Eugenia Margareta Elena Patrichi, pe numele său complet, s-a născut pe 8 martie 1936, în București. Apropiații îi spuneau Gina, alint ce i-a devenit și nume de scenă, când a ajuns în lumina reflectoarelor.
Vedeta nu a absolvit nici liceul și nici facultatea, deși s-a înscris la ambele forme de învățământ. Totuși, a ajuns o actriță cunoscută și apreciată, căci talentul a cântărit mai mult decât orice diplomă.
Gina Patrichi a renunțat la liceu și s-a grăbit să se înscrie la facultate, fără să le spună părinților. Deși era prea mică pentru facultate, talentul său i-a cucerit pe profesorii ce au asistat-o la admitere, așa că au inclus-o și pe ea pe lista candidaților admiși. Așadar, în 1952, la numai 16 ani, a fost admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A studiat timp de trei ani la clasa marii actrițe Aura Buzescu, după care a fost exmatriculată, fix înainte de absolvire, din motive disciplinare.
Chiar Gina Patrichi a povestit cum a fost această experiență și cum a perceput-o după ce și-a dat seama că a meritat să fie exmatriculată.
„Nu l-am terminat de fel: în anul trei am fost exmatriculată. Pe drept. Teatrul mi-a prilejuit prima greșeală. Și prima mare învățătură: totul se plătește, greșelile la valoarea lor, iar bucuriile, dublu. Dar totul merită.
Da, iar ea (n.r. - Aura Buzescu) a consimțit la excluderea mea. Am meritat-o, repet. Aura Buzescu - această mare doamnă a scenei românești, de o finețe a spiritului și de o rară loialitate - m-a iubit mult, mi-a iubit talentul, cum spunea ea, deși m-ar fi dorit grozav cu 4 cm mai înaltă pentru genul de actriță de dramă în care mă vedea…
Eu o adoram, dar eram într-adevăr greu suportabilă, indisciplinată, făceam tot felul de nebunii, nu veneam la cursurile care mi se păreau plictisitoare.”, povestea actrița într-un interviu din 1970, realizat de Sanda Faur pentru revista Flacăra
Înainte de a deveni actriță cu acte în regulă, a experimentat mai multe meserii. Viața ei a avut și o perioadă marcată de libertate absolută, căci a putut face tot ce a dorit, fără să trăiască după scenarii sau reguli. Inițial, a vândut înghețată, a lucrat la circ și chiar a fost bibliotecară pentru o vreme, la fostul Cazino din Mamaia.
„Am vândut înghețată în Obor, „la-ngheața, ia-nghețata”, chemam eu pe toate tonurile, și-mi obligasem prietenele să vină să-mi facă vânzare și să mănânce înghețată numai de la toneta mea.
Pe urmă, o vară întreagă am fost fericită, căci devenisem vedetă de circ, unul din visele vieții mele. Sergiu Dermenyi mă băga într-o ladă și mă tăia cu ferăstrăul în două, apoi mă „hipnotiza” și eu spuneam pe dinafară pagini întregi din „Anna Karenina”, exact acelea pe care le indicau, la întâmplare, spectatorii.”, a mai dezvăluit ea în același interviu.
Cum a ajuns actriță dacă a fost exmatriculată de la Institutul de Teatru?
Pentru că destinul ei era scris deja, a ajuns acolo unde îi era locul, după o mulțime de experiențe care au ajutat-o să guste din plin din viață. În 1956, a aflat că Teatrul de Stat din Galați avea nevoie de actori și, așa că a dovedit tuturor că merita un loc pe scena acestei instituții de cultură.
Și-a făcut debutul în actorie pe 21 octombrie 1956, în rolul Mariana Pleșoianu, în spectacolul „Nota zero la purtare” de Octavian Sava și Virgil Stoenescu. Piesa a fost regizată de Valeriu Moisescu. Din acel moment, a rămas angajată acolo timp de 8 ani, acesta fiind prima ei slujbă stabilă.
Apoi, s-a transferat la Teatrul Bulandra din Capitală. Acolo, și-a făcut debutul pe 29 ianuarie 1964 în rolul Corinei din „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, regia lui Valeriu Moisescu. A jucat alături de foarte mulți actori ai „generației de aur”, printre care s-a numărat și marele Victor Rebengiuc, în vârstă acum de 91 de ani.
„În meseria noastră, dacă nu ești în stare să o iei mereu de la capăt, ești pierdut. Încerc, pe cât se poate, să alerg spre o nouă tinerețe în teatru. Sper să o găsesc, pentru că, în unele cazuri – spun eu – niciodată nu-i prea târziu. Și pentru că nimeni, niciodată, nu este, nu poate fi, pe de-a-ntregul adult!”, spunea Gina Patrichi.
Anul 1964 i-a adus și debutul în film. Primul ei rol a fost în „Cartierul veseliei”, regia Manole Marcus, peliculă în care a jucat alături de nume mari, precum Toma Caragiu, Olga Tudorache și Ilarion Ciobanu.
După un rol mic, a urmat și un personaj cu rezonanță - Roza Ianoși din „Pădurea spânzuraților”, în regia lui Liviu Ciulei. Acest film chiar a fost premiat, în 1965, la Festivalul de la Cannes, Gina Patrichi ajungând astfel cunoscută și peste hotare.
Dintr-o tânără fără experiență și fără studii, care a debutat la Teatrul din Galați, a ajuns o actriță extrem de apreciată și iubită. Nu a refuzat niciun rol, indiferent că era secundar sau principal, căci a știut să profite de fiecare șansă primită.
A intrat în istorie și pentru interpretarea personajelor:
- Guica din „Moromeții” (1987), regizat de Stere Gulea;
- Hanna din „Trecătoarele iubiri”;
- reportera din „Proba de microfon”;
- Zaza din „Pe malul stâng al Dunării albastre”.
Pe scena celor două teatre a intrat în pielea a peste 50 de personaje, iar în cinematografie a avut peste 30 de apariții. Important de menționat este și faptul că distinsa Gina Patrichi a fost o voce extrem de prezentă a Teatrului Național Radiofonic, unde a interpretat mai mult de 150 de personaje.
A fost Cenușăreasa poveștii sale de iubire
Gina Patrichi și-a întâlnit soțul într-o seară de septembrie, în Galați, la un bâlci improvizat. Pentru că îi plăcea distracția și aventura, s-a încumetat să urce într-o tiribombă. Când se afla la înălțime, unul dintre pantofi i-a zburat din picior și a aterizat direct lângă avocatul Victor Anagnoste.
Actorul Ștefan Bănică Senior era și el acolo și o cunoștea pe actriță, căci erau colegi. Acesta a vrut să îi restituie pantoful Ginei Patrichi, însă avocatul a insistat să i-l înmâneze personal. Așa au intrat în vorbă, iar ea l-a invitat la teatru. De la această întâmplare ce pare desprinsă din basme a mai fost un pas până la căsătorie.
Nunta celor doi a avut loc în 1959, iar la șapte ani a venit pe lume fiica lor, Oana. Aceasta s-a născut pe 15 aprilie 1966.
Deși au trăit în vremea comunismului, cei doi nu au fost la fel de oropsiți ca alți oameni. Pentru că Victor Anagnoste era avocat, cei doi nu erau nevoiți să stea la cozile interminabile pentru alimente și nici nu erau persecutați de sistem. Chiar dacă ea a refuzat să recite poezii patriotice, nu a suportat niciodată consecințe dure.
În plus, oamenii nu se puteau supăra pe ea, fiindcă putea fermeca pe oricine, cu o simplă privire. Era foarte frumoasă, dar niciodată nu a profitat de acest atu, căci modestia o caracteriza mai tare ca orice.
„Nu mă interesează deloc cum arăt, ți-am mai spus, nu acesta e atu-ul meu principal, nu pe acesta mizez. Habar n-am care sunt unghiurile mele favorabile, care e profilul meu cel bun, care e lumina ce mă avantajează.”, mărturisea Gina Patrichi în același interviu menționat anterior.
Cancerul a pus capăt vieții sale când mai avea atâtea roluri de jucat…
Gina Patrichi a murit pe 18 martie 1994, la numai 10 zile după ce a împlinit 58 de ani. Cancerul în gât a fost mai puternic decât ea, deși iubea atât de mult viața și mai avea o mulțime de lucruri de făcut aici, pe Pământ.
Cu doar o lună înainte să se stingă, regizorul Richard Eyre, care era directorul London National Theatre pe atunci, i-a înmânat Premiul UNITER pentru Excelența în teatru.
Aceasta a fost și ultima ei apariție în lumina reflectoarelor. Când și-a primit trofeul, a spus un fragment dintr-un monolog celebru: „Poate că n-am fost altceva decât o fată dintr-o carte… poate că totul n-a fost decât o glumă sau un joc.”
Dacă ar mai fi trăit, probabil ar fi adăugat în palmares o mulțime de alte premii importante, căci munca sa nu a trecut niciodată neobservată.
După moartea ei, au apărut mai multe cărți despre ea și parcursul său în această lume. Una dintre ele a fost „Gina Patrichi. Clipe de viață”, scrisă de fratele său, jurnalistul Mircea Patrichi.
În prezent, fosta stradă Orlando din București îi poartă numele. Aceasta este situată undeva între Piața Romană și Piața Victoriei și este chiar strada pe care a locuit marea Gina Patrichi.
Urmareste-ne pe Google News
