din Basarabia. Am petrecut și eu aici mulți ani din viață și Acasă va fi întotdeauna aici.”, a mărturisit Cristian Mungiu.

Cristian Mungiu, între succesul de la Cannes și lecțiile primite de la bunica sa

Astăzi, Cristian Mungiu este unul dintre cei mai respectați regizori europeni. După succesul uriaș al filmului „Fjord”, premiat la Cannes, numele său a revenit în centrul atenției internaționale. Totuși, dincolo de trofee și recunoaștere, regizorul vorbește deseori despre valorile simple pe care le-a învățat în familie.

Despre Cristian Mungiu și filmele sale s-a scris enorm în presa internațională, însă puțini știau cât de mult l-a marcat povestea bunicii sale. Regizorul a mărturisit inclusiv că Tania Ionașcu a apucat să trăiască momentul său de glorie de la Cannes din 2007 și s-a bucurat enorm pentru nepotul ei.

„Bunica mă căina de multe ori și zicea: ce meserie grea ți-ai ales, însă dacă ție-ți place... (și eu îi ziceam că nu e grea). A apucat să trăiască pe viu micul meu moment de glorie din 2007 de la Cannes și s-a bucurat pentru mine, însă, desigur, mai mult conta pentru toți ai mei ideea de reușită decât filmele în sine. Mai important pentru Buca e că a apucat să-și vadă strănepotul. E clar că aia era realizarea pe care o prețuia mai mult.”, a mărturisit Cristian Mungiu, potrivit culturaladuba.ro.

Cum a apărut Brigitte Pastramă pe covorul roșu de la Cannes. Mesajul emoționant făcut public după premiera filmului "Fjord"

Ajuns la vârsta de 58 de ani, Cristian Mungiu continuă să transforme experiențele personale și marile teme sociale în povești care emoționează milioane de oameni din întreaga lume. Iar „Tania Ionașcu, bunica mea” rămâne poate cea mai sinceră și profundă declarație despre familie pe care regizorul a făcut-o vreodată.