Îl recunoști pe băiețelul din imagine? Astăzi este unul dintre cei mai iubiți artiști ai României

Marţi, 10.02.2026

Zâmbește timid, cu ochii plini de curiozitate și cu o energie care pare că abia așteaptă să se reverse. Fotografia din copilărie surprinde un băiețel obișnuit, crescut într-un oraș de provincie, dar care avea să devină, peste ani, unul dintre cei mai recognoscibili și apreciați artiști români. Este vorba despre Fuego, pe numele său real Paul Surugiu, nume care astăzi spune o poveste despre muncă, determinare, consecvență și o legătură specială cu publicul.

O copilărie modestă, dar plină de muzică

Copilăria lui Fuego a fost marcată și de lipsuri, după cum artistul a mărturisit de-a lungul timpului, dar sărăcia nu l-a făcut să renunțe la visul lui. Crescut la Turda, într-o familie care i-a oferit educație și valori solide, Paul Surugiu a învățat de mic ce înseamnă modestia. Deși nu au existat excese materiale, a avut ceva mult mai important. Este vorba despre susținerea pentru pasiunea lui.

„Eu sunt un om crescut într-un oraș frumos, la Turda, am fost crescut decent și modest, nu am avut bani. Cred că e vorba și despre educația pe care ai primit-o acasă. E foarte important cum te porți în profesia ta, eu sunt la fel ca atunci când am debutat.”, spune el, potrivit libertatea.ro.

Totul despre Fuego și viața lui plină de grele încercări: „Aș da orice ca să-i mai pot asculta sfaturile și să mă pot bucura de prezența lui"

„Făceam tot felul de năzbâtii, apoi dădeam spectacole”

La doar trei ani, știa deja pe de rost cântecele muzicii ușoare românești și nu ezita să le interpreteze cu glas tare pe scara blocului. Energia lui era inepuizabilă, iar vecinii deveniseră primii spectatori fideli. Alerga, cânta, improviza spectacole și transforma orice moment într-o mică reprezentație. Era, fără îndoială, un copil cu o vocație clară.

Uite ce declara acum câțiva ani!

„Eram vulcan de energie. Cum am stat la bloc, făceam drumul de jos la etajul doi de minim 60-70 de ori pe zi. Alergam, făceam tot felul de năzbâtii, apoi dădeam spectacole. N-am făcut în schimb boacăne mari. N-am spart geamuri, n-am avut mâini și picioare rupte. Aveam multă energie și nu aveam astâmpăr. De fapt, cred că nu aveam răbdare prea multă, iar asta m-a urmărit și peste ani, pentru că nici acum, la 42 de ani, eu nu sunt forte la acest capitol.

Îmi plăcea enorm să cânt, iar scara mea știa asta pentru că o făceam mereu, cu glas tare. Mi-am trăit pe deplin acea perioadă și nu regret nimic din anii în care poate am fost mult prea obraznic pentru genul de copil pe care mama și l-ar fi dorit. Iar ca un secret, de Crăciun, contrar tuturor glumelor, chiar îmi plăcea să împodobesc bradul, fără să o rog pe mama. Sigur că într-o zi mâncam mai toate bomboanele și lăsam staniolul.”, a spus el într-un interviu acordat pentru adevarul.ro.

Drumul către scenă și nașterea numelui „Fuego”

Debutul artistic nu a fost o întâmplare. Numele lui Fuego, acum în vârstă de 49 de ani, nu este doar un pseudonim, ci o declarație de intenție. Reprezintă focul care arde în inima lui pentru muzică, pasiunea și intensitate cu care trăiește fiecare notă muzicală. Alegerea acestui nume a venit firesc, pentru un artist care a pus mereu suflet în tot ceea ce a făcut. Studiile l-au purtat și spre teatru, absolvind Facultatea de Teatru, iar dorința de a juca pe scenă a completat cariera muzicală.

Astăzi, când vorbim despre el, vorbim despre un artist matur, cu peste două decenii de carieră, care a reușit să se reinventeze fără să-și piardă identitatea. De la muzică ușoară la spectacole tematice și recitaluri speciale, evoluția sa a fost constantă și atent construită.

„Nu sunt, contrar aparenţelor, un tip comod sau învechit. Spun asta despre mine cei ce nu mă cunosc. Dacă a fost să fug de ceva în viața asta, acela a fost penibilul. Mi-e efectiv teamă de penibil și cred eu că am reușit să-l „fentez” de multe ori.”, a mai zis el.

Este un artist care umple săli și suflete

Puțini artiști români se pot lăuda cu spectacole sold out an de an, iar concertele lui Fuego sunt deja o garanție a emoției. Publicul său este extrem de fidel, iar legătura creată în timp nu se bazează pe scandal sau senzațional, ci pe sinceritate și respect reciproc.

Un capitol aparte îl reprezintă colindele lui Fuego, în special piesa „Împodobește, mamă, bradul”, devenită fenomen. Această melodie a intrat în cultura populară românească, generând glume, parodii și comentarii, dar și o notorietate uriașă. Artistul a știut însă să transforme totul într-un avantaj, păstrându-și calmul și eleganța.

„Sunt imun, relaxat. Unele chiar îmi plac foarte tare și fac și eu, de multe ori, glume pe seama acestui trend, cu bradul. Au fost benefice mare parte din ele, pentru că mi-au crescut cota și popularitatea. În general, eu apreciez umorul, dar pe cel de calitate, atunci când e făcut cu simț de răspundere, argumentat, fără gratuități și răutăcisme ieftine.

Niciodată nu am fost afectat de lucrurile care nu sunt adevărate, de situațiile în care anumiți oameni vor să fie interesanți cu orice preț și aleg metodele acestea simpliste, ieftine. Eu știu să-mi văd de drumul meu și iată că, de 20 de ani deja, reușesc să fiu pe buzele românilor, jucând și două turnee anuale sold out. Glumeții pot continua, iar interesanții pot să știe că locul meu rămâne aici, în timp ce al lor va dispărea curând, rămânând în urmă un mare nimic.”, a mai povestit acesta pentru adevarul.ro.

Își ține viața personală departe de luminile reflectoarelor

Fuego nu are copii și nici soție, însă acest aspect al vieții sale personale nu îl împiedică să se bucure de familia pe care o are. Acesta are o relație specială cu mama și bunica sa, pe care le arată din când în când și fanilor din online. Ambele femei au jucat un rol important în cariera lui, căci l-au susținut și i-au fost aproape în cele mai grele momente.

Artistul vorbește rar în public despre viața sa personală, pe care preferă să o țină departe de reflectoare.

Dincolo de muzică, Fuego pictează, scrie și se implică în proiecte culturale, demonstrând că succesul nu înseamnă doar vizibilitate, ci și profunzime. Fotografia din copilărie nu este doar o imagine nostalgică, ci începutul unei povești despre destin, muncă și consecvență.

Fuego, mesaj emoționant de ziua mamei sale: „Datorită ei am ajuns artist”