Medana Oprea pune sufletul mai presus de realizări. Interviu exclusiv despre omul din spatele imaginii publice: „Poezia a prins viață odată cu iubirea purtată lui Alin Oprea”

Marţi, 05.05.2026

Există oameni care nu se definesc doar prin ceea ce fac, ci prin felul în care simt lumea din jurul lor. Medana Oprea este una dintre acele persoane pentru care cuvintele nu sunt doar un instrument, ci o formă de trăire profundă. Cunoscută publicului larg și ca soția lui Alin Oprea, artista își construiește însă propria identitate prin poezie, sensibilitate și o autenticitate care nu poate fi trecută cu vederea.

Într-un interviu exclusiv pentru DivaHair, Medana Oprea și-a deschis sufletul și a vorbit despre începuturile sale în poezie, despre oamenii care i-au fost alături și despre echilibrul delicat dintre viața personală și cea artistică. De la rolul de mamă și parteneră, până la asumarea propriei voci într-un spațiu în care etichetele apar rapid, dar nu spun întotdeauna întreaga poveste, ea conturează un portret sincer și profund.

Alin Oprea, gest romantic pentru Medana la aniversarea de șase ani de relație. Ce surpriză i-a făcut artistul

Dincolo de realizări și de statutul care i-a adus vizibilitate, Medana Oprea vorbește despre alegeri, despre momentele în care a pus sufletul mai presus de orice, dar și despre lupta de a rămâne autentică într-o lume orientată tot mai mult spre performanță.

Interviul aduce în prim-plan nu doar artista, ci și omul, cu emoțiile, rădăcinile și amintirile care i-au modelat parcursul. Este o conversație despre sensibilitate, despre puterea cuvintelor și despre felul în care viața reală se reflectă în poezie. Dar, mai ales, este o invitație de a descoperi cine este Medana Oprea dincolo de aparențe.

Medana, femeia care își scrie propria poveste: „Poezia a prins viață odată cu iubirea purtată lui Alin Oprea”

Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru poezie?

„Pasiunea pentru cărți, în primul rând, o am din copilărie. Eram fascinată de ele. Tatăl meu îmi dădea bani de buzunar, însă nu îi cheltuiam, iar la fiecare două sau trei zile îmi cumpăram câte o cărticică nouă. Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care am ales, ulterior, Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică din Cluj-Napoca, unde aveam de citit sute de cărți.

Poezia, însă, nu a venit din cărți, ci din inimă. A prins viață odată cu iubirea, odată cu sentimentele frumoase purtate lui Alin Oprea. În clipa în care sufletul meu a învățat să simtă mai profund, cuvintele au început să curgă singure, transformându-se în poezii de dragoste, scrise pentru el.

Nici prin gând nu mi-a trecut, atunci când am scris primul volum de poezie, „Povestea Eternei Iubiri”, că, în doar câțiva ani, voi ajunge să fac parte din Uniunea Scriitorilor Spanioli, că voi fi marea câștigătoare a Festivalului Internațional de Carte și Arte, CultuRo, sau că voi avea lansări de carte la Madrid, inclusiv la Ambasada României.

Astăzi, al doilea volum de poezie, tradus în limba spaniolă, „Las Flores del Amor”, se regăsește atât în biblioteci din Spania, amintind-o pe una dintre cele mai cunoscute, Biblioteca Iván de Vargas, chiar din centrul Madridului, cât și în librării.

Al treilea volum, „Iubirea, Icoană de Cristal”, reprezintă, pentru mine, o încununare a trăirilor și emoțiilor mele, o expresie sinceră a sufletului meu.”

Anunțul uluitor făcut de Medana după 7 ani de relație cu Alin Oprea. "Noi ne despărțim permanent"

O femeie care nu urmează tendințele, le creează

Există o persoană care te-a susținut pe drumul artistic și al cărei ajutor nu-l vei uita niciodată?

„Da, există mai multe persoane care au avut un rol important în parcursul meu, însă aici vreau să le amintesc, în mod special, pe marea creatoare de modă Sonia Trifan, prietena mea de suflet, care mi-a deschis porțile celui mai prestigios festival de modă din România, „Bukarest Fashion Week”.

O altă doamnă absolut minunată, este Mariana Feride, care prin susținerea, încrederea și deschiderea pe care mi le-a oferit, a contribuit semnificativ la consolidarea drumului meu literar.

Este un om care inspiră, care creează punți între oameni și valori, și care știe să recunoască și să încurajeze autenticitatea. Îi sunt profund recunoscătoare pentru oportunitățile oferite și pentru energia frumoasă cu care însoțește fiecare proiect, menționând unul dintre ele, Festivalul Internațional „Mujer Manantial de Vida” (Femeia Izvor de viață), a cărui prezentatoare sunt eu, încă de la prima ediție.
Astfel de întâlniri nu sunt întâmplătoare, ci devin repere în evoluția noastră.”

Cum reușești să îmbini viața de mamă cu viața de artist și de soție de artist?

„Nu cred că este vorba despre un echilibru perfect, ci mai degrabă despre iubire, asumare și priorități bine așezate în suflet. Pentru mine, familia este centrul, locul din care pornește totul. Rolul de mamă este cel care mă definește profund, iar din această iubire îmi iau energia și inspirația pentru tot ceea ce creez.

Viața de artist vine firesc, ca o continuare a trăirilor mele. Nu o separ de viața personală, pentru că ele se împletesc natural. Iar faptul că sunt soția unui artist, a lui Alin Oprea, aduce un plus de înțelegere, de susținere reciprocă și de armonie. Ne respectăm ritmul, ne susținem visurile și creștem împreună, atât ca oameni, cât și ca artiști.

În final, cred că totul se reduce la iubire, la echilibru interior și la dorința sinceră de a fi prezentă, cu sufletul, în fiecare rol pe care îl trăiesc.”

Despre putere, iubire, evoluție și libertatea de a fi tu însăți

Cum ți s-a schimbat viața de când ești soția lui Alin Oprea?

„Viața mea s-a schimbat profund, în primul rând la nivel interior. Nu vorbim doar despre statutul de soție, ci despre întâlnirea cu un om care m-a ajutat să mă descopăr mai profund și să îmi înțeleg mai bine propriul drum.

Alături de Alin Oprea, am învățat ce înseamnă susținerea reală, respectul și echilibrul într-o relație. M-a învățat, fără să își propună, să îmi las sufletul să se exprime liber, inclusiv prin poezie.

Viața mea nu s-a schimbat doar în exterior, ci mai ales în felul în care simt, în felul în care iubesc și în felul în care privesc lucrurile. A devenit mai profundă, mai asumată și, în același timp, mai luminoasă.”

Statutul de soție a lui Alin Oprea este o parte frumoasă din viața mea, dar nu mă definește în totalitate

Cine este Medana Oprea, dincolo de realizările pe care le are și dincolo de statutul de „soție a lui Alin Oprea”?

„Dincolo de orice statut sau etichetă, Medana Oprea este, în primul rând, un om care iubește viața și care trăiește cu intensitate fiecare emoție. Sunt o femeie care s-a construit prin propriile experiențe, prin lectură, prin sensibilitate și prin dorința de a înțelege lumea în profunzimea ei.

Sunt mamă, iar acest rol este esența mea. Sunt un suflet care creează, care simte și care transformă trăirile în cuvinte. Poezia mea nu este un exercițiu, ci o formă de a exista.

Statutul de soție a lui Alin Oprea este o parte frumoasă din viața mea, pe care mi-o asum cu iubire, dar nu mă definește în totalitate. Identitatea mea merge dincolo de orice etichetă.

Sunt Medana, o femeie autentică, cu vise și idealuri, care a reușit mereu să își ducă la îndeplinire tot ceea ce și-a propus. O femeie independentă, dar în același timp tandră, profundă și sensibilă, și o mare iubitoare de animale.”

„Alin are o relație frumoasă și apropiată cu copiii mei”

Din unele postări din online am văzut că Alin Oprea este apropiat de copiii tăi. Acest detaliu a influențat iubirea pe care i-o porți soțului?

„Da, este adevărat. Alin are o relație frumoasă și apropiată cu copiii mei, Darius și Daria, bazată pe respect, încredere și afecțiune sinceră. Pentru mine, acest aspect a contat enorm, pentru că armonia din familie este esențială.

Nu a fost vorba despre a forța lucrurile, ci despre o apropiere care a venit natural, în timp, prin gesturi mici, prin prezență și prin grijă autentică. Iar acest lucru se simte și se construiește zi de zi.

Cred că atunci când există iubire și deschidere, relațiile se așază firesc, iar pentru mine este o liniște sufletească să știu că suntem, cu adevărat, o familie unită. Alături de soțul meu, am ales să ne concentrăm pe liniștea și echilibrul familiei noastre, pe ceea ce putem construi frumos în prezent.”

Alin Oprea își lasă cariera pe mâinile Medanei. „O las să preia controlul”

Medana, femeia care a ales, în mod conștient, să rămână fidelă propriei inimi

Crezi că lumea de astăzi ne împinge mai mult spre performanță decât spre autenticitate? Cum reușești să rămâi conectată la partea profundă pe care o ai?

„Cred că lumea de astăzi pune, într-adevăr, foarte mult accent pe performanță, pe validare exterioară și pe imagine. De multe ori, oamenii ajung să alerge după rezultate vizibile, uitând de esență, de ceea ce sunt cu adevărat în interior.

Pentru mine, autenticitatea rămâne însă cea mai importantă formă de „reușită”. Nu m-am ghidat niciodată doar după așteptările celorlalți, ci după ceea ce simt și ceea ce mă reprezintă cu adevărat.

Reușesc să rămân conectată la partea mea profundă prin lucruri simple, dar esențiale: prin credință, prin iubire, prin familie, prin momentele de rugăciune în care mă regăsesc pe mine însămi și, bineînțeles, prin scris. Poezia este, pentru mine, un refugiu, dar și o formă de adevăr.

Cred că, atunci când nu te îndepărtezi de sufletul tău, nu ai cum să te pierzi, indiferent cât de zgomotoasă devine lumea din jur. Autenticitatea nu se caută în exterior, ci se păstrează cu grijă, în interior.”

A existat un moment în viața ta în care ai ales sufletul în detrimentul unei realizări importante?

„Da, au existat astfel de momente. Cred că fiecare dintre noi ajunge, la un punct, în fața unor alegeri care nu țin de rațiune, ci de ceea ce simte cu adevărat în suflet.

Am ales, de fiecare dată când a fost nevoie, liniștea interioară, iubirea și echilibrul, chiar dacă asta a însemnat să renunț la anumite oportunități sau realizări care, poate, ar fi contat în plan exterior. Pentru mine, succesul nu a fost niciodată definit doar de performanță, ci de felul în care mă simt cu mine însămi.

Cred că orice realizare care vine cu un cost emoțional prea mare își pierde, în timp, valoarea. În schimb, alegerile făcute cu sufletul rămân, pentru că ele te definesc cu adevărat. Am învățat că nu pierzi atunci când alegi cu sufletul. Din contră, te regăsești.”

Ce te emoționează cel mai tare în viața de zi cu zi, chiar și în lucrurile mici?

„Mă emoționează lucrurile simple, acele momente care par mici, dar care au o frumusețe profundă. Răsăritul și apusul au pentru mine o liniște aparte, ca o promisiune că fiecare zi are sensul ei.

Mă emoționează cățeii mei, prin iubirea lor necondiționată, ciripitul păsărelelor de dimineață, care aduce un început blând al zilei, și acele clipe în care stau în liniște, în living, ascultând o muzică relaxantă și savurând un pahar de apă plată cu lămâie. Sunt momente simple, dar pline de viață. Cred că acolo se ascunde, de fapt, adevărata fericire.”

„Fiecare vers poartă o trăire. Fiecare poezie este o bucățică din mine”

Cât din viața reală se regăsește în poeziile pe care le scrii?

„În poeziile mele se regăsește, într-o mare măsură, viața mea reală, dar nu în mod direct sau literal. Nu scriu întâmplări, ci emoții. Fiecare vers poartă o trăire, o stare, o parte din sufletul meu.

Realitatea, așa cum o trăiesc, se transformă în poezie prin filtrul sensibilității mele. Uneori este iubire, alteori dor, liniște sau zbucium, dar toate sunt autentice. Poezia mea nu este ficțiune, este o formă de adevăr interior.

Cred că un poet nu poate scrie cu adevărat decât din ceea ce simte. Iar eu aleg să nu mă ascund în spatele cuvintelor, ci să mă regăsesc în ele. În fond, fiecare poezie este o bucățică din mine, o icoană de cristal a trăirilor mele.”

Există o poezie care te reprezintă cel mai bine în acest moment al vieții?

„Da, există și se numește „Iubirea, icoană de cristal”. Cred că fiecare etapă din viața mea are o poezie care o definește, iar în acest moment mă regăsesc într-o stare de echilibru, de liniște și de iubire asumată.

Este o poezie care vorbește despre regăsire, despre acceptare și despre acea iubire matură, care nu mai caută, ci pur și simplu există. Nu este neapărat cea mai intensă sau cea mai dramatică, ci cea mai sinceră.

Mă reprezintă o poezie în care sufletul meu este așezat, în care emoția nu mai rănește, ci vindecă. O poezie care reflectă exact ceea ce sunt astăzi: liniște, profunzime și iubire. Pentru că, în acest moment al vieții mele, nu mai simt nevoia să demonstrez nimic. Simt doar nevoia să fiu.”

Ce ai vrea să simtă oamenii după ce îți citesc poeziile?

„Mi-aș dori ca, după ce îmi citesc poeziile, oamenii să simtă că iubirea este, cu adevărat, sensul vieții. Să simtă că nu sunt singuri în trăirile lor și că există o lumină care ne leagă pe toți.

Mi-aș dori să le aduc liniște, să îi apropie mai mult de ei înșiși, dar și de cer și mai ales de Dumnezeu. Pentru că, dincolo de cuvinte, poezia mea este o formă de rugăciune, o punte între suflet și divin.

Dacă, măcar pentru o clipă, cineva simte mai multă iubire, mai multă pace și mai multă credință, atunci știu că ceea ce scriu își împlinește rostul.”

Ce înseamnă fericirea pentru Medana Oprea

Povestește-ne ceva despre rădăcinile tale, despre părinți, bunici (poate o amintire a copilăriei pe care o păstrezi în suflet ca pe o comoară).

„Am avut parte de o familie minunată, în care familia era pusă mai presus de orice. Am văzut acest lucru atât la bunicii mei, cât și la părinții mei, iar aceste valori m-au însoțit toată viața.

O amintire pe care nu o voi uita niciodată se leagă de vârsta de aproximativ șase ani. Îmi amintesc cum l-am rugat pe bunicul meu, obosit după o zi de muncă, să mă ducă să prind o pasăre. Evident, mi-a făcut pe plac. Am trecut împreună un pârâu și am ajuns într-o grădină unde era o salcie bătrână, în interiorul căreia se afla un cuib.

Curioasă, am introdus mâna printr-o gaură în trunchiul copacului, dar pasărea nu mai era acolo. Problema a fost că, la final, nu am mai reușit să îmi scot mâna. Am rămas agățată în salcie, cu mâna blocată în interiorul copacului, iar bunicul meu, Alexandru, mi-a spus, cu umor: „Acum acolo să dormi la noapte, dacă ți-au trebuit păsări!”.

După câteva încercări, am reușit să îmi scot mâna și am mers împreună acasă. Este una dintre cele mai dragi amintiri ale mele, pentru că spune totul despre copilăria mea și despre iubirea mea pentru animale, care m-a însoțit încă de atunci. Pentru mine, fericirea înseamnă câmpul cu flori și toate viețuitoarele create de Dumnezeu, daruri care ne fac viața mai frumoasă.”

Medana Oprea, poezie extrem de emoționantă pentru fetița Marei Bănică. „Donca, minune a lumii, dar divin"